despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

ştiţi ce se întîmplă cu NORC?

NORC este sursa mea preferată pentru imagini luate la nivelul străzii; ca street view, deci, îmi place chiar mai mult decît serviciul oferit de Google.

Doar că de vreo săptămînă NORC a căzut; zici că site-ul nu mai este. Ce naiba o fi cu el?

Transfăgărăşanul pe NORC

De cîte zeci de ori am folosit NORC ca să găsim o stradă sau să dibuim vreun punct de reper!

Acum putem să ne plimbăm cu NORC pe Transfăgărăşan! Asta da idee, jos pălăria!

NORC a fotografiat panoramic intreg Transfagarasanul si il poti parcurge, daca ai timp, dintr-o parte intr-alta, sau iti poti alege locurile care ti-au placut mai mult si le poti trimite prietenilor cu un panolink.

Mai bine de la Google Maps şi NORC – later edit

Google a îmbunătăţit harta Bucureştiului, bag-sama.

Apare-n sfîrşit şi Lacul Băneasa, apare şi şoseaua ce duce la Dragonul Roşu, apar şi destul de multe numere de blocuri – mai ales prin Drumul Taberei, iar vederea din satelit a fost actualizată.

(LE) Şi NORC a actualizat imaginile street-view: a trecut din nou prin oraş anul trecut.

NORC – mai mult decit poze de pe strada ta

Cu siguranta v-a placut sa va uitati de sus la Bucuresti prin Google Maps; cum ar fi sa vedeti si imagini luate la nivelul strazii din Bucuresti? Le gasiti pe NORC; e un serviciu romanesc cu ajutorul caruia te poti plimba pe fiecare strada din orasul nostru; pentru asta au folosit citeva masini cu aparate foto panoramice conectate la GPS. Norc are imagini si din alte orase din tara precum si din orase din Centrul si Estul Europei ca Viena, Praga, Varsovia, Moscova…

Si fiindca tot vorbiram de Bucurestiul vazut de sus, iata un set de poze luate de pe acoperisurile orasului, aici.

despre 2017

A mai trecut un an…

A fost bun? A fost un an trist: pentru că ne-a părăsit Alexandru Bodea.

Știm că ne-am ținut bine de treabă; ca de obicei. Și-am făcut și-anu’ ăsta destule.

Întîi de toate, se cade să ne lăudăm cu așternerea vieții șoselei Viilor într-un material uriaș – o bucurie de scris, de plimbat și de documentat.

… ne-am plimbat serios prin fundături, cale de 25 de episoade. C. D. Mocanu a pornit pe urmele celor care ne chinuie, chinuind limba română – și se va ține de seria aceasta și la anul. Tot prin strădania lui am putut să v-arătăm albumul de crochiuri al lui Cristian d’Auchamp.

Am răscolit iar vraful de ziare vechi. Am văzut cum se de’zăpezise Capitala după viscolul năprasnic din ’54; ce s-a scris la gazete despre Festivalul mondial al Tineretului din ’53; și-am aflat mai multe despre planul de reconstrucție socialistă a Bucureștiului din ’52 și – tot de pe-atunci – de construirea Operei. Am deslușit și construirea Patinoarului Flamaropol și – din ’36 – ne-am dumirit cum s-a petrecut nenorcirea de la serbările Restaurației. Ne-am uitat la reclame versificate și la ce mobilă ne-am fi putut lua cu juma’ de secol în urmă.

Ne-am ținut de descoperiri. Detem de sediul periodicului Rumänischer Lloyd, de garajul lui Mișu Sontag și de tipografia Lupta a lui Nicolae Stroilă.

Mărunțișurile bucureștene ni s-au arătat și ele. Am continuat recensămîntul scuarurilor, călătoria printre chioșcurile vechiului oraș și ne-am oprit să admirăm prăvăliile de-odinioară și ce grătare de aerisire se mai găsesc.

Case căzute? Ia, am vorbit despre o sută. Mașini vechi? – oho, ce frumuseți a mai găsit Ando! Ca să nu mai zicem c-am văzut și ce modele erau lăudate în presa din ’66.

Ne-am plimbat în sus și-n jos și-am așternut ce-am văzut pe-aiurea, în greu-încercata Barcelona, pe la Amsterdam, ori la frații greci și la bulgari – dar și pe-aici, pe la noi.

cumplit

… este îngrozitor; este cumplit; nu-mi găsesc cuvinte să descriu ce se petrece.

Pe vipia asta ucigătoare – cod roșu de caniculă! – în bărăganul urban din nordul corporatist al Capitalei, vezi zeci de părinți tîrîndu-și copilașii să le facă nenorcitele alea de pașapoarte.

Că nu toată lumea are mașină; și nu toată lumea trebuie să meargă cu mașina.

Este cumplit. Și mai apoi, în sediul serviciului de pașapoarte, aer închis, neîndestulător, ore – ore! – de stat…

… atîta batjocură.

Pentru că nu acolo – la margine de oraș – ar trebui să se facă pașapoartele; nu acolo, permisele auto; nu acolo, înmatriculările!

Pentru că nu din trei în trei ani ar trebui să fie siliți oamenii să le schimbe pașapoartele celor mici; ci la cinci ani, măcar!

scuaruri, ronduri, părculețe… (2)

pregătit de Ando și HM

… pîn’la urmă ne-am apucat să le facem – cum s-ar zice – recensămîntul. Ne-am plimbat iar prin oraș și-am găsit și alte scuaruri, ronduri și părculețe. Chiar destule ca să facem și episodul trei. Dar să nu anticipăm. Și să le luăm… cum au picat.

… cu o imagine a vechiului scuar din fața Antimului – unde-i acum ridicată o statuie a Ivireanului:

 

… sau cu o alt scuar istoric:

 

Fosta Cale a Văcăreștilor, surprinsă de Dan Vartanian la un an după Cutremur. Azi, pe-aici e Pasajul subteran Mărășești. În prima poză, Mărășești cobora în dreapta, în Splai, pe o pantă relativ abruptă – asta nu se vede, ce-i drept. Axa fostei căi Văcărești este cea a actualei străzi Mircea Vodă. În poza a doua fotograful, după ce-a trecut de intersecție, privește înapoi; scuarul e-n stînga – după el curgea strada cea mare, cu linia de tramvai.

Amintim părculețul de jos, de la fostul pod Mihai Vodă, unde-i azi „Memorialul Holocaustului”:

… și ne pare rău după scuarul de la Sfîntul Silvestru, dispărut sub acareturile unei construcții popești.

Ne-aducem aminte de poza asta, de la Udriște:

… treizeci de ani mai tîrziu, același Cristian Malide surprinde același scuar:

Rămînem în aceeași zonă geografică afectată de distrugeri. Trecem în revistă ce-a mai rămas din rondul Udricani

… și ne-ntoarcem la Udriște; nu să ne certăm pentru vreo amendă, ci să continuăm plimbarea pe Matei Basarab; fiindcă, la intersecția cu Lucaci – ghici ce? – e alt scuar mic, cu un felinar ruginit, uitat de vreme.

 

… mergem pe Lucaci, unde la interescția cu Remus, alt scuar!

… și cîțiva pași mai departe, ce să vezi? O insuliță la intersecția cu Fetițelor și Constantin Mitriță!

 

… o zonă plină de surprize, cu toate că-i prea plină de mizerie. Să amintim și mica insuliță dintre Valeriu Braniște și Traian – dac-am tot fost s-o vedem, ce să facem?

N-am uitat cît ne place rondul străzii Stelea Spătaru: cochet și ascuns de ochii lumii.

Din păcate, ni-i greu să-l cuprindem în imagini – și nu doar pe el, ci și pe toate celelalte pe care le vizităm. Multe mașini, înghesuială… ce să faci?

… mergem prin cartierul cu „aviatori” – parcelarea de-odinioară Principele Carol, dintre Dorobanți și Floreasca, de la Piață-nspre Televiziune. Străzile de-aici sînt generoase, plăcute, cu multe colțuri frumoase și părculețe drăguțe. Dăm aici peste două părculețe ce merită luate-n seamă; aviator Mărășoiu

… și G. Călinescu:

 

E-o mare diferență față de cartierul Primăverii, construit la doi pași cu o meschinărie inexplicabilă (poate n-avea atîtea spații verzi fiindcă era așa de-aproape de Herăstrău? – cine știe) Aici doar scuarul median mai lat de pe bulevardul principal ar merita pomenit.

Hai să mai mergem și prin alte locuri. De ce n-am vedea rondul larg dintre străzile Fluviului, Afluentului, Barierei și Elizeu? Pe-aici treceau, odinioară-demult, tramvaiele care veneau dinspre Regie spre Gară – pe cel’lalt sens mergeau pe la Basarab.

… și de ce n-am face cîțiva pași și-n Regie? Frumosul cartier al R.M.S.-ului are cîteva surprize:

… cum ar fi scuarul central al străzii Inginer Nicolae Teodorescu; o-ncîntare pe timp de vară, mai ales.

Tot aici, biserica Belvedere e-nvecinată de-un scuar pe care și-a întins o construcție.

… tot o insulă mediană drăguță-ntîlnim sus, în dealul Mărțișorului, în cvartalul discret adiacent străzii Prinosului:

O piață largă se deschide – cine s-ar fi gîndit? – în fața Crematoriului!

… iar aproape peste drum, în fața liceului Șincai, ce-o fi?

… și dac-o iei în jos, pe Șerban Vodă – și-ajungi la Olimpului?

Să mai circulăm. Iată o surpriză-n Sebastian, în fața vechii școli de pe Tocilescu.

… peste Drumul Sării, căutînd strada General Culcer, dai de-o altă bucată verde cam părăginită.

Multe-s insulițele pe care nu le-am pozat, nefiind cu nimic interesante și nici aspectuoase. Am trecut-o cu vederea pe cea dintre Delea Nouă și Învingătorilor, de exemplu. Nici cele de pe Viitorului nu m-au încîntat. Din goana mașinii mi-am adus aminte de vreo două aflate pe ruta BachusCîrlibaba: ce să le pretinzi?

 

Mai sînt ciudățenii și urîțenii de văzut. Ia, uite-aci pe Știrbei ce chioșc urît a răsărit!

În Rondul Bucur – o altă urîțenie

… prin Cotroceni s-a spoit vesel un alt post de transformare aflat în scuarul străzii Romniceanu

… pe Povernei a apărut un mastodont, zdrobind micuțul rond, cîndva atît de liniștit…

Încheiem – deocamată – cu un mic scuar tinerel. E pe prelungirea bulevardului Dacia, rezultat din îndreptarea albiilor străzilor dintre Romană și Victoriei:

va urma

Garaje, după șapte ani

(articol actualizat)

Înainte de a ne ocupa de mașini, s-a nimerit să ne ocupăm – odată ca niciodată – de… garaje. Acum șapte am scris un articol despre garajele și benzinăriile vechi ale Bucureștiului. Mai apoi, despre benzinării am mai revenit.

La vremea aceea, neavînd atîtea informații la-ndemînă, n-am putut urmări existența acestor garaje prin vreme. Din afaceri interbelice, au devenit parcuri auto, autobaze, coloane… Așa că azi mă gîndesc să facem o cuvenită completare a articolului.

Garajul Titulescu (pozat de defunctul NORC pe cînd încă de-abia se construia Pasajul). Iată-i destinul, urmărit din 1937-ncoace.

Cobălcescu, azi, dezafectat. A găzduit nu numai autovehiculele Sfatului Popular, dar și pe cele ale Salvării, prin anii 40-50.

Mai puține referințe am găsit despre actualul garaj al Radiodifuziunii de pe Plevnei; deși clădirea e veche, se pomenește de ea de-abia în lista unităților Ciclop publicată în Ghidul ITB din ’82 – dar în ’83 nu.

Televiziunea are un garaj pe ciotul străzii Dr. Sergiu, despre care n-am găsit informații de după Război:

Pe Dorobanți, magazinul Billa de azi a fost garaj – știți.

Garajul e rudă bună cu cel de pe Luterană – azi, în continuare, în paragină imensă. Ambele garaje au fost, cumva, păstorite de entități de-ale turismului înainte de Revoluție; mai țineți minte fosta IAPIT?

De garajul de pe Venerei am mai amintit… Despre zonă, ne-a scris, cîndva, Alexandru Dinu – aici și aici

Și pe Dudești dădusem de-un garaj interesant – azi dispărut de tot. Fiindcă – mie – istoria Dudeștiului nu mi-e atît de cunoscută, am aflat doar de o oarecare continuitate în domeniul auto în această zonă.

Între timp am mai dat și de altele. Cum ar fi, pe actuala stradă Munții Tatra, de un garaj al Ministerului Public. Înainte de pierderea Basarbiei, strada s-a numit Chișinău și corespundea în Titulescu. Paralelă cu ea se afla și o intrare Tighina – azi, dispărută în urma sistematizărilor – redenumită, la rîndu-i, Moraviei.

m-tii tatra (1) m-tii tatra (2) 

Mi-am adus aminte și de garajul de pe Șerban-Vodă colț cu Cuțitul de argint!

O privire în lista service-urilor Ciclop din anii ’80 (de care-am mai pomenit înainte) ne-ajută să aflăm și despre alte locuri – cum ar fi cel în care a fost, pînă mai ieri, reprezentața și service-ul Kia de pe Aviatorilor.

… dar și o listă care ne completează articolul despre garaje și parcaje subterane:

… în care apare trecut și un parcaj (nu subteran) pe Aviatorilor 72 – aparent, locul unde, pe colț, s-a construit în zilele noastre borcanul Connex. Mai e pomenit și un garaj pe Vasile Conta 3-5: aici, la subsolul unuia dintre cele mai interesante blocuri de dinainte de Război, e și azi parcare.

IMG_9336 

… sau service-ul de pe Radu Vodă, colț cu Oițelor – în zilele noastre nu mai e.

Acum șapte ani, însă, nu eram singurul care se ocupa de subiect. Mai inspirat și mai documentat a fost Bogdan Beldianu, care a scris și despre alte service-uri și garaje. Cum ar fi cel de pe strada Epicol – fostă Epicur – actualmente Gheorghieni. Destinul lui pleacă de la depozit Socec și trece prin cel de autobază…

Într-o arie restrînsă, două locuri interesante – cel de pe Grigore Manolescu în care s-a mutat service-ul Kia demolat din Aviatorilor, dar și cel de pe soldat Grigore Răducanu; acesta a fost pînă recent garaj A.C.R., dar acuma este dezafectat.

… și-am încălecat pe-o roată, dar nu cred că v-am zis povestea toată.

Între timp am dat și peste lista garajelor apărută-n ghidul căpitanului Pântea, după primul Război; iat-o:

garaje

ocolind Chiajna: pe Splaiul nou

… oare unde-o fi făcută poza asta?

… spre ce dealuri misterioase șerpuiește panglica de asfalt în zare?

… e mai aproape de noi decît credem. Dealul e groapa de gunoi de la Rudeni, iar panglica de asfalt este Splaiul Dîmboviței, pe raza localității Chiajna.

Chiajna este – cred – cea mai lipită localitate ilfoveană de București. Din Militari – pac! – treci de-un semafor și de-un podeț și te afli în altă jurisdicție.

E mare, Chiajna; și e destul de bine-ngrijită, ca localitate; multe drumuri arată impecabil aici și îngrozitor imediat ce intră la loc în Capitală. Splaiul acesta e proaspăt asfaltat, cu iluminat public – ba chiar și cu bănci de stat și de admirat canalul Dîmboviței…

Poate e gîndit și ca o mică centură a localității; fiindcă toată lumea, vrînd-nevrînd, trebuie să taie Chiajna pe drumul ce șerpuiește prin centru.

Cînd am drum în afara Bucureștiului și trebuie să ies spre Autostradă, mereu o iau prin Chiajna ca să scap de nenorcirea de pe „Armata Poporului”.

Da – e nevoie de acea legătură directă între Ciurel și Autostradă; e nevoie ca de aer. E nevoie ca Bucureștiul să înceapă să colaboreze cu Ilfovul. Și, mai ales, ca Ilfovul însuși să înceapă să se poarte ca ceva coerent: comune și orășele între ele, înfrățindu-se cu adevărat și construindu-și legături fiabile.

Mega Image, Regina Maria

Bulevardul Regia Maria (fostă Coşbuc, cum ziceau după ’90 nişte plăcuţe simpatice) e putred. Pînă-n sus, spre Chirigiu, nu cred să fie locuite jumătate dintre clădiri; ruina se vede peste tot.

Între Unirii şi intersecţia cu 11 Iunie, acolo unde fosta stradă Sfinţii Apostoli (azi Constantin Silvestri) dădea în bulevard, ţin minte (şi eu, şi NORC) un loc viran. Parcă, demult-demult, fusese un garaj aici; nu mai ştiu.

Azi se construieşte. Ce altceva? – un Mega Image.

Deunăzi se plîngea Popescu despre simulacrul de concurs lansat de Camera Deputaţilor pentru amenajarea spaţiului de prin faţa hardughiei; eu zic să stăm liniştiţi – peste vreun an o să deschidă Mega Image vreun magazin acolo, mai mare şi decît Casa Poporului, şi decît Catedrala neamului. Părerea mea.