despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

plimbare de sărbătoare

… iacă-tă-ne serbînd, ieri, înc-o zi a orașului nostru. Fiindcă nu mă duse minte să-ncropesc altceva mai de Doamne-ajută ca să laud Bucureștiul, îmi băgai nasul prin pozele făcute cu diferite prilejuri: plimbări de zi, de seară, momente de oprire uimită la frumusețea peste care trecem cu vederea-n fiecare zi…

M-am pomenit, într-o seară înnăbușitoare de Vară, găsind Piața Romană goală – și apoi am luat-o în sus, spre Universitate. Spre Centru, bulevardul era ticsit; în cealaltă direcție era gol și pustiu – tare ciudat părea.

Am avut răgaz să admir Biserica Italiană, dar și Interul – și azi o construcție care-i o marcă a Capitalei. M-am apropiat de Universitate și de rondul liber… între două semafoare.

Uneori, piața statuilor din fața Universității pare așa frumoasă…

Altcîndva, m-am oprit să privesc cu drag în susul Bulevardului; mai apoi m-am pomenit dînd roată Sălii Palatului, aruncînd un ochi spre Luterană, dar și înspre Ateneu…

A – știți ce frumoasă și liniștită pare clădirea Bibliotecii Universitare, văzută din curtea Palatului de vizavi?

… am ajuns – se putea altfel? – și pe Calea Victoriei. Mi-e așa dragă; și nu numai azi, cînd e atît de prietenoasă și cuminte – ci dintotdeauna. Chiar și-n cea mai toridă zi pare mai răcoroasă și îmbietoare.

… una din cele mai frumoase urcușuri din orașul nostru e cel al străzii Cîmpineanu spre Calea Victoriei. Așa de aglomerat, dar și așa de interesant…

… și iar – și iar! – pașii mă poartă pe Calea Victoriei – de astă dată, la primele umbre misterioase ale serii…

… seară care-ncepe și-n Centrul Vechi. Luminile încă nu s-au aprins toate; terasele încă nu-s pline ochi; dar atmosfera începe să fie ademenitoare… și promițătoare… Așa-i pe aici!

Atît. Doar pozele astea, așa cum au căzut, cum se zice – frînturi de frumusețe bucureșteană de care mă umplu cu drag, acum că orașul nostru mai făcu un an în plus.

La mulți ani!

… acesta este episodul XXIV din seria Plimbări în Bucureşti; lista episoadelor – aici

LMA

Astăzi e ziua noastră – a bucureștenilor; ăștia care trăim ca motanii din poză:

La mulți ani, fraților.

Spitalul Bucur acum 78 de ani

pregătit de C. D. Mocanu și HM

Puține clădiri funcționale îmi plac așa de mult ca cea a maternității Bucur:

Fotografia este din 2009, de cînd mă plimbam prin zona industrială adiacentă, dar nici azi nu s-a schimbat prea mare lucru pe-aici.

Cu mare bucurie am primit, de la C. D. Mocanu, această imagine găsită în Biblioteca digitală a Bucureștilor din colecția revistei Realitatea ilustrată, anul 11 – nr. 548 din 21 iulie 1937:

Într-adevăr, Dispensarul Bucur era cel mai frumos din Capitală. Și e și azi, după 78 de ani.

cinci-șase

Începem cu…o plimbare de la-nceputul blogului, din 2008… de-atunci, au trecut șase ani. Mă uit peste poze; pare că nu s-a schimbat mai nimic în oraș. Deși s-a schimbat. Simt centrul mai prietenos… Și-atîta.

Ne-aducem aminte și de un articol așa, mai istoric: despre zona Aviației-Barbu Văcărescu. Aici găsim una dintre ultimele artere ceauşiste ale Bucureştiului, dată-n folosinţă prin 1987-’88.

Ne gîndim că ne lovim de prea multe probleme de atitudine ale comerciantului – și nu e bine așa. De ce trebuie să fiu eu părtaş la problemele vînzătorului? Comerţul se face cu zîmbetul pe buze, păstrînd aparenţele.

Și ne dăm seama că sîntem în plin sfîntu-Dumitru; ia să vedem, o bate mnealui pe sfînta Parascheva?

partida

1

X

2

1X

X2

12

Sf Dumitru BUC – Sf Paraschiva IASI

6.60

4.00

1.40

2.49

1.04

1.15

555 de la primărie

555 de ani, după cum știți, considerăm că facem în toamna asta. 555 de ani de atestare documentară – grozav ce-mi place sintagma asta…

Oricum, de dragul cifrei, se cade să ne purtăm ca și cum ar fi ceva important, cum ar veni – așa am făcut-o și acum cinci ani…

Nici primăria nu se lasă mai prejos. Acum cinci ani a bricolat și ea un logo pentru aniversare:

… dar și anul ăsta simte că trebuie să bage ceva la înaintare – să fie acolo:

E și un site – care încă nu are nimic pe el deocamdată. Om vedea ce-o fi, mai încolo.

150 de ani de „capitalism”!

scris de Ando

În „troianul” de veşti despre ger şi viscol, despre „cu sau fără Boc”, cu o benefică perseverenţă în a marca date importante din istoria României, Romfilatelia ne aminteşte – prin mijloacele sale specifice – adică timbrele, că în ianuarie 2012 s-au împlinit 150 de ani de când Bucureştiul devenea capitala ţării!

P.S. oare de ce nu mă miră că  pe site-ul Muzeului Municipiului Bucureşti evenimentul nu este amintit?

Lăsaţi-mă să-l laud încă o dată

E cazul să aduc aminte din nou despre colaborarea cu Adrian Crăciunescu şi cu Popescu în ceea ce priveşte îmbunătăţirea transportului public din Drumul Taberei.

Propunerea mea e aici şi a lui Adrian e aici; acum două săptămîni Popescu a detaliat un segment din bulevardul Unirii; azi revine cu o idee despre cum ar fi putut arătă Drumul Taberei, la Favorit, dacă s-ar fi ales de la bun început soluţia transportului suspendat.

V-ar fi plăcut să fie aşa, nu? Doar că…

… in acest moment o astfel de solutie nu mai este posibila, avand in vedere ca autoritatile se lauda cu faptul ca vor incepe in cel mai scurt timp lucrarile la magistrala de metrou. Ramane de vazut cand le vor termina. Dar asta nu inseamna ca nu putem lua in calcul o astfel de rezolvare pentru alte zone ale orasului.

… poate.

Concluziile, masa şi dansul – data viitoare.

Lăsaţi-mă să-l laud

Ştiţi deja de colaborarea cu Adrian Crăciunescu şi cu Popescu în ceea ce priveşte îmbunătăţirea transportului public din Drumul Taberei.

Propunerea mea e aici şi a lui Adrian e aici. Astăzi Popescu completează ideea mea de a introduce tramvai pe Bulevardul Unirii într-un fel la care nu mă gîndisem:

Am amplasat traseul tramvaiului pe bulevardul Unirii pe latura sudica a acestuia. Exista un spatiu actualmente pietonal si cu benzi de biciclisti care are dimensiunile necesare pentru amplasarea retelei de tramvai, fara a afecta spatiile verzi. In capatul de vest am decis amplasarea unui terminal care sa fie legatura intre traseul dinspre Drumul Taberei si cel dinspre Rahova. Acestea se vor continua pe bulevard catre est, facandu-se legatura cu terminalul de la Sfanta Vineri si prelungirea traseului catre Piata Muncii si Calea Dudesti.

Ce pot să zic? E fantastic. E de bun-simţ. Îmi place extraordinar. Lăsaţi-mă să-l laud, deci!

Şi ştiţi ce? Cu ocazia asta am avut privilegiul să întîlnesc oameni care încearcă să construiască. Ideile, proiectele, propunerile astea iau mult timp şi osteneală. Mai mult decît dacă s-o alege ceva de ele sau nu, contează atitudinea noastră; e adevărat că ne enervează atîtea lucruri, că le criticăm, că am vrea să schimbăm oameni şi stări de fapt; dar mai mult decît asta, încercăm să construim ceva în loc. Sînt Piaţa Unirii, Casa Poporului oribile? Ei şi – o să le umanizăm cumva; gata cu ce-am pierdut şi n-o să se mai întoarcă. Aud, de pildă, tot mai multe voci criticînd şi Pasajul Basarab; dar să vă spun ceva: Bucureştiul ăsta e mai puternic decît scepticii şi criticii săi.

Şi noi – ăştia care visăm, luptăm şi construim – sîntem mai puternici decît credem.

Parcări subterane

Ştiaţi sau nu, Bucureştiul anilor 60-70 a fost gîndit să aibă cîteva parcări subterane.

Cea mai cunoscută este aceea de la Intercontinental, care are, pe lîngă intrarea auto din faţa hotelului, încă două; una, în spatele Teatrului Naţional, din strada Tudor Arghezi:

… şi încă una, din bulevardul Bălcescu:

… dar parcarea de la Inter mai avea o intrare din strada Biserica Enei, astăzi astupată – iat-o aici:

(pozele, de aici de undeva)

… mai avem, desigur, şi parcarea de la Bucur Obor, construită odată cu Pasajul; se intră din ambele sensuri ale pasajului. S-au făcut şi nişte filme cu urmăriri de maşini odată-demult pe-acolo. Dar aici mai avem o intrare, care nu este folosită – în spatele blocurilor de pe colţul dintre Ştefan cel Mare şi Moşilor:

(poza, de pe NORC; mai multe detalii despre aceste două parcări subterane, aici)

Drumul Taberei rămîne cel mai bine proiectat cartier al Bucureştiului. Complexurile de magazine de la Orizont, Favorit şi Drumeţului au fost construite cu parcaje subterane.

La Orizont, unde sînt ambele intrări (din spatele complexului) funcţionale…

La Favorit doar o intrare este deschisă:

Circula o legendă că puteai ajunge printr-un tunel de la Orizont la Favorit; eu n-o prea cred. Iată şi parcarea subterană de la Drumeţului – la fel, cu o singură intrare deschisă:

În Drumul Taberei avem şi multe blocuri cu garaje la subsol; sînt cunoscute acelea de patru etaje de prin Buclă şi unul – mare – de pe bulevardul Timişoara, din apropierea intersecţiei cu Lujerului.

Am stat şi m-am gîndit dacă Balta Albă n-o fi fost şi el construit cu aceleaşi facilităţi, dar nu mi-am putut aduce aminte să fi văzut vreodată o parcare subterană prin tot Titanul; cu toate astea, în spatele complexului comercial de la Gloria (I.O.R.), am dat peste o intrare subterană dezafectată. Nu m-am lămurit care-i treaba cu ea:

Oricum, odată cu anii 80, nu s-a mai construit nici o parcare subterană – nici în centru, nici în cartiere. Ce dacă blocurile erau tot mai înalte şi mai dese? Nu conta…

Ba greşesc – s-a construit o parcare, la Piaţa 1 Mai, la blocul ăsta despre care scriam aici:

… astăzi i-au pus o poartă. Nu ştiu dacă rampa asta nu avea şi rol de aprovizionare pentru magazinele de la subsolul blocului (înainte de sala de fitness era acolo o alimentară).

Mă pregătesc să închei cu încă două rampe de acces subterane cunoscute, care au născut discuţii şi legende; nu duc înspre nici o parcare însă – să le vedem:

… prima se găseşte pe strada Dimitrie Brândză, în spatele Grădinii Botanice; s-a spus că e o ieşire din Cotroceni făcută de Ceauşescu, dar este doar rămasă de pe vremea cînd s-a construit metroul – un acces pentru felurite maşinării şi utilaje.

A doua este la Podul Izvor:

… aici, explicaţia este la fel de banală. Nu e ieşirea pentru blindatele amfibii din Casa Poporului, ci o rampă construită în anii 1998-99, cînd albia Dîmboviţei s-a aflat în reparaţii.

Metrou de Drumul Taberei: propunerea lui Adrian

… este rîndul lui Adrian Crăciunescu să ne prezinte propunerea lui privind transportul public din Drumul Taberei:

Sustin ideea metroului aerian, suspendat la o inaltime de circa 6 m, pe o structura metalica fundata pe spina verde (sau cu fantani) a traseului pe care l-am indicat pe plan.
Acest metrou cred ca ar fi mult mai ieftin decat cel propus de autoritati in varianta clasica de tub ingropat. Tubul ingropat este justificat in orase aglomerate, cu centre istorice dense si cu strazi inguste unde o astfel de solutie nu ar fi posibila fara demolari masive. In situatia noastra, spatiul este destul de larg pentru a nu face astfel de sacrificii si prin urmare nu cred ca se justifica ingroparea liniei.
Suspendarea sa are mai multe avantaje:
1. Asigura detasarea totala de traficul rutier de la sol

2. Asigura posibilitatea creerii unor statii in care accesul este controlat deci contorizat si taxat ca la orice statie de metrou obisnuita

3. Poate oferi posibilitatea ca rularea sa se faca nu pe sine metalice clasice pentru tramvai ci pe roti cu pneuri (metrul din Paris are asa ceva) sau, in varianta mai soficticata, pe perna magnetica – ambele variante reducand vibraftiile si zgomotul.

4. Ofera pretextul unor traversari pietonale mai complexe in intersectiile dificile:

Ne întîlnim deci la Adrian pe blog, ca să combatem acolo. Vă aduc aminte propunerea mea şi că următoarea parte a poveştii va fi la Popescu.