despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

vox populi IX

de la Ando

Cînd te chinuie talentul să scrii… talentul îi chinuie și pe ceilalți: care citesc.

altele

vox populi VIII

… printre puzderia de corturi electorale, hop! și unul care propovăduiește familia tradițională”; vocea străzii, însă, are o replică pe măsură:

altele

vox populi VII

… o poveste care n-are cum să fie veselă – continuînd anunțuri arătate și mai demult (aici și aici).

altele

vox populi VI

Pe zid, pe gard!!!

… unele mesaje par ridicole; dar în spatele lor cine poate ști ce poveste zace? Mai ales că se continuă, peste an

… întotdeauna e cineva care știe mai bine…

Ciudat e că astfel de mesaje similare găsim și pe la Colțea, dar și pe la 1 Mai…

Încheiem cu o mostră de mesaj și inutil și enervant.

Orașul suportă multe – nu-i așa?

altele

vox populi V

Pe lîngă obișnuitele mizerii, găsim pe ziduri – pe unde mergem pe la umbră – multe probleme și puține soluții…

… e clar.

altele

vox populi IV

altele

vox populi III

e lucru știut – semafoarele noastre sînt foarte, foarte neprietenoase cu pietonul. Săracul, după ce că stă și trei minute să se pună vreun verde, mai e și nevoit să traverseze-n fugă ca să ajungă pe partea cealaltă. Să fii bătrîn, invalid, ori cu bebele-n cărucior este groaznic.

Sînt semafoare care țin atît de puțin, încît nu poți traversa bulevardul pe un singur verde!

Da, e cazul semaforului de la intersecția Doctor Felix cu Titulescu:

Aici – din cauza gardurilor întortocheate care protejează trecătorul, nu ai cum să traversezi Titulescul dintr-o bucată, fără să alergi și fără să forțezi roșul! Așa de puțin ține semaforul ăsta.

Așa că nu m-a mirat nici hîrtia asta lipită pe dosul indicatorului rutier de trecere pentru pietoni, și nici mesajul scris pe coșul de gunoi …

vox populi II…

… asta, e maestre!

vocea străzii…

Vox populi…

(pe strada Lirei)

… asta e, dom’le, zugrăviţi!

Eu nu ştiu dacă este vreo ramură aparte a ştiinţei grafologiei care se ocupă în mod deosebit de scrisul pe ziduri; am afla astfel mai multe despre cei care fac graffitti-uri.

De pildă, scrisul ăsta mie-mi pare normal – înseamnă că e scris de o persoană metodică şi cu o minte sănătoasă. Literele sînt drepte şi egale (cine le-a scris e grijuliu şi echilibrat) cu spaţii regulate atît între ele cît şi între cuvinte; asta înseamnă că le-a scris cineva care nu se grăbeşte şi e clar în gîndire. Scrisul e puţin descrescător – adică autorul e niţel pesimist (probabil ştie că proprietarul casei n-o să schimbe culoarea zugrăvelii, totuşi)

M-am luat după ce scrie aici.