despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

după jupîn…

… trecui să văz ce mai e prin parcul Național, cel în care fostul primar Onțanu multe chermeze-a mai făcut. Da, se simte absența jupînului; s-a paraginit, a decăzut…

Fîntîna „educatorilor” nu mai potolește setea nimănui – apa nu mai e potabilă. Ce ambiție ridicolă pe primarii ăștia – să sape fîntîni, în loc să monteze cît mai multe țîșnitori racordate la sistemul de apă curentă!

După cum am zis, lăsate-n plata Domnului, se văd mai abitir toate aiurelile făcute…

Mi se pare genial felu-n care s-au amestecat toate în pozele de mai sus. Arhitectură stalinistă grea – a teatrului de vară -; firescul Eminescu tronînd deasupra; gărduțul inept de fier care nu poate lipsi; dar și cuptoarele populare puse ca nuca-n perete…

E o mare ușurare pentru București că nu mai există alde Onțanu și Piedone; căci – surprinzător! – unui Vanghelie nu i-ar fi trăsnit niciodată mintea să facă asemenea kitschuri!

Matty: una pe zi

Capșa rămîne grozavă

N-am mai trecut pragul cofetăriei „Capșa” de mult – de prea mult – timp. Mereu mi-a plăcut cum știu cei de-aici să facă bomboane – bomboanele de cofetărie. Știu și azi să le facă, asta-i sigur.

Și-n lumea asta, care s-a prostit și-a a uitat și-a vrut să uite ce-i bunul, asemenea locuri unde – în ani și ani – ce-i bun se păstrează bun merită lăudate, fiindcă-s aur curat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„La pedale” nu mai e

… anul ăsta nu s-a mai deschis centrul de închiriere de biciclete din Sectorul 1 – cel care funcționa în parcul Kiseleff sub numele de „La pedale”.

Păcat. Da: înainte de toate, bicicleta ar trebui să fie și un mijloc de transport public, și nu doar un moft de dat prin parc…

… dar aici puteai să-ți iei gratis o biclă mare ori mică și să te vînturi două ore nestingherit: era bine, chiar era.

Era plăcut.

Matty: una pe zi

Il Cantuccio rămîne grozav

Cît de mult poate să-mi placă restaurantul ăsta! Aici, sus, în dealul Filaretului, e grozav. „Il Cantuccio” trece prin ani cu mîndrie, împrospătîndu-se discret și îmbunătățindu-se cu înțelepciunea de-a păstra, mai ales, ce merge.

Burgerul făcut de ei e foarte bun.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 158 – Str. Dr. Nicolae Staicovici 5

Cotroceni, la doi pași de Operă; o casă frumoasă și cam pustie:

mai multe despre Case căzute

Matty: una pe zi

vine vacanța!

… ce bucurie mai mare pe-o loază, decît venirea Vacanței… vacanța mare!

Trei luni de zile fără griji, fără școală – poate pîn-la toamnă o unge careva cu slănină, s-o mînce cîinii…

Cine zice că odată ce-ai terminat cu bacu’, cu facultatea – cu ce-o mai fi -, ai și încheiat socotelile cu școala, amar greșește: n-ai terminat!

Ba chiar, mai abitir, ai de-a face cu ea: fiindcă-s acolo ăi mici.

Și-o iei de la cap. Lecții, Întîi Martie, serbări, lecții, proiecte, bîzdîcii lu’ tovarășa doamna, lecții…

Și tu tot ce mai ții minte din școală-i cum săreai gardu’ și-o tăiai la film

Vacanță frumoasă!

Matty: una pe zi