despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Gara de Nord, cu ganguri şi fără ganguri

Hai să ne-ntoarcem acasă…

Şi iar la ganguri! – şi o să vedem ce găsim pe lîngă Gara de Nord.

Păi, avem aşa…

… un front de blocuri ce se-ntinde de-a lungul străzii Gării de Nord şi căii Griviţei – care nu are nici măcar vreun gang de trecere…

o stradă blocată (încă una!) de construirea unui bloc şaizecist – e vorba de strada Institutul Medico-Militar, care odinioară corespundea în Witting; acuma se continuă doar printr-un gang…

… şi cîteva ganguri care dau din blocurile şaizeciste de pe ambele părţi ale bulevardului Duca spre Calea Griviţei:

… şi fiindcă tot sîntem în zonă, să citim şi articolul ăsta apărut acum puţin timp pe La pas, în oraş!

Treceri, ganguri, scurtături

După un an de zile ne ocupăm iar de ganguri pe Simply Bucharest. Nu ştiu pe nimeni care să se dea în vînt după ganguri – asta dacă n-a băut cumva vreo bere-două-n plus. Cu toate astea, gangurile  în special şi  trecerile în general sînt folositoare – te-ajută să nu ocoleşti cine ştie ce front de blocuri, să ajungi rapid în vreo străduţă lăturalnică, să te-adăposteşti de ploaie…

Iată cîteva găuri de vierme de prin centrul Bucureştiului!

În Romană, poţi s-o iei prin gangul de la ieşirea de la metrou dinspre coloane şi, prin spatele blocurilor, să ieşi direct în Dacia.

Tot în zonă, dinspre piaţa Lahovari, trecînd prin gangul de la blocul-cu-Avon şi luînd-o prin curtea interioară, ajungi drept în strada Jules Michelet.

Înspre Scala, dacă vii pe strada C. A. Rosetti, te poţi băga prin gangul de după fostul magazin Hollywood Music and Film şi ieşi direct în strada Vasile Conta.

Tot în Vasile Conta poţi ieşi, teoretic, dacă traversezi bulevardul Bălcescu pe la Galeria Orizont şi o iei prin gangul blocului din faţă (zic teoretic, deoarece blocul e în reparaţii acum)

Vizavi de Inter, cam de pe la restaurantul Pescarul poţi să ieşi direct în strada Biserica Enei – prin două ganguri chiar!

Iar din Calea Victoriei, pe lîngă Pizza Hut, o poţi lua direct înspre strada Doamnei – dacă vrei.

Din Splai poţi da direct la Kogălniceanu, dacă te bagi pe-o portiţă ce dă în intrarea Ursuleţului – iar intrarea Ursuleţului e un exemplu splendid de arhitectură interbelică frumoasă, credeţi-mă pe cuvînt!

Din Brezoianu aţi putea- dac-aţi vrea – să ieşiţi drept în Cişmigiu, prin curţile interioare ale blocurilor:

… iar din Calea Griviţei (din apropierea intersecţiei cu Mircea Vulcănescu/Dacia) puteţi ieşi direct înspre Sfinţii Voievozi – trebuie doar s-o luaţi prin intrarea-n Facultatea de Arte şi să continuaţi prin curtea căminelor de la Moxa:

Bucureştiul mai are – oho! – destule ganguri, curţi interioare, intrări semi-secrete, protejate de cîini şi riverani.

Mai puteţi trece, uneori, rapid dintr-o stradă-ntr-alta prin curţile bisericilor – multe biserici au ieşiri înspre două străzi; Pitar-Moş şi Mihai Vodă-mi vin acum în minte.

Dar unde nu sînt ganguri şi treceri – deşi v-aţi fi putut gîndi că sînt? De pildă, prin blocul Zodiac nu poţi trece în strada din spate (Caragea Vodă); intrarea Urali, din spatele fostului hotel Dorobanţi e o fundătură; din strada Doamnei, prin spatele blocului cu fostul cinematograf Luceafărul (azi CinemaPro) nu poţi ajunge în strada Ion Ghica…

despre ganguri în trepteaici | despre străzi înfundate şi ganguriaici

Strazi infundate si ganguri in Bucuresti

Sint multe strazi infundate de blocurile construite de-a lungul marilor bulevarde; fireste ca n-o sa pomenesc de toate! Insa…

Un caz celebru de strada in al carui capat s-a construit un bloc este Masina de Paine – gangul din capatul ei dinspre Stefan cel Mare este insa accesibil masinilor:

Vorbind despre ganguri in trepte, am pomenit de strada George Vraca; ea nu e singura strada blocata de amenajarea Pietei Salii Palatului. Strada Poiana Narciselor a avut ghinionul sa treaca tocmai printr-unul din blocurile ce marginesc Piata – ca atare, acolo e ditamai gangul; cred ca e cel mai lat gang din oras.

Soseaua Titulescu a-nfundat multe stradute, atunci cind a fost re-configurata; de-aceea, gasim de-a lungul ei vreo 7 ganguri, toate pietonale:

N-are rost sa le vedem de-apropae pe toate; doua sint de-ajuns.

Iata gangul din capatul strazii Veronica Micle (fosta Eminescu pe vremea cind actuala strada Eminescu se numea Romana):

Iata si gangul din capatul strazii Petru Maior, dupa ce a fost inchis circulatiei auto:

Odata cu construirea blocurilor saizeciste din piata Kogalniceanu, s-a inchis si strada Progresului (numele n-avea nimic comunist, il gasim si pe planul cadastral de la 1911) intre Bulevard si Calea Plevnei – iata gangurile de la ambele capete; intii dinspre Kogalniceanu:

… si dinspre Plevnei:

Strada se numeste acum Ionel Perlea. In curtea interioara cuprinsa de cele doua ganguri se construieste un bloculet.

Tot acolo, strada Pompiliu Eliade a ramas doar cu acces pietonal din Piata:

… iata cum se infunda!

Piata Amzei a fost ingradita cu blocuri pe trei dintre fetele ei in anii 60; intreaga zona e plina de stradute infundate, curti interioare si ganguri; iata unul dintre gangurile prin care poti ajunge-nspre intrarea Biserica Alba si spre Scoala Generala Nr. 5 (care, desi a fost construita inauntrul cartierului, are adresa si o iesire pe Calea Victoriei):

Ne apropiem de zilele noastre; iata blocul de la Piata 1 Mai, unul dintre putinele blocuri cu o arhitectura mai pretentioasa construite dupa ’80. Tine de strada Clucerului:

La construirea sa s-a inchis iesirea strazii Nicolae Ionescu in bulevardul 1 Mai/Mihalache; acum trebuie sa te strecori ori pe linga piata, ori prin acest gang:

Iata si o vedere mai ampla din spatele blocului; a fost construit cu rampa de acces subterana si are si niste scari exterioare ce duc la primul etaj; mai sint doua rinduri de scari si-n fata blocului, insa sint blocate.

Raminem inc-un pic in zona; intre strazile Alexandru Cimpeanu si Grigore Manolescu poti circula prin spatele blocurilor ce dau inspre bulevard prin gangurile astea:

Desi simt ca vorbim prea mult despre arhitectura ceausista, amintesc ca intre Piata Unirii si Casa Poporului se gasesc 9 ganguri (5 pe partea dreapta si 4 pe stinga); doua sint duble. In plus, ele au fost prevazute inca din proiect cu rampe de acces pentru carucioarele de invalizi – desi sint atit de abrupte incit nimeni n-ar avea curajul sa mearga cu un carucior pe ele. Tot despre bulevardul Unirii, sa amintim ca a fost singurul caz din Bucuresti unde intii s-au plantat copacii si apoi s-au construit blocurile; de aceea zona e atit de verde in zilele noastre.

La sfirsit, un gang mai aparte: e vorba de straduta Macedonschi, din spatele A.S.E., transformata in alee interioara. Pe deasupra este trecerea dintre cele doua corpuri noi ale facultatii:

Vederile aeriene sint de pe Live Maps.

Ganguri cu trepte in Bucuresti

Dupa ce-am inceput sa caut stradutele cu trepte din oras, mi-am dat seama ca avem si citeva ganguri cu trepte; hai sa le luam separat.

Am mai vorbit si de strazi infundate de blocuri construite de comunisti (si o sa mai vorbim): un alt exemplu e strada George Vraca, al carei capat inspre Cimpineanu a fost blocat de unul dintre blocurile ce marginesc Piata Palatului. Iata, s-a pastrat un gang de trecere, cu citeva trepte:

Inc-un gang cu trepte: pe strada Eforie. Se ajunge prin el la Primaria Sectorului 5.

Pe Bulevardul Libertatii (in apropierea intersectiei cu prelungirea Caii 13 Septembrie) gasim un gang in trepte ce coboara inspre actuala intersectie a strazilor Gladiolelor si Tismana; gangul spune totul despre falsa monumentalitate a blocurilor ceausiste:

Civilizație publică LIV – amestecate

de Ando și HM

Din cînd în cînd ne sare cîte-o chestie mititică-n ochi și-ncepe să ne bată gîndul să ne uităm mai îndeaproape după altele aidoma. Doar că nu din orice ne iese un serial, așa cum sîntem obișnuiți… și-atuncea, ce să facem? Le adunăm așa cum sînt.

Uite, bunăoară, o scară exterioară îngustă. Cine-o ști de ce s-a ales să se facă așa? Dar, dacă știm că mereu s-a construit cu zgîrcenie, nu ne mirăm așa tare.

Tot în domeniul cocoțatului istoric rămînem – iată și-un lift de marfă exterior; mă rog, iată ce-a mai rămas din el.

Revenind pe pămînt, dăm peste-o pereche de șine al cărui rost s-a pierdut – dar care a fost, fără îndoială, aducerea lesnicioasă dinspre stradă a lucrurilor care urmau să fie introduse-n pivniță cu liftul de marfă.

Tot cu ochii pe jos, admirăm și pavajul din jurul șinelor – des întîlnit în perioada interbelică și de o trăinicie formidabilă. Și, cînd mai găsim pe sub un trotuar mîncat de intemperii și nepăsare vestigii ale pavajului de odinioară, cu adevărat ne oprim cu admirație.

Cu acest drum, admirăm înc-o dată cîteva din cele mai frumoase modele pe care călcăm; cel din Pasagiul Victoriei

… cel de la intrarea-n clădirea de pe Ion Cîmpineanu, colţ cu Academiei (la doi pași de primul)…

… și cele din gangurile a două clădiri de vizavi de strada Piața Amzei, de pe Calea Victoriei. (A. R.-ul din model venea, cred, de la „Asigurarea Românească și Țărănească”)

   

… pîn’ ne-om apuca să colecționăm și alte minunății dintr-astea, mai pomenim și de eleganța cu care se încastrau „fundurile de sticle” – în fapt, luminatoare care ajutau, un pic, subsolurile.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

descoperiri

unde era Radio București?

unde era stația TFF Băneasa?

Star & Cohnurmareacontinuarea

Depozitul de fierărie Carol Andreny

Depozitul de hîrtie

Fabrica de șanuri Ludovic

Tipografia Lupta • Editura Cugetarea

Garajele bucureștene • garajul Mișu Sontag • Hermann J. Rieber şi Fabrica de Trăsuri

Rumanischer Lloyd

administrații financiare

Nada florilor

scuaruri, ronduri, părculețe: unudoitreipatru

străduțe în trepte: unudoi

ganguri, treceri, scurtăturiganguri cu trepte • strazi infundate si ganguri

farmacia, accidentul și tramvaiul

Bucureștiul văzut de un străin – Christian d΄Auchamp: toate episoadele

Blocuri ceaușiste neterminate 

Străzile închise ale lui Ceaușescu

Locuri și nume: unudoi trei

Numerele Bucureștiului

Aviației-Barbu Văcărescu 

Foto-raid pe Platforma Pipera

Parcări subterane

Despre cartiere

După Tudor

Mijloacele de transport din ultimii 30-și-ceva de ani

Nițică istorie – Popești Leordeni – aerodromul din Sud

 

prin fundături XV

de Ando și HM

Brambura, detem de-alte fundături. Taman ce văzurăm cum ridicarea Televiziunii Române a dus la închiderea unor străzi – mai mult sau mai puțin construite, dar proiectate – așa că ni-i la-ndemînă să traversăm și să vedem ce s-a petrecut prin cartierul Primăverii.

Întîi de toate, vedem două imagini de-acum aproape 55 de ani, luate în primăvara lui ’63 de tatăl lui Cristian Malide în timpul construcției blocurilor turn ce mărginesc parcul Floreasca:

Găsim în cartier strada Turgheniev – o fundătură care duce-nspre vilele de protocol ale conducerii Statului.

 

… din ea se mai fac două fundături mici – Dante Alighieri și Gogol; dacă privim hărțile ce-nfățișează situația din anii ’60, vedem că mai exista încă una, numită Romain Rolland; și nu asta-i singura schimbare:

Străzile Pușkin și Cehov traversau bulevardul Kalinin (actualul Eliade); Cehov, azi, nici măcar nu mai ajunge în bulevard – e doar o fundătură și ea.

Deloc nu-mi place zona asta: rămîne apăsătoare și închisă.

Să mergem în locuri mai vesele! Unde-i mai vesel ca-n Centrul Vechi?

… puzderie de ganguri puturoase, de curți lungi, de treceri – dar și o fundătură veritabilă: Soarelui.

Iată și fundătura Șantierului – se face din Munții Tatra, fostă Chișinău; are o ieșire îngustă-ngustă spre un gang ce dă-n Buzești:

… probabil că odinioară se unea cu dispăruta Tighina – după Război, Moraviei – care s-ar găsi azi pe unde-s blocurile mari ce bordează Piața Victoriei.

Mai vedem și Lemnea – fundătură ce-a păstrat numele locotenentului după care strada principală General Gheorghe Manu a fost numită mult timp. S-a mai numit și Simons.

O intrare pe lîngă tare-ai trece fără s-o bagi în seamă:

Se cheamă Luigi Cazzavillan – ca și strada din care dă – și-i fix în spatele frumoasei clădiri de pe colțul cu Știrbey-Vodă.

prin fundături VI

de Ando și HM

Primăvară! Chef de ducă, de iscodeală! E bine să te bagi prin fundături, pentru că descoperi felurite drăcii uitate de vreme. Și detalii frumoase.

… ne-ntoarcem pe lîngă Amzei, ca să trecem în revistă fundătura Biserica Albă:

 

… n-ar fi mare lucru de capu’ ei, dacă n-ar avea trecerea aceea ce duce, prin părculeț, spre gangurile blocurilor ce bordează piața. Încă din copilărie, mi s-a părut o șmecherie genială scurtătura asta. Vizavi de ea, mai dăm de vreo două intrări – Sibioara și Nicolae Crețulescu:

Sibioara s-a numit, cîndva, Leului; pare-se că după Război multe fundături au primit nume noi – așa, mai delicate – de sătucuri necunoscute (Filioara… Viișoara…) E drept și că aceste chiștocuri stradale primiseră pîn-atunci cu ușurință nume ba de proprietari, ba de cine știe ce obscure personalități pe care doar aceștia le cinsteau… Dacă te bagi pe-aici, poți ieși în Victoriei pe după un bloc – și dai și de una din rampele de aprovizionare ale hotelului Athenee Palace.

Cine vrea să vadă, însă, intrarea Amzei – aflată la doi pași – are niște frumoase surprize. Frontul ăsta de case cu intrările cu treptele direct din străduță e o adevărată raritate bucureșteană!

Dar și-o tăblie ruginită de atenționare a locatarilor – abaterile se vor fi adus la cunoștiința administrației numaidecît.

Ce-ar mai fi de văzut pe-aici, nu știu – așa că ne-ndepărtăm ușurel; dac-o luăm spre Ateneu, dăm de strada Constantin Esarcu, al cărei capăt dinspre Nicolae Golescu este blocat…

… iar dac-am lua-o-n cealaltă parte – spre Piața Victoriei, am dibui, abătîndu-ne doar un pic din drum, o intrare foarte echilibrată arhitectural la origine ce se lasă din Iorga, cu o clădire reușită-n fund:

 

… sau intrarea numită Toma Tomescu, mai mult un acces puchinos și prost pavat ce mărginește un bloc dărăpănat:

 

… curiosul care-și face drum pe-aici descoperă un Aro 10 care șade de ani de zile și-o tăbliță ștearsă; nu-i puțin lucru.

 

prin fundături I

de Ando și HM

A venit vremea să ne băgăm și-n fundături. Ne-am plimbat pe străzi strîmte, am numărat scuaruri, ne-am fofilat prin ganguri, am petrecut cu vederea felinare, stîlpi, geamuri, case-ale scărilor, marchize, sonerii, suporturi de drapel, țîșnitori, plăcuțe, garduri, fîntînițe, copertine, capace de canal, balcoane, bănci, jardiniere, grifoni, chioșcuri, garaje – și nu cred că putem încheia socoteala aici.

Ne-nfundăm, carevasăzică…

Bucureștiul are sute de fundături. Prin multe-am fost, despre cîteva am pomenit deja. Să le luăm pe toate-n revistă… n-avem cum; și, mai ales, n-avem de ce.

Nu orice fundătură e interesantă fiindcă e o fundătură. Ce-o face interesantă, atunci?

… surpriza din capătul ei, firește. Poate o mînă de case splendide. Poate o piesă deosebită ce-nfrumusețează locul. Poate o istorie ce merită povestită.

Înainte de toate însă, să vedem de ce Bucureștiul, totuși, n-are fundături – ci intrări. Desigur, din pudibonderia noastră legendară: sună urît să șezi într-o fundătură!

Așadar, știind asta, nu ne rămîne decît să ne băgăm nasul prin cotloanele Orașului.

Începem cu una pe care-o cunoaștem bine… Ursulețului!

 

Se află la rond, la Kogălniceanu. Are și-o ieșire discretă-nspre Splai. Dar mai are și-un scuar pitit înăuntru, pe care se cade să-l trecem pe răboj. Numele ei nu e cel scris pe zid, ci Vasile Păun. Cine să fi fost – habar n-am; știm doar că așa s-a chemat înainte de Război; comuniștilor nu le-a plăcut de Vasile Păun ăsta și-au redenumit-o, vesel și stupid. Azi și-a recăpătat numele de la-nceput.

Ne mai băgăm pe una, desigur. Se cheamă Pristolului, și-i lîngă bisericuța Sfîntul Ștefan. Cochetă, nu?

Bloculețul curbat e tare drăguț. Dar, dacă ne uităm bine de tot, dăm și peste niște stîlpi vechi… de colecție!

… unde-am mai văzut noi așa ceva?

Firește, în scuarul dintre Rahova și Sabinelor. Dacă tot am ajuns la Sfîntul Ștefan, poate intrăm și-n curtea bisericii, că parcă și-aici e vreun stîlp de văzut!

Unde mai mergem? Pe intrarea Costa-Foru.

 

… unde descoperim o monogramă frumoasă de tot, pe frontonul casei din fund.

E mult de explorat, nu-i așa? Avem, în București, fundături largi, somptuoase – și puchinoșenii pe care de-abia intră o mașină… sau nici măcar!

… avem și fundături care au devenit străzi – se mai întîmplă!

… avem, desigur, suficiente astfel de artere publice confiscate de riverani; o vedem mai ales în zona centrală, acolo unde locul de parcare se plătește-n aur.

La drum – pe data viitoare.

scuaruri, ronduri, părculețe…

sfintescu

pregătit de Ando și HM

în Orașul de azi, fitece loc nevalorificat pare o nebunie. Cum să lași loc de scuaruri, de părculețe, de ce-ai mai face piațete?

Pentru că e frumos, pentru că e folositor, pentru că… e bine!

… piețele scuaruri au rolul mai mult pentru păstrarea unor spații libere publice în vederea creerei unor oaze de liniște, aer mai curat și soare, deși aceste scuaruri au și deseori un rol estetic și chiar de exploatare… Ca situațiune, distingem mai multe categorii de asemenea scuaruri, deși forma lor nu e nevoie să fie obligator păstrată, și adică: scuaruri interioare blocurilor (în impasuri), specifice cartierelor de locuințe; scuaruri la intersecția a două artere sub un unghiu ascuțit; scuaruri formând piețe, de obicei la intersecția a patru străzi, fie de circulație, fie secundare. Caracteristica scuarurilor este verdeața… (Cincinat Sfințescu – Urbanistica specială, partea a doua – 1934)

Nu te mai miri, deci, să vezi că vechi cartiere și parcelări au fost gîndite cu mici astfel de larghețuri… Te miri că azi lipsesc.

Să le categorisești, nu-i ușor; să le-nnumeri pe toate, e imposibil; poți doar să treci în revistă cîteva – așa, mai curioase. Ori mai interesante.

Și, fiindcă nu știi cu ce să-ncepi… o iei la nimereală. Așa am făcut cu străzile-nguste, cu cele-n trepte, cu gangurile și scurtăturile

Lîngă Gară, între Grivița, Duca și Cuza se află un cartier cochet – parcelarea Inginerilor. Dai aici, pe strada Constantin Disescu, peste un mic scuar.

img_4998 img_4999

Pe lîngă rolul estetic, are, îngropat, și-un punct de transformare electric; cu atît mai mult apreciezi felu-n care, iată, terenul a fost nu risipit… ci folosit cu cap!

Ce să mai spui de parcelările din zona străzii Braziliei? Două scuaruri mici, în oglindă – dar și-un părculeț cochet și-n zilele noastre.

img_7579 img_7574 20160215_122348 20160215_122401

Dacă stai să te gîndești, tot cartierul Capitalelor are șansa de-a avea felurite ronduri, părculețe și piețișoare. De la intrarea-n Modrogan (cu vechiul ei felinar dispărut)…

img_5220 img_7813 img_7805 img_7809 img_7801 img_7798

… pîn-la părcul de la Piața Dorobanți – unde-a fost mulți ani pitită Lupoaica – găsești părculețul unde-i monumentul lui Napoleon al III-lea; rondul unde-i memorialul Zorileanu; părculețul rotund unde aștepta lumea, pe vremuri, la vechea ambasadă a Germaniei – între străzile Atena, Ankara și Rabat -; dar și micul rond de la intersecția străzilor Sofia și Emile Zola. Nici scuarul median al străzii Căpitan Gheorghe Demetriade nu-i de trecut cu vederea.

… mergi un pic mai departe și dai, la intersecția străzilor Gheorghe Brătianu cu Tuberozelor, de un ronduleț:

rond-francis francis

… botezat Francis – nu știu de ce! – a pierdut din vechiul aer cochet, prin asfaltare. Măcar nu mai e blocat.

Cînd ai de-a face cu astfel de piațete, ai șansa să le dai numele vreunei personalități, fără însă să-i chinui pe cei ce locuiesc în vecinătate cu schimbarea actelor. Așa s-a petrecut, de exemplu, cu piața Iosif Sava, aflată acolo unde străzile Brezoianu, Șipotul Fîntînilor și Poiana Narciselor se-ntîlnesc.

dscn7347

Peste drum, într-un mic scuar, a fost și-o benzinărie.

O altă piață – mai dichisită, în intenție – e cea dedicată regizorului Alexandru Tatos.

dscn8007 dscn8004

… construită-n zilele noastre în răspîntia largă a străzilor Toamnei cu Salcîmilor.

Da – cînd ai vreo două-trei străzi care corespund, poți pune de-un mic rond. Rotund… sau cum s-o cere.

Poți avea și cinci străzi; și nu e vorba de piața Arcului de Triumf… ci de un loc obscur dintre Sălaj și Rahova.

salaj

Aici, postul de transformare e vizibil, nu mai e-ngropat. Rondul ăsta a apărut înainte de Război; cine se plimbă pe străzile astea, va descoperi multe case minunate, rămase de pe-atunci.

img_6510 img_6512 img_6514 img_6515 img_6520

Cel mai șmecher rond rămîne cel de la Coșbuc – și azi, și odinioară, tot cu opt raze. Dar poți avea un rond și… doar pe-o stradă. Ca cel în care se află biserica Popa Chițu, pe Logofătul Luca Stroici (nu-i singurul, știți bine, dar pe el azi îl pomenim).

img_6599 img_6607 img_6609 img_6613 img_6615 img_6617 img_6621

Merită amintită și amplasarea bisericii Sfîntul Elefterie-vechi, pe-o insulă în mijlocul străzii. Pe-acolo, cică, demult, era un meandru al gîrlei noastre. Adiacent, mai găsim cîteva părculețe – pe Eroilor Sanitari, lîngă dispensar și la Elefterie-nou.

img_7681 img_7686

Să vedem și alte insule… prin meandrele străzilor noastre. Iată una, pe Vigilenței. Nu te-ai aștepta la ea, nu?

img_4914 img_4916 img_4918

Mergînd aiurea, prin vechea zonă industrială Verzișori-Tăbăcari, dai de un tare drăguț părculeț – cu un monument al cărui rost nici azi nu l-am deslușit nici azi.

monument-verzisori

E plin orașul de astfel de mici părculețe. Te-ai gîndi că acolo ar fi fost loc de case, de curți, de bloculețe – dar înțelepciunea celor de dinainte ne oferă nouă, azi, loc de respirat.

Nici nu știi pe care să le treci la socoteală. Părculețul ăsta din fundul străzii Delavrancea?

img_7582

… ăsta de pe Pitar-Moșu?

 parculet-nou

… ce-avem între Eminescu, Dragoș Vodă și Precupeții Vechi?

img_6738

… sau pe strada Sfîntul Ștefan? – unde mai e și-un părculeț la doi pași!

img_6700

Ce să mai zici de minunatul Cazzavillan; de cochetul părculeț Ana Davila –  atît de decăzut!-  cocoțat pe-un delușor, în Cotroceni…

img_7612 img_7607 img_7618 img_7604 img_7610 img_7616

Mai bați un pic Cotrocenii; jos la pod, îndărătul unei stații peco, e ascuns un părculeț trist, c-un monument nedrept lăsat așa, în bălării și fără nici măcar o placă care să-ți arate că este al infanteristului.

img_7701 img_7695 img_7697

Te-ntorci cu gîndul la rondul de sus, de peste drum de Leul, unde – cîndva, demult! – întorsese tramvaiul 14. Mai e și azi – ruginit și trist – un stîlp de iluminat, o frumusețe.

img_7706 img_7713 img_7705

Mai pomenim de un alt loc lăsat pradă mizeriei și uitării:

img_7741 img_7724

Aici, unde vechea albie a Căii Rahovei cotește-n jos și din ea se lasă-ntr-o parte strada Sabinelor, e un părculeț c-o fîntînă secată, străjuit de trei stîlpi ca nimeni alții.

img_7729 img_7738 img_7718 img_7719 img_7721 img_7723 img_7727 img_7735

… cîte or mai fi! Dar parcă nicăieri nu-s așa de multe ca-ntre Popa Nan, Matei Voievod, Calea Călărașilor și Mihai Bravul.

Părculeț la doi pași de alt părculeț…

img_7405 img_7310 img_7321 img_7323

Țepeș-Vodă cu Popa Nan și Mecet cu Rondă și Costa-Foru: un minut distanță-ntre ele. La încă trei minute, tot pe Țepeș Vodă, la răspîntia cu Cireșului și Teleajen.

img_7344 img_7362

Tot pe-aici, o adevărată sărbătoare de străzi largi, cu interescții la care au fel de fel de insulițe triunghiulare mititele.

img_7332 img_7407 img_7410

Matei Voievod cu Teleajen, Orzari cu Frunzei și – mai sus – cu Teleajen…

Nu prea departe geografic, o jumate de rond care-ajută ieșirea străzilor Plantelor și Constantin Kirițescu în Traian:

img_6712 img_6708

Ocazie cu care te miri de felu-n care strada asta – Traian – n-a reușit niciodată să fie pe deplin nici lărgită, nici aliniată. Toată e așa, dar aici se vede cel mai bine:

img_6717 img_6714

… și mai bine se vede la intersecția cu marele bulevard – cu Pache. Acesta se retrage, lăsînd loc unei insule care, pe vremuri, era ocolită prin dreapta de troleele ce mergeau în sus, spre Școala Iancului.

img_6724 img_6704

Mai treci în revistă și alte scuaruri. De pildă, între Mîntuleasca, Plantelor și Alexandru Romano, unde-s chiar două.

img_6685 img_6687

… sau, în imediata apropiere, pe cel dintre strada Popa Soare și prelungirea ei înspre aceeași Mîntuleasa:

img_6697 img_6698 img_6696

După cum vedeți, avem de unde-alege. Sînt răspîndite peste tot, pe unde nu te-aștepți – și cu felurite folosuri. De la loc de odihnă și de admirat vreun monument…

img_6625

… la prilej de-a pune o fîntîniță veselă-n capătul unei fundături în care nu te-ai abate altminterea:

img_3911

Și dacă urci sus, pe dealurile Filaretului, te bucuri și de rondulețul ăsta.

sam_4581-2

Și iar mergem – teleap-teleap. Micuțul părculeț c-o fîntînă de la Sfinții Voievozi, unde-ntoarce troleul…

img_7629 img_7631

… și la cîteva minute de mers pe jos, insula dintre Griviței și Mircea Vulcănescu – fost Ștefan Furtună, străbătută, pîn-acum aproape 20 de ani, de linia tramvaiului ce se ducea să-ntoarcă la Catedrală. Vestigiile toaletei publice subterane se văd și azi; o fi fost – hăt, demult – benzinărie, aici?

img_7638 img_7633 img_7634 img_7636 img_7637

Că-s în crucea străzilor Icoanei cu Dogarilor, între Traian cu Dimitrie Onciul, ori Sfîntul Constantin cu Schitu Măgureanu – mici insulițe-s peste tot.

img_6551 img_6729 img_7570

Mai amintim și de locuri a căror conformație s-a schimbat, în ani; cum e intersecția Sebastianului cu Sergent Nuțu Ion; intersecția de la Chirigiu, cu micul havuz și rămășițele pompei de gaz sau de parcul de sus de la  Filaret (care s-a mărit acum zece ani, prin desființarea pieței rotunde din fața autogării – cine mai ține minte faptul că acum mai bine de 15 ani se plănuia deschiderea unei stații de benzină aici?)

Așa că-ncheiem aici, pentru că nu le putem înfățișa pe toate; și nici nu trebuie acum.

Da’ lăsăm loc și de-o continuare – că-s așa multe cele pe care le-am mai găsit!