despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

artă

ştie orişicine – arta cere sacrificii. Mai ales din partea privitorilor.

Pe vremuri, cînd găseam pe trotuar o conservă de pateu goală, trei mucuri de ţigare şi nişte coji de ouă ştiam sigur că fundul tomberonului iar a ruginit; azi mă tem că poate calc cu pantoful pe vreo operă de artă, pe ceva care vrea să simbolizeze altceva.

A’ dracu-i arta asta, vere! Şi-i din ce în ce cu gura mai mare. Îmi cere să fiu vigilent; să apăr cultura – să iau atitudine cîn nu’ş ce institut cultural e zgîlţîit politic, cînd televiziunea culturală e pe cale de a fi închisă, cînd nu-ş ce patron de speluncă dă cultură uită să treacă pă factură vreo 50 de mii de euro.

Cultura n-a fost nicicînd mai în pericol – în pericol de a fi făcută de rîs de ea însăşi.

Mai ales cînd iese pe stradă: Traian ţîne căţaua în poală, pe căruţa cu proşti s-au cocoţat acuma pensionarii, la Piaţa Scînteii zici că cineva vărsase un hîrdău cu artă pură pe soclul lui Lenin.

Mergînd eu asară pe bulevard, îmi sări în ochi chestia asta – în faţa Cişmigiului:

De departe, am crezut că-i vreun cîrd de artişti care-şi pusăsără chiloţii la uscat; vă daţi sama că-n ziua de azi te poţi aştepta la orice.

De aproape, treaba asta are şi o explicaţie:

Vă zic, pare mai greu să scrii toate tromboanele astea, decît să faci opera de artă de la bun început. Zid soft, barieră moale, semnal vizual agresiv, zig-zag cîmp spaţial, ecran izolator – chestiile astea bat meandrele concretului ale bătrînului Ilici.

Ce s-o fi-ntîmplat cu lucrurile drăguţe? Da – am pus chestia asta aici pentru că ni s-a părut că arată bine; vrem să arătăm oamenilor ceva interesant – n-ar fi mai cinstit să fii sincer – sincer şi cu tine şi cu publicul?

În fine; după ce am citit ce scrie pe afiş am încercat să-i explic şi lu’ fii-mea ce înseamnă chestia asta; că grozav noroc am eu – mereu mă pomenesc cu ea prin preajma vreunei opere de artă. După ce i-am cumpărat o gogoaşă, a fost de acord că e o chestie drăguţă; ba chiar a socotit că dacă ar fi îmbrăcată cu nişte reclame ar arăta mult mai bine.

Fii-mea are mai mult bun-simţ decît mine.

6 comments to artă

  • Nu inteleg nimic din cadrul ala invelit in panza, iar explicatia… Pe langa faptul ca mi-a incrucisat ochii, mi-a scurt-circuitat puterea de a mai aprecia orice forma de arta vomitata in sictir. Mi se pare ca este doar un scremet intelectual.

  • Ando

    “Chinul, izolarea, angoasa, orgoliul, sfidarea, descurajarea, zadarnicia… si o serie de alte sentimente, stari din aceeasi categorie ne asalteaza adesea in spatiile publice. Monumentele si statuile descarnate, sculpturile abstract agresive ne urmaresc uneori si in somn cu simbolistica lor angoasanta. Expresia individuala a unui artist sau altul nu este insa nicidecum semnificativa pentru o comunitate. Nici un simbol cultural pentru mase. Ceea ce se inaugureaza cu pompa si se lasa zeci de ani intr-un loc public ar putea fi trecut printr-un filtru analitic mai puternic.”

    De aici :

    http://www.spatiulconstruit.ro/editorial/monumentele-publice-o-psihoterapie-a-ego-ului-artistic-cu-pretul-alienarii-comunitare-object_id=58

  • Ando

    Sa recapitulam :
    – ai mituit copilul,ca sa scapi de corvoada unei explicatii detaliate.Asta e pedagogie?Sa te vad eu cand o avea 15-16 ani cum te descurci:-)
    – ai incercat sa privesti lucrarea de pe trotuarul de vizavi?

  • Matakus

    Se uita, se uita, se uita și zicea: dracu’ să mă ia, dacă înțeleg ceva. Zice cineva, păi ca să înţelegi citeşte şi tu cronica. Ia cronica şi o citeşte: Demitizarea exhaustivă şi relațional caducă. Incongr…. Incongruența fenomenologică şi introspectiv cromatică. Adică, l-a căutat pe dracu’ şi l-a găsit pe ta-su.

    Mniezo, cât de actual poasă fie Caragiu. Toma Caragiu.
    Ca și Caragiale. 🙂

  • hm

    da, măi Ando, aşa am făcut! Da’ să ştii că şi eu mi-am luat gogoaşă – tocmai ca să privesc cu burta plină şi cu mai multă îngăduinţă opera.
    De pe trotuarul de vizavi e la fel de interesant, dar din elicopter cred că arată acceptabil.

    Văleu, Matakus, n-o să ieşim niciodată din actualitatea asta, a clasicilor… vai dă noi.

  • florin

    Mi-am facut un obicei din a asculta Radio Romania Cultural si pot sa va spun ca nu-mi pare rau.Sunt doua emisiuni “Cultura la zi” si “Cultura.(punct)net”,pe care cand le ascult mi se incalcesc timpanele urechilor si neuronii ceerului.Sunt acolo niste expresii si cuvinte de te gandesti daca nu cumva ai uitat sa respiri si nu ti se mai oxigeneaza CRBL-ul.Aici am aflat ca exista:alfabetizare functionala,inteligenta emotionala,public targhetat,targ de handmade si vintage,istoric de arta si galerist,solutii proprietare etc.-etc.
    Cultura asta nu e o treaba asa simpla cum cred unii!

Leave a Reply to florin Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>