despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Doar că nu-i simplu

Începură vremuri încurcate: alegeri europarlamentare acuș-acuș, prezidențiale la toamnă…

… și locale peste un an.

Ce mai e un an, cînd te gîndești cîți om fi pierdut deja-n Capitală?

„Om vedea noi ce-om face!” par a-și zice cu toții – cei implicați în politica Bucureștiului.

Pîn’la urmă, avînd asemenea primari de mai mare rușinea, ți-ai putea zice că nu-i mare scofală să scapi de ei.

Din păcate, argumentul gugumăniei nu șade-n picioare; or fi primarii ăștia proști, da tare cred c-ar fi cuminte să-ncepem să știm deja care-s ceilalți – cei care nu-s gugumani, carevasăzică.

Nu ne place de heirupiștii Băluță și Negoiță? Nu-i bai; dar cine-i combate la sectoarele 3 și 4?

Ne e rușine cu anonimii și nepricopsiții de primari din sectoarele 1, 2, 5 și 6? Nemaipomenit; dar cine se ridică să spele rușinea?

Ne vine greața cînd ne gîndim la Primarul Capitalei, Gabriela Firea? Bun; cine-i, atunci, omul care vine să facă ceva, care vrea să facă ceva?

Cu siguranță putem spune că opoziția în Capitală este U.S.R.; nu P.N.L. – ocupat pe alocuri să fie partener constructiv și care, la ultimele alegeri, n-a fost în stare să-și găsească nici măcar un candidat pentru Primărie!

Foarte bine! Cu atît mai mult avem pretenții – da, de la oamenii onești și deștepți avem mai multe pretenții decît de la ăilanți.

Da, fiindcă a trecut vremea-n care era de-ajuns să spui „ăia nu fac bine!” – acuma, mai ales după un exercițiu administrativ de trei ani de zile, ți se cam cere să spui clar „cum o să facem noi bine”.

Cam e momentul: Capitala trebuie luată-n serios.

Acuma să vedem și capitolul ăla scîrbos, care-ncepe cu „doar că…”

Doar că nu-i simplu.

Vedeți voi, este cumplit pentru Opoziție să ajungă la noi cu ce-are de spus. Urîte ghidușii se petrec în presă – la absolut toate nivelurile ei – cînd e vorba s-o țină-n brațe pe Gabriela Firea: ea poate veni oricînd, la orice televiziune, să spună orice, fără a-i fi pus la îndoială nici un cuvînt.

În ziarul „Libertatea” nu găsim nimic critic la adresa Primarului General; ba, cînd se mai zvonește ceva nasol prin alte locuri, apare pe-aici imediat cîte un material despre ce bani se mai aruncă numai în Sectorul 5…

Nimic rău nici pe blogul „Tolo” – nu că actuala administrație locală n-ar fi printre cele mai dușmănoase la adresa presei mici, independente.

… pe blogul „Petreanu” n-a apărut niciodată vreo strîmbă mititică despre Gabriela Firea; autorul nu pierde vreo ocazie să se-arate contra P.S.D. dar – ce-ntîmplare! -, spre deosebire de restul concetățenilor, căsătoria lui a fost oficiată de Primarul General în persoană.

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (VII)

de C. D. Mocanu și HM

Se simte că se-apropie zilele libere, vacanțele!

Șapte calendare scoase de O. N. T. «Carpați» cu frumusețile Patriei: litoralul, munții, Capitala, stațiunile balneo-climaterice – excursii și concedii în toate sezoanele. Încă se obișnuia să ne pocim în engleză ca „Rumania”.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (V)

de C. D. Mocanu și HM

Că tot se-apropie alegerile

Că tot se nimeri să fie și ziua păcălelilor…

Ce prilej mai nimerit decît să vedem cîteva calendare electorale ale Frontului Democrației Populare, întru victoria sa (cu 99 la sută) la alegerile din 7 martie?

Alegerile erau atît pentru Marea Adunare Națională (cum ar veni, Parlamentul de azi), cît și pentru Sfaturile populare.

În acele vremuri – ca să nu se iște cine știe ce discuții despre lipsa pluripartidismului – la alegeri participa această entitate numită Frontul Democrației Populare și nu Partidul Muncitoresc Romîn. Acestea urmau să se se redenumească, cît de curînd, Frontul Democrației și Unității Socialiste și, respectiv, Partidul Comunist Român.

1965 a fost și anul în care tînăra noastră republică a devenit – din populară – socialistă, odată cu schimbarea Constituției.

Va urma!

soluții pentru toți!

E referendum!

Oamenii-s chemați să se gîndească cum se cade să fie familia.

… mai modernă sau mai tradițională?

Oricum ar fi, familia nu trebuie să fie decît într-un singur fel!

Și anume, unită.

Ei, dar mai sînt și momente-n care treaba cu familia nu e să fie: nu se leagă lucrurile.

Dar și-atuncea – cu ceva haz – ai cum scoate cămașa.

… precum reiese și din afișul din poză.

(poza, de Ando)

îndemnuri electorale de pe ziduri

Civilizație publică XLV – la vot!

(cu completări)

… pare că nu-s decît hoți, mincinoși, neoameni și neobrăzați: dar de mîine de noi ține – nu de ei! – să facă treabă, să lucreze-n interesul nostru.

… s-a mîntuit, el, și tîlharul de pe cruce — om fi și noi în stare să ieșim la liman.

Am strîns, cu-astă ocazie, ce ne mai amintește pe zidurile Orașului de-ndemnurile electorale de-acum șapte decenii. Nu bag mîna-n foc c-or fi toate cu-adevărat de-atunci; dar nu le poți ocoli cu vederea și trebuie să știi ce-a fost. Așadar, încă mai avem pe la Lira

votati-soarele

Pe strada Sadului, prin zona industrial-muncitorească a Ferentariului, mai zac și azi două inscripții ce par a fi din ’48. Le-a pozat Filip:

… pe blocul de toată frumusețea de pe Ana Ipătescu (tot sună mai bine decît Lascăr Catargiu) cu Povernei…

img_3336

… dar și-n vreo două locuri pe Lucaci. Cel cu vopsea roșie, aflat pe colțul cu Matei Basarab, e chiar în dublu exemplar.

img_8083 img_7392

Pe Dimitrie Racoviță, pe-un bloculeț sînt două, încadrînd intrarea:

Și, păstrat pentru cei ce nu vor să uite, pe Arthur Verona, pe zidul casei Mincu.

img_8486

O inscripție cam greu de deslușit se găsește pe Ion Mihalache colț cu Radu Boiangiu.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

precizăm

img_6643

Omul deschide internetul… și ce?

Ce caută? Confort?

Confortul găsit cînd prietenii gîndesc la fel și dușmanii pe dos?

Cînd e sigur și simplu totul?

O fi ăsta confort, dar nu-i Adevăr.

Or veni alegeri: dar adevărul e același, nu e unul al nostru și altul al vostru. Dar doare, doare întotdeauna – de fapt, atunci îți și dai seamă că-i Adevăr.

Și adevărul acestor alegeri este că nu ne-alegem prim-ministru

… ne alegem Parlament!

… ia, așa, doar cea mai măreață instituție a unui Stat democratic.

noi avem glume mai bune, dar ei rîd la urmă.

hala-matache

Una din cele mai nasoale însușiri ale Istoriei e că cam se repetă.

… și-i bine să nu uiți ce-a fost înainte, ca să nu-ți pară noi toate cele de azi.

Mi-aduc aminte de anii ’90… ce ne mai rîdeam pe-atunci: ba de Ilici, ba de Văcă… ce să mai zici de Bombo. Dar de la atîta rîs, ei se-ngrășau!

Și noi rîdeam, rîdeam, rîdeam!

Ne rîdem și azi de-alde Nicușor. Și ce glume, unele fine, altele groase: dar trîntite bine!

Avem glume bune, asta-i sigur – cum se zicea pe vremuri, mai bune ca ale lor…

Dar ei nu nu rîd. N-au timp. Și nu prea cred c-au umor – haz n-au sigur.

Noi rîdem cam mult d-ăștia, pentru că-i vedem cum sînt: ridicoli. Dar ridicolul lor e pompos, e grav, e tehnocrat. Ei n-au nimica de pierdut, ci doar de cîștigat…

… avem glume bune: dar ei se iau în serios – eu nu iau asta-n glumă.

e genial

… omu’ ăsta e genial; cu adevărat genial.

tariceanu

nu știu cum o să ne redea demnitatea însă: o să ne țină rind la coadă la Permise?

trofeul București

img_5107

de-a lungul vremii, n-am avut multe de cîștigat de pe urma tradiției ca oamenii de frunte ai Capitalei să se-angajeze la treburi mai mari și mai grele, în folosul întregii Țări…

Prin ’96, l-am ales pe Ciorbea… și ne-am ales cu Lis. Nici zece ani mai departe, realegîndu-l pe Băsescu, am continuat cu Videanu. Cu toate astea, în 2012 n-am vrut să ne salvăm Bucureștiul, votîndu-l pe felcerul Oprescu Președinte.

Istoria se repetă.

Capitala-i sacrificată iară: eu așa văd.

Gîndiți-vă la toate lucrurile pe care le-ar fi putut face Nicușor Dan din iunie-ncoace dacă tot efortul de-a bate Țara-n lung și-n lat, căutînd să înjghebeze un nou partid, ar fi pus în slujba celor care l-au ales!

Care l-au ales să facă ceva pentru București, înțelegi matale.

Povestea continuă.

Toamna asta Nicușor Dan strînge semnături să intre-n Parlament: o desfășurare fantastică de forțe.

Cum ar fi fost ca toate forțele astea să fi fost în folosul Bucureștiului, oraș care și-a pus speranțele să fie salvat?

… păcat.

urîtă toamnă-

matza-puturoasa

Must, flori tîrzii, Soare blînd, lumină dulce, bogăție, murături, pastramă și nuci: ne-om bucura.

Ploi reci, vînt, ceață, seri umede și muci: om îndura.

Dar alegerile!…

… scot ce-i mai urît din neoameni.

Vin! Și-o să fie mai urîte ca niciodată: „Eu am dreptate!” – și scrîșnete din dinți – „Așa trebuie să gîndești!” – și spume-n colțul gurii…

… dar ce ghinion! – eu nu caut dreptatea.

Eu corectitudinea caut; și adevărul.

Și să nu-mi fie rușine că-mi pasă de Oameni; eu așa gîndesc.