despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Matty

cealaltă parte a administrației publice

Citiți:

«Continuăm treaba în Sectorul 5. Am dispus ca în această perioadă toate societățile care aparțin primăriei și Poliția Locală să lucreze împreună și în același timp. Să facem curățenie, să asfaltăm și să ne ocupăm și de mașinile abandonate din Sectorul 5. Am mers pe teren pentru a vedea cum se desfășoară toate aceste acțiuni și le-am cerut angajaților primăriei să țină cont și de dorințele și sesizările locuitorilor din Sectorul 5, pentru că, până la urmă, ei sunt cei care trăiesc zi de zi în acest sector.
Am vrut să le facem o bucurie și celor mici, motiv pentru care am cerut ca toate fântânile arteziene din sector să fie readuse la viață. Acestea au fost curățate și reparate. Pentru că știu că lucrurile mici îi bucură pe copii, am dispus ca toate aceste fântâni să fie dotate cu lumini colorate.
Sunt lucruri normale pe care le facem în această perioadă, dar care până acum au reprezentat un lux pentru cetățenii din sector.”, a transmis Primarul Sectorul 5, Cristian Popescu Piedone.» (sursa)

Și înțelegeți:

Nevoia bucureșteanului de-a trăi într-un loc frumos, înconjurat de lucruri drăguțe, e la fel de mare și de legitimă ca aceea de-a trăi într-un oraș funcțional, sigur, predictibil, omenos, civilizat, curat și eficient.

Și acum chiar trebuie să înțelegeți:

Bucureșteanul o să se bucure din toată inima la primul lucru pe care-l crede bun și pe ăla o să-l prețuiască.

Unii înțeleg mai iute.

Case căzute 418 – Str. Țepeș Vodă 124

scris de Ando

Ca în multe alte locuri, abia când se scutură husa de iederă îţi dai seama de putregaiul casei părăsite. Am trecut de multe ori prin dreptul ei şi văd că, recent, au trecut şi cei de la primăria sectorului 2 şi au lipit pe poarta imobilului o hotărâre unde scrie că, de la anul, se măreşte cu 500% impozitul pe clădire dacă aceasta se menţine în starea actuală.

Chiar sunt curios să văd ce se va întâmpla mai departe, pentru că o astfel de înştiinţare am văzut-o lipită şi pe clădirea de pe Agricultori 68.

   

Strada Ţepeş Vodă e una destul de lungă. Porneşte de la Hala Traian, taie – printre alte străzi – Popa Nan, apoi Agricultori şi, până la construirea frontului de blocuri, se termina direct în Şos. Mihai Bravu. Acum, acolo, face un cot şi iese spre Mihai Bravu prin Matei Voievod. Pe direcţia asta, casa prezentată este, pe dreapta, înainte de intersecţia cu Agricultori.

mai multe despre Case căzute

Matty

din zbor (269)

Fendi Kebap se mută acuș-acuș; rămîne tot pe Novaci însă – la nici 50 de metri depărtare.

Renovată anul trecut, mîncătoria „Coquette food” din Cotroceni – strada Carol Davila – e la fel de bună cum o știam. Bravo.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să nu te plimbi?

V-am îmbiat, de-a lungul timpului, să vă mișcați picioarele prin fel de fel de locuri interesante ale Capitalei. Nu toate, întotdeauna, neapărat frumoase – ori curate.

De la atîta preumblare bucureșteană, să tragem și alt folos: acela de-a ști și pe unde-i neprielnică, neplăcută; pe unde experiența trecătorului e nefericită.

Pe unde, deci, nu te simți bine?

Bulevardul Ferdinand

Partea de-nceput merită; dar odată ce treci de Foișor, zău că te iei cu mîinile de cap. O devălmășie de clădiri delăsate, de blocuri aruncate degeaba, de proiecte-ncepute și uitate din cine știe ce motive și de case ce s-au dărîmat recent; mașini care aleargă prostește, ocolind gropi nenumărate; o lipsă mare de comerț și de servicii – te-apucă jalea pe aici.

Calea Călărașilor

O știm prea bine: ba strîmtă, ba strîmbă, mereu aglomerată, nicicînd dîndu-ți ghes să te uiți în stînga și-n dreapta; atîrnă deasupră-i amenințarea veșnică a sistematizării – noroc că are ceva viață-n ea și te mai agață cu vreo tentație-acolo.

Calea Dudești

Au rămas destule lucruri de văzut, dar trebuie să tragi de tine ca să intri-n dispoziția pentru ele. Multă decădere, puțină valorificare – păcat de ea.

Bulevardul Mărășești

Vai, ce arteră nepricopsită, neprietenoasă, rece, gri, murdară! Pe-aici mașinile ba mereu stau una-ntr-alta, ba aleargă tîmpite – niciodată nu te simți bine! Nu lipsesc cîteva surprize arhitecturale, dar nimeni nu apucă să le vadă. În plus, nu se-ntîmplă nimic pe aici; noroc că duce la Parcul Carol, care-i în sine o destinație cît de cît acceptabilă.

Splaiul Unirii

Să fim serioși. Picul de istorie industrială ce-a mai rămas e prea puțin ca să merite pierderea de vreme. Între Abator și Timpuri Noi e ceva atmosferă veche, dar la cît gonesc mașinile pe-aici ți se ia cheful.

Calea Șerban Vodă

O stradă laterală, ceva căzut în uitare, o scurtătură: rușinoasă-i pierderea importanței sale. Partea dintre Mărășești și Șincai are bucăți realmente mizerabile ce te umplu de tristețe. Ici-colo, cîte-un magazinaș, ca să nu zici că te afli-n pustieșag. Partea de la Adesgo-n sus, șosea de fugă, nu-ți zice nimic.

Magistrala

Un bulevard ratat de la cap la coadă: uriaș, larg, chelit – dacă pot zice așa – și abrutizat de favorizarea traficului auto. Măcar nu mori de foame pe-aici însă.

Regina Maria-George Coșbuc

Cine s-aibă chef să meargă pe aici? Pe stînga-i un gard oribil, de pușcărie, ce rupe Mitropolia de oraș; pe dreapta se-nșiruie case prăpădite, înspăimîntător de spurcate. După 11 Iunie totu-i mort, iar de la Rond în sus te izbește mirosul de hrubă din fosta fabrică de bere. Mașinile calcă dalele de beton lăsate ale liniei de tramvai, făcînd un zgomot ce-ți scoate din cap orice gînd frumos.

Calea Rahovei veche

Bine, nu-i mai spune așa, dar nu contează: strada George Georgescu păstrează multe bucăți cu farmec, pe care n-ai chef să le admiri fiindcă-s atîtea lături pe margini. Deseori o găsești ciudat de goală, fiindcă ciotul ăsta tăiat de Ceaușescu pentru crearea Centrului Civic e doar un apendic stradal.

Calea Moșilor veche

De bifat, de înțeles, de evitat.

Strada Traian

Nici o bucată din strada asta nu-i frumoasă, deși ici-colea îți mai face cu ochiul cîte ceva. Multă mizerie, între Caritas și Hală; mai apoi plictiseală; și spre sfîrșit Foișorul și ce mai e prin preajmă. Rămîne o stradă lungă-lungă și, totuși, interesantă.

Mihai Eminescu

Ar putea fi… dar nu e! Lungă, sucită, aglomerată, îngustă, greu practicabilă, cumva respingătoare și mai ales tristă, părăsită de atîția ani de autobuze. Altminerea, interesantă, cu niscai atracții și destul de animată.

Calea Floreasca

Sufocantă, de la Urgență spre piață; mai apoi fals-strălucitoare, scumpă și-n schimbare; în preajma lacurilor un pic deprimantă, negăsindu-și utilitatea.

Calea Plevnei

Nimic, nimic – chiar nimic. Pe bune, chiar nimic. O sută de metri între Izvor și Kogălniceanu – dar atît.

Ion Mihalache, Buzești-Berzei, „Inelul central”

Să fim serioși.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

Matty

Tot Vanghelie!

Și-n sectorul 5 s-a pornit cuvenita curățenie de primăvară. Pentru prima dată se fac și lucruri importante: se sapă grădini, se scot cataroaie, se curăță crăci – n-aveam parte de astea pîn-acum.

Firește, laolată, cuvenita spoire a pomilor cu var, c-așa a rămas din moși-strămoși și… parcă nu vine primăvara dacă nu se face.

Se pun bănci pe la blocuri și se vopsesc gardurile; nu că era nevoie – de asta nu era.

Mai ales că noua vopsea – o vedeți în stînga imaginii – te duce cu gîndul la prazul uitat în funul pivniței; urît mai arată!

Dar astea-s flecuștețe; oamenii le-nghit, îs obișnuiți.

La altceva ne ducem cu gîndul: anume că încă, după atîta timp, în sectorul 5 vopsim și văruim tot ce-a făcut Vanghelie.

Sectorul 5 a rămas așa cum l-a modernizat Vanghelie: aleile, părculețele, parcările, scuarurile – toate-s de la el. Grădinițele, școlile – de la el. Blocurile reabilitate – de la el. Felu-n care administrația lucrează cu cetățeanul – de la el.

Case căzute 54 – Calea Moșilor 111 – ce e-n loc

Ani lungi de mizerie, un pic de șantier… și uite ce-a ieșit.

mai multe despre Case căzute

Matty