despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor

… în Capitală toate orătăniile au început curățenia de primăvară:

Matty: una pe zi

semne bune!

… uite că-mi place, totuși, cum casa asta de pe colțul străzilor George Enescu (fostă și Cosmonauților, și Alexandru Lahovari) și Biserica Albă a scăpat:

  

Chiar îmi place – nu-mi pare că mastodonții ce-o flanchează ar sufoca-o… prea tare. Poate și trecerea înaltă lăsată spre părculețul din dos ajută – cine știe.

   

… dar cît se mai construiește pe-aici, văleu…

Case căzute 131 – Str. Vasile Lascăr 54 și 56 A

Cîtă decădere se poate strînge pe-o bucată de stradă! Ne aflăm pe Vasile Lascăr, între Masaryk și Maria Rosetti… Urît e pe-aici. S-o spunem drept, găsim destulă – și prea multă! – mizerie și-n restul acestei străzi lungi, foarte lungi (unește Piața Rosetti de Șoseaua Ștefan cel Mare!) Dar unde ne-oprim azi, chiar e urît. Uite blocul ăsta de la 56A, cum stă hîd, cu geamurile oarbe! Sau casa vecină, în care a ființat una din primele terase bucureștene (parcă Felix îi zicea!) În partea stîngă-i o proprietate a cărei demolare s-a petrecut cu mulți ani în urmă deja și-n spate s-a construit ditai blocul. Mai e loc de ridicat și altele. Odată ce dispar clădirile astea de la stradă… știți voi ce-o să fie!

Ce e vizavi – în episodul viitor.

mai multe despre Case căzute

Matty: una pe zi

… Calea Victoriei?

… Calea Victoriei este moartă! A murit economic, în primul rând. Au ucis-o retrocedările. Cele mai multe locuințe sunt goale. Și nu-și găsesc chiriași. De ce ai veni într-o zonă moartă, în care n-ai unde ține un automobil, unde nu mai sunt piețe, magazine, altele decât nenorocitul ăla de MegaImage, care a devenit o oroare? Unde nu mai sunt librării, excepție făcând cea de la Krețulescu, și ea în suferință? Cum spuneam, de parcuri nici nu poate fi vorba. Cel de peste drum de Academia Română este cât o batistă, și uitat de lume, cel de la Ateneu, o oroare. De ce să cobori în Cișmigiu? Să-ți accentuezi depresia?

Nici cultural Calea Victoriei nu mai înseamnă nimic. Casa Cesianu, Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul Național de Artă, și cam atât. Stau goale, goale. La Ateneu, concerte, din când în când, cu un public rarefiat, și fără urmași vizibili. Niciun cinematograf. Teatrele, Tănase și Municipalul, parcă, își pierd și ele publicul. Nu prea vine nimeni din spate, nici dramaturgi, nici actori, nici regizori, nici scenografi.

Așa zice Constantin Gheorghe. Dar mie tot îmi place Calea Victoriei – cu toate urîte ale ei.

Reclama Ci-Co

de Ando și HM

Pe Pache – pe la intersecția cu Mătăsarii – știe toată lumea că-i o reclamă vopsită pe-o clădire:

Acuma, înainte de-a-nfrunzi pomii, poți s-o vezi mai bine; cît nu s-a spălat de ploaie și șters de vînt… Bine făcută – reclama – la o băutură gustoasă și răcoritoare care bătea cu mult Fanta de azi. Ohoo! – Ci-Co avea un gust așa bun de portocale; se făceau lucruri reușite.

Și, fiindcă știți cît de mult ne plac vestigiile astea șterse – că-s ele îndemnuri electorale, urme de firme industriale vechi, reclame sau lozinci – o înfățișăm azi.

Și ne-ntrebăm: oare de ce s-a vopsit tocmai aici, pe calcanul ăsta, reclama la Ci-Co? Nu-i tocmai un vad fantastic pentru o reclamă – nici măcar pentru vremea comunistă. Poate, sub ea, o fi fiind fost scris altceva, și Ci-Co a acoperit vechea inscripție? Habar n-avem.

Matty: una pe zi

Nu sînt amiabil…

… nu, nu, nu… nici rezonabil…

cînd te plimbi, dai peste fel de fel… de fel.

Case căzute 130 – Calea Plevnei 52, 54 și 66

Puțin luată-n seamă, partea Căii Plevnei de la Vasile Pârvan-încolo, spre Știrbey…

Găsim aici două case căzute învecinate, una mai mică, alta mai mare – numerele 52 și 54; iar cîțiva pași mai încolo, la 66, o prăvălioară dărăpănată.

 

mai multe despre Case căzute