despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Matty

Ratatouille în tabără

scris de Sonia Ratatouille

Lasă că nu-mi lipsește nimic ca să fiu ghid, doar am experiență: am fost pe munte, iar drumul a fost destul de lung.

În tabără, la Sâmbăta de Sus, am făcut de toate: am mers cu căruța, am mers pe munte și am făcut trasee la Aventura Park.

Dar cel mai mult mi-a plăcut excursia lungă, obositoare dar și amuzantă pe munte. Drumul era plin de noroi, iar la întoarcere a plouat cu găleata. Perfect! Eram uzi din cap până-n picioare și mașina era destul de departe. Ne era foame și sete, iar de oboseală nu mai vorbim.

Pe munte ne-am întâlnit cu o cățea roșcată, pe care am numit-o Curajoasa. Ea ne-a urmărit până jos, la mașină, de unde am plecat la Academia Sâmbăta de Sus, de lângă Mânăstirea Brâncoveanu. Apropo, mâncarea-i delicioasă acolo.

Eram așa de fericiți că am ajuns la adăpost, că puteam dansa Dansul Fericirii al lui Snoopy; de fapt, ne durea tot corpul – mai ales picioarele – că nu cred că ar fi fost o idee bună să dansăm.

Pe munte am băut ciocolată caldă.

Am mers și la o herghelie, unde ne-am plimbat o oră cu căruța trasă de doi cai mari și frumoși, albi.

Am văzut capre, oi, și chiar un cuib de rîndunici.

Am mers la Aventura Park, unde nu a fost așa de greu, mai ales că traseele erau destul de joase. În ziua aceea, după trasee, am mâncat pizza…

Am fost la o piscină din apropiere. Aveau și saună acolo.

Într-o altă zi am făcut adăposturi din crengi în pădure. Acolo am văzut o lipitoare.

Seara făceam activități amuzante: tir cu arcul, șotron, fotbal și chiar cules de cireșe. Bineînțeles, noi nu le furam, ca Nică.

Pe drumul de întoarcere m-am gândit la tabără și cred că am ajuns la o concluzie: vreau să merg și anul viitor.

Și sper că o să merg.

toate vacanțele noastre – lista episoadelor

Matty

despre ajutatul omului

… nu-s oameni răi.

E plin orașul de agenți de poliție risipiți prin intersecții. Ăi de la poliția locală îs omenoși și-și fac treaba cum pot ei mai bine. Ăi de la poliția rutieră-s mai mult puși să pîndească coloanele oficiale, oprind traficul ca să treacă barosanii-n liniște.

Și unii, și alții, își fac treaba – și, cînd noi vedem că treaba lor nu-nsemnează că trebuie să simțim că ne-ajută, e bine să pricepem că nu-i chiar vina lor!

N-au orbul găinilor! Atîta-s puși și-nvățați să facă.

Ăia care te opresc să treci cînd ai ghinionul să-ți iasă-n cale vreo coloană oficială se suie-n mașini și pleacă imediat după ce s-a dus coloana: n-o să-i vezi niciodată să mai rămînă cinci minute ca să descurce încurcătura de mașini rezultată. Nu că nu-i duce mintea: ci, pur și simplu, nu-s puși să facă și asta.

Ăia care țin pe loc un tramvai plin ca să scurgă de mașini un bulevard n-o fac din răutate: pur și simplu nici un șef nu le-a zis că transportul public are prioritate într-un oraș omenos și deștept.

Ăia care țin o sută de pietoni captivi pe trotuar, ca să treacă-ntîi mașinile, nu-s animale: pur și simplu n-au fost instruiți că pietonii trebuie protejați, ajutați și încurajați.

În momentul în care Poliției i se va spune că ajutatul omului însemnează un oraș mai bun pentru toți, o să trăim toți mai bine.

Matty

Martorul de pe strada Paleologu

scris de Ando

(O posibilă definiţie) “…întâmplarea, adică sâmburele în jurul căruia se adună fructul” – Fănuş Neagu

De fiecare dată, constat cu uimire cum de se potrivesc şi se leagă unele întâmplări disparate în timp şi loc.

Aşa cu am mai spus, cutreier, de ani de zile, străzile şi străduţele cuprinse între Călăraşi, Calea Moşilor şi bulevardul Carol I. Mântuleasa, Popa Soare, Plantelor, Negustori, Sf. Ştefan… Nu ştiu dacă zona are un nume generic, unanim acceptat.Mai sus, la nord de bd.Carol I, de exemplu, pe hărţi apare scris: „cartierul armenesc”. O fi şi aria pomenită de mine inclusă aici? Revenim. N-a fost greu să observ, aşadar, pe strada Paleologu, pe clădirea de la nr. 3 , această placă comemorativă dedicată scriitorului Panait Istrati. Fireşte că şi am pozat-o, fiind un reper demn de luat în seamă.

Timpul a trecut şi iată că, la începutul acestui an, a apărut o nouă şi interesantă arhivă de fotografii: fototeca Azopan.

Bineînţeles că am tăbărât cu entuziasm pe şuvoiul de imagini şi, astfel, am dat de acest grupaj foarte interesant, din 1994.

Autorul imaginilor: Cristian Malide, cel care are, deja, locul său pe blogul nostru. Iată-l, deci, şi în postura de martor la pregătirea şi montarea acelei plăci comemorative despre care vorbeam la început. Rămâne să vedem dacă, după… un sfert de secol, el îşi mai aduce aminte cum a aflat şi/sau alte detalii despre această emoţionantă acţiune.

Matty

Claxonatul interzis în presa vremii

de Ando și HM

Toate au un început: și pe 1 Octombrie 1963 a-nceput să fie mai liniște în Capitală, întrucît claxonatul a fost interzis:

C-o lună înainte, spre cuvenita informare a cetățeanului, ziarele începuseră popularizarea hotărîrii luate în August de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei.

Pe măsură ce ne apropiam de ziua-ntîi, se-mpart 300000 de pliante cetățenilor și părinților, se tipăresc cîte 4000 de afișe pentru șoferi și pietoni, se difuzează anunțuri la cinematografe și o dubă cu stație de amplificare se plimbă prin oraș, făcînd mare gălăgie – să știe tot poporul.

Și oleacă de bașcălie – după intrarea în aplicare a interdicției – nu strică nicioodată.

Juma’ de an mai încolo, Miliția zicea că-ncep să se culeagă roadele: odată cu liniștea-n oraș crescuse și atenția conducătorilor auto și-a pietonilor.

listă de articole selecționate din presa vremii – aicilistă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

Matty

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1967 (V)

de C. D. Mocanu și HM

În episodul de azi: reclama cotidianului România Liberă (era perioada-n care Matty devenea rezidentul oficial al celebrei rubrici „Una pe zi”) și a a binecunoscutului săptămînal Magazin, editat atunci de România liberă:

… vreo două reclame la confecții – mai simandicoase, ori pentru excursii

… și dacă tot plecam în excursii, măcar știam unde-n județul Arad putem trage:

… și cu produse fortifiante și hrănitoare să ne-ndemnăm: bomboane, drageuri, caramele, ciocolată, șerbeturi și napolitane.

Va urma!