despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
… de la o vreme-ncoace, numai veşti rele. S-a mai închis un loc bun: restaurantul Valencia. Sînt trist, vă daţi seama. Valencia era un restaurant tare fain; îl lăudam des. Ce să mai zic? Valencia a fost o afacere cu stil, şi asta se vede şi la închidere: site-ul valencia.ro are bunul-simţ să anunţe tristul eveniment. Cîte restaurante s-au închis în ultimii ani dar au rămas cu site-urile deschise, inducînd lumea în eroare! 2012 – restaurantul s-a închis Slavă Domnului că sînt lucruri şi locuri care nu se schimbă niciodată! Iar restaurantul Valencia este unul dintre ele. În oraşul în care se deschid restaurante doar pentru a se închide după un sezon, Valencia rezistă de ani, şi ani, şi ani! Bravo lui! Niciodată nu l-am prins lăsînd steagul jos – şi bine a făcut: lumea îl caută şi acum pentru o oră de linişte, o sangria superbă şi pentru mîncărurile delicioase! Pisicile care se-nvîrt pe lîngă terasă sînt la datorie; cele mici, născute-n primăvara asta, au prins deja şpilul cerşitului artistic; nu prea ar trebui să le dai nimic, dar sigur îţi rămîne ceva-n farfurie pentru ele, nu? Mă gîndesc eu aşa: cum am ajuns noi să fim eco şi să protejăm planeta, n-ar fi oare logic să renunţăm la detergenţii ăia toxici şi să lăsăm pisicile – sau căţeii – să ne cureţe vasele? Nu; probabil s-ar trezi cineva că le exploatăm. Cum o dai, nu-i bine! Valencia e în Cotroceni, pe strada Doctor Leonte.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos2012 – restaurantul s-a închis Valencia e un restaurant bun; l-am lăudat şi am trecut pe-acolo cu plăcere de fiecare dată. M-am bucurat să-l regăsesc neschimbat. În toată criza prin care trecem – asta e, clienţii chiar sînt mai puţini! – Valencia ţine capul sus. Mîncarea e la fel de bună, n-au renunţat la nimic din meniu, ba aş zice că parcă au îmbogăţit niţel oferta – aşa că de fiecare dată e altceva nou de încercat. Gazpacho e grozav, tortillas sînt grozave, paella mixtă e grozavă, sangria la fel – dar aş zice să vedeţi şi cîrnaţii prăjiţi în sos de vin (alături de cartofii gratinaţi cu sos de maioneză cu usturoi) şi ciupercile cu jambon şi sos picant. Aş zice să gustaţi chiar şi banalele tostadas. Aş zice să vedeţi ce e cu puiul şi porcul de la felurile principale – asta dacă vă lasa inima să renunţaţi la paella. Aş zice că Valencia nu m-a dezamăgit niciodată. Şi totuşi ceva s-a schimbat şi la Valencia. Pisicile care-ţi dau tîrcoale la terasă sînt altele. Acum un an-doi erau negre, acum sînt bălţate. Valencia e în Cotroceni, pe strada Doctor Leonte. 2012 – restaurantul s-a închis Ia mergeti voi pana in Cotroceni si cand ajungeti acolo cautati o straduta numita Doctor Leonte, prin spatele Facultatii de Medicina si a Spitalului Municipal. Daca ati gasit-o, opriti-va la restaurantul Valencia si intrati. E un loc destul de discret, desi inauntru e aerisit. Fie vorba intre noi, acolo par a veni straini-pentru mancare, si romani-pentru amanta. Mancarea se face in mod rezonabil de repede, si asta poate fi un pretext pentru a-ti lafai gustul cu o sangria ca nicaieri altundeva. Trebuie s-o bei, pentru ca nu pot s-o explic. Iar mancarea? Incercati paella, daca nu stiti altceva despre bucataria Spaniei: e fix cum trebuie! Si-un sfat: daca mergeti mai multi, luati acelasi fel de paella (sa fie si cu fructe de mare, daca se poate), pentru ca o sa se faca intr-o singura tingire mare: si de-abia atunci are-un gust si mai bun! Dar un inceput bun e un gazpacho, unul dintre cele mai racoritoare lucruri ce se servesc inaintea mincarii propriu-zise: e o supa de rosii, dar o supa rece, si nu doar rece, dar facuta din rosii nefierte, unde se adauga si alte legume. Si de ce nu?-alegeti si-o tortilla! Ai zice ca nu-i altceva decit o omleta obisnuita, dar e tare buna! Si daca mai ramaneti, o sa mai luati o sangria… cel putin. Ca bani: justificat ultima dată acolo: vara 2011 La numărul 10 o pereche de case care mai mult se ghicesc:
… iar la numărul 12, fostul restaurant Valencia – ce încîntare, cîndva.
Doctor Cristea Buicliu e o străduță scurtă, ce se întinde din Doctor Leonte pînă la Podul Cotroceni. Începe cam din dreptul Institutului de Sănătate Publică (splendidă clădire funcționărească, opera Henrietei Delavrancea); pe dreapta, cum intri, e fostul restaurant Valencia, fost, apoi, și sediu al fostului „La Tienda” – sub alt nume; acum, închis. O inflație de „fost”, și nu degeaba – fiindcă, pe partea cealaltă a străzii, cam la numărul 3, după cum am socotit eu, se găsesc ruinele unor clădiri cu ceva trecut mic-industrial:
Acoperișul e căzut, totul pustiu – ce-o fi fost, oare, aici? Mereu m-am întrebat. Micul complex părăginit are o ieșire și-n strada din spate – Zării -, stradă pe care se găsește un oficiu poștal urît rău. … asta am văzut, asta vă zic: La Tienda s-a închis, pe Tunari. Cică s-a mutat – cu arme, jamboane şi bagaje, în Cotroceni, unde-şi zice El Fogon de Barcelona. LATER EDIT: El Fogon… este în locul fostului Valencia… LATEST EDIT: S-a-nchis și El Fogon. Punct. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josDoar să vă zic că n-am uitat locurile frumoase unde m-am simţit bine în ultimii cinci ani: locuri care-s închise azi. E o listă – o listă tristă; dar un lucru bun nu e uitat aşa uşor.
Fireşte, în tot acest timp, Bucureştiul n-a stat pe loc: Avem unde merge. Restaurante ca Bagdad, Balcic, Il Cantuccio, Clasis (arată tare mişto în ultima vreme), Harbin, Idomemoş îmi aduc mare bucurie!
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josaş putea zice că s-a cam terminat sezonul ghiftuielii. A trecut pînă şi Anul Nou pe stil vechi – ce să mai sărbătorim? Ziua Unirii? Anul Nou Chinezesc? Carnavalul de la Rio? Asta e, pînă pe la Paşti am putea s-o lăsăm mai moale. Asta nu-nseamnă că nu-mi pot aduce-aminte cu drag de cîteva lucruri bune peste care-am dat în ultima vreme:
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josAlioli e un restaurant care n-ar avea nevoie de nici o laudă, pentru că merge din plin – şi merge pe merit. Alioli e un restaurant cu specific spaniol pe care-l găsiţi pe Popa Tatu, imediat după Ştirbey-Vodă (unde era pîn-acu-ceva vreme La Papi). Am lăudat de-a lungul timpului Valencia, recomandîndu-l ca un restaurant spaniol bun; azi a venit vremea să laud şi concurenţa: Alioli n-are terasa aia cu pisici, dar are un meniu mult mai bogat – şi are nişte porţii pe care se-abia le termini; că nu face o mîncare tocmai uşoară. Nu ştii ce să-ncerci, dar e bine să te hotărăşti repede, pentru că oamenii vin şi pleacă (de mult n-am mai văzut restaurant plin seara la 7-8!) şi începi să te simţi ciudat cînd vezi că cei fără rezervare rămîn cu buzele umflate. Cum să vă zic, Alioli face mîncare de zile mari. Face un soi de foietaj cu foie-gras şi cu hribi (porcini, pentru pretenţioşi) de-nnebuneşti, face… dar ce nu face? şi cînd vezi cît de bune sînt ingredientele, cînd vezi că foloseşte hribi proaspeţi (ce deliciu!) şi cînd ajungi la sfîrşit (cu mare greutate!) ai tot dreptul să te cinsteşti cu-n digestiv aromat. Ce să mai spui? Doar că le doreşti (că eşti generos) sau îţi doreşti (că parcă nu te mai saturi) să fie acolo şi la anu’, şi peste patru ani, şi tot aşa… Asta-i treaba cu Alioli. Site-ul lor e aici (văd că taman meniul nu merge, din păcate). Ca bani: ok deschis şi duminica! ultima dată acolo: toamna 2011 mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii