despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Din fugă: miniaturi la „fabrica de bani”

scris de Ando

Adică, la Monetăria Statului. Ajung destul de rar în zonă şi de aceea, mi-au atras atenţia aceste interesante şi reuşite basoreliefuri de mici dimensiuni, amplasate în acele vechi alveole pătrate de pe zidul auster al respectivei instituţii. Nu ştiu nici când, nici cu ce ocazie au fost ele montate (de exemplu, pe imaginile google maps surprinse în 2011 și 2014, încă nu apar), dar mi-au plăcut!

Matty: una pe zi

— Bine, tovarășe, după ce-am alergat trei luni pînă să găsesc o rezistență, tot eu să caut și pe mecanicul care v-a dispărut cu frigiderul meu!

dar traversați cu încredere.

… ne aflăm pe strada Uranus, mergînd dinspre Piața de flori spre 13 Septembrie. Trecem de intersecția cu Sabinelor și ne apropiem de cea cu Sirenelor.

Poate am vrea să traversăm!

… mult noroc! Pentru că zebra încă lipsește; recent s-a asfaltat și nu s-a mai vopsit una nouă.

Lipsește și indicatorul de trecere de pietoni! Pe partea pe care sîntem noi nu e; dar pe partea cealaltă e.

Așa că pietonii traversează.

Șoferii care vin dinspre 13 Septembrie văd că e indicator; pot opri.

Șoferii care vin dinspre Piața de Flori nu pot opri – ei nu știu că e trecere.

Nu că n-ar fi și școală și grădiniță în vecinătate. Nu contează – detalii. Precum viața oamenilor.

Detalii.

trezim copiii: șase ani

Ştiţi cerşetorii care se folosesc de bebeluşi ca să impresioneze oamenii?

Asta e exploatare de copii.

Dar ştiţi că de fiecare dată cînd îi vedem pe stradă bebeluşii aceia dorm?

Asta pentru că bebeluşii cerşetorilor sînt sedaţi.

Au trecut șase ani de cînd ne-am apucat de documentat abuzul și exploatarea asta.

Copiii și bebelușii abuzați n-au dispărut.

Uneori par mai puțini…

… dar n-au dispărut!

„Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest şi nu este afiliată nici unei organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale.

Oricine poate contribui cu fotografii, informaţii, acoperire media.

Oricine poate prelua, susţine şi promova subiectul.

Vă mulţumesc pentru toate pozele şi informaţiile primite.

Matty: una pe zi

— … Și deși i-am demonstrat negru pe alb că soacră-mea mi-a dat pensia ei pe ultimele trei luni, tot nu înțelege cum eu, gestionar de bufet, mi-am luat un „Fiat 1300“…

Reciclaț!

Se-ntîmplă de ceva vreme… și nu-mi place!

S-au rărit grozav containerele celea colorate, puse pentru colectarea selectivă a gunoiului.

O văd mult prea bine-n Sectorul 1; adică… nu le mai văd: Plevnei cu Virgiliu? Ion Mihalache cu Banu Manta? Schitu Măgureanu cu Știrbey Vodă? … nu le mai văd!

M-obișnuisem să le am în drum.

… m-obișnuisem să las la ele ba sticle de plastic, ba maculatură.

Acuma mă-nvîrt ca prostu’ prin tot orașul.

E neplăcut să pierzi niște obiceiuri bune și să-ți bați loc de oamenii – chiar tot mai mulți! – care de bine, de rău, chiar se-nvățaseră să umple cu folos containerele astea.

n-o duce lumea rău.

… face, uneori, să dai doi lei ca să vezi ce mai scrie prin „Click” – ziarul tabloid. După cum știm, presa scrisă o duce tare rău, căci nu mai cumpără mai nimeni ziare; de ce-ar face-o, cînd cei mai mulți ne luăm porția de mizerie direct de pe internet ori de la televizor?

Așa că – cel puțin așa se crede! – ziarele astea, care încă mai apar pe hîrtie, sînt citite mai mult de pensionari. Nu? Te-ai aștepta să dai în ele numai de reclame la sicrie, de sfaturi pentru colivă ieftină, de recomandări de policlinici, de ceaiuri și de alifii

Nu-i chiar așa – și o vedem prea bine, chiar în exemplele de mai jos:

 

… dacă e să ne luăm după reclamele targetate-n presa aceasta, pensionarii noștri nu duc chiar așa o viață neinteresantă: „4 zile + 4 nopți de sex cu 1 capsulă”!

Totul cu produse minune, care se găsesc în comerț – te duci la farmacia la care face reclamă Arșinel și te procopsești cu ele.

Testimonialele publicate sînt de toată încrederea. Un domn „a ajuns să facă sex cu soția sa chiar zeci de minute sau o oră” – da’ nu m-am prins dacă se laudă ori se plînge de asta. Altul, hîtru, găsește și o parte mai puțin însorită; „soția a întîrziat la muncă datorită faptului că nu mă mai opream”.

Dar, cu siguranță, avem de-a face cu un produs „cu studii științifice” – chiar dacă nu zice dacă s-au numărat și orele de muncă pierdute: ca să știm cum stăm cu creșterea economică.

Matty: una pe zi

— Adio!… Că de mîine… iar sculatul la 6, iar troleibuzul, iar semnatul condicii, iar cafeluța, iar șuetele alea lungi și plictisitoare, iar bătutul capului pentru găsit motive de ieșit pe teren, apoi iar semnatul condicii…

de cinci lei principii

… se zice că principiile-s importante – unul din ele e că trebuie să te ții de promisiuni.

Deasupra caselor din Kaufland șed atîrnate niște placarde pe care scrie că primești un cupon de cinci lei dacă șezi la coadă mai mult de cinci minute și nu-s toate casele deschise. Din fericire, arareori se-ntîmplă s-am mai mult de alți doi clienți în față, la coadă – merge iute, treaba.

Într-o seară, însă, s-a-ntîmplat să meargă prost și s-aștept spre zece minute. Puține case, mulți oameni în magazin, căruțuri pline, marfă care nu se scana sau era prost cîntărită: se-adunaseră toate.

Așa că mi-am revendicat cuponul de cinci lei. Din principiu, nu?

Și l-am primit. Promisiunea a fost respectată.

Doar că—

Doar că primirea acestui cupon îți mai ia încă vreo cinci minute, fiindcă nu ți-l dă direct la casă.

Te trimet la informații, unde-ți iau datele, te pun să te iscălești într-un caiet, mai fac o copie și cuponului… și de-abia dup-aia ți-l dau. Cerere nu te pun să faci; și nici dosar cu șină nu-ți cer: măcar atît.

Deci: ai pierdut deja peste cinci minute la casă, și mai pierzi apoi încă pe-atîta!

mobila, acum 50 de ani

de Ando și HM

Erau vremuri îmbelșugate, relaxate, oamenii aveau toate motivele să consume; mai aruncăm o privire-n urmă, pe sfîrșit de ani ’60. Se construia deja enorm: blocurile se-nălțau vesele și curate spre Soare, cvartal după cvartal.

E la mintea cocoșului că erau o nevoie uriașă de mobilă!

Mai ales că… chiar dacă vedeți mai jos că nu era ieftin să-ți mobilezi casa, mai oricine putea s-o facă-n rate – și o făcea!

Noi ne-am gîndit să v-arătăm – pigulite din reclamele publicate-n presa vremii – ce anume puteai să-ți cumperi: scaunele Lotru, fotoliile Brateș, Onești și Eleonora, canapelele Sanda și Mureș, sufrageriile Astor, Cibin, Ruxandra și Bîlea 2, biblioteca Milcov 2 (or fi avut succes!), garnitura de hol Norma ori bucătăria Dafin…

Cîte s-or mai găsi și azi prin case?

   

… de cumpărat, te-așteptau magazinele O.C.L. Mobila; de transportat, tot hoțomanii de-acolo; bunînțeles că pentru gusturile mai diferite puteai apela la Cooperativa Mobilă și tapițerie.