despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Civilizație publică XLV – la vot!

(cu completări)

… pare că nu-s decît hoți, mincinoși, neoameni și neobrăzați: dar de mîine de noi ține – nu de ei! – să facă treabă, să lucreze-n interesul nostru.

… s-a mîntuit, el, și tîlharul de pe cruce — om fi și noi în stare să ieșim la liman.

Am strîns, cu-astă ocazie, ce ne mai amintește pe zidurile Orașului de-ndemnurile electorale de-acum șapte decenii. Nu bag mîna-n foc c-or fi toate cu-adevărat de-atunci; dar nu le poți ocoli cu vederea și trebuie să știi ce-a fost. Așadar, încă mai avem pe la Lira

votati-soarele

Pe strada Sadului, prin zona industrial-muncitorească a Ferentariului, mai zac și azi două inscripții ce par a fi din ’48. Le-a pozat Filip:

… pe blocul de toată frumusețea de pe Ana Ipătescu (tot sună mai bine decît Lascăr Catargiu) cu Povernei…

img_3336

… dar și-n vreo două locuri pe Lucaci. Cel cu vopsea roșie, aflat pe colțul cu Matei Basarab, e chiar în dublu exemplar.

img_8083 img_7392

Pe Dimitrie Racoviță, pe-un bloculeț sînt două, încadrînd intrarea:

Și, păstrat pentru cei ce nu vor să uite, pe Arthur Verona, pe zidul casei Mincu.

img_8486

O inscripție cam greu de deslușit se găsește pe Ion Mihalache colț cu Radu Boiangiu.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

precizăm

img_6643

Omul deschide internetul… și ce?

Ce caută? Confort?

Confortul găsit cînd prietenii gîndesc la fel și dușmanii pe dos?

Cînd e sigur și simplu totul?

O fi ăsta confort, dar nu-i Adevăr.

Or veni alegeri: dar adevărul e același, nu e unul al nostru și altul al vostru. Dar doare, doare întotdeauna – de fapt, atunci îți și dai seamă că-i Adevăr.

Și adevărul acestor alegeri este că nu ne-alegem prim-ministru

… ne alegem Parlament!

… ia, așa, doar cea mai măreață instituție a unui Stat democratic.

noi avem glume mai bune, dar ei rîd la urmă.

hala-matache

Una din cele mai nasoale însușiri ale Istoriei e că cam se repetă.

… și-i bine să nu uiți ce-a fost înainte, ca să nu-ți pară noi toate cele de azi.

Mi-aduc aminte de anii ’90… ce ne mai rîdeam pe-atunci: ba de Ilici, ba de Văcă… ce să mai zici de Bombo. Dar de la atîta rîs, ei se-ngrășau!

Și noi rîdeam, rîdeam, rîdeam!

Ne rîdem și azi de-alde Nicușor. Și ce glume, unele fine, altele groase: dar trîntite bine!

Avem glume bune, asta-i sigur – cum se zicea pe vremuri, mai bune ca ale lor…

Dar ei nu nu rîd. N-au timp. Și nu prea cred c-au umor – haz n-au sigur.

Noi rîdem cam mult d-ăștia, pentru că-i vedem cum sînt: ridicoli. Dar ridicolul lor e pompos, e grav, e tehnocrat. Ei n-au nimica de pierdut, ci doar de cîștigat…

… avem glume bune: dar ei se iau în serios – eu nu iau asta-n glumă.

e genial

… omu’ ăsta e genial; cu adevărat genial.

tariceanu

nu știu cum o să ne redea demnitatea însă: o să ne țină rind la coadă la Permise?

trofeul București

img_5107

de-a lungul vremii, n-am avut multe de cîștigat de pe urma tradiției ca oamenii de frunte ai Capitalei să se-angajeze la treburi mai mari și mai grele, în folosul întregii Țări…

Prin ’96, l-am ales pe Ciorbea… și ne-am ales cu Lis. Nici zece ani mai departe, realegîndu-l pe Băsescu, am continuat cu Videanu. Cu toate astea, în 2012 n-am vrut să ne salvăm Bucureștiul, votîndu-l pe felcerul Oprescu Președinte.

Istoria se repetă.

Capitala-i sacrificată iară: eu așa văd.

Gîndiți-vă la toate lucrurile pe care le-ar fi putut face Nicușor Dan din iunie-ncoace dacă tot efortul de-a bate Țara-n lung și-n lat, căutînd să înjghebeze un nou partid, ar fi pus în slujba celor care l-au ales!

Care l-au ales să facă ceva pentru București, înțelegi matale.

Povestea continuă.

Toamna asta Nicușor Dan strînge semnături să intre-n Parlament: o desfășurare fantastică de forțe.

Cum ar fi fost ca toate forțele astea să fi fost în folosul Bucureștiului, oraș care și-a pus speranțele să fie salvat?

… păcat.

urîtă toamnă-

matza-puturoasa

Must, flori tîrzii, Soare blînd, lumină dulce, bogăție, murături, pastramă și nuci: ne-om bucura.

Ploi reci, vînt, ceață, seri umede și muci: om îndura.

Dar alegerile!…

… scot ce-i mai urît din neoameni.

Vin! Și-o să fie mai urîte ca niciodată: „Eu am dreptate!” – și scrîșnete din dinți – „Așa trebuie să gîndești!” – și spume-n colțul gurii…

… dar ce ghinion! – eu nu caut dreptatea.

Eu corectitudinea caut; și adevărul.

Și să nu-mi fie rușine că-mi pasă de Oameni; eu așa gîndesc.

agresînd orașul

ce-mi place… se apropie campania pre-electorală, cea-n care toată lumea fură startul…

img_5270 img_5431 img_5429

… pîrliții, îndeobște. Și favoriții noștri, desigur.

img_5434

Am calculat: de un an încoace, corturile lui Nicușor Dan deja au agresat vizual Bucureștiul vreo patru luni. Toamna trecută…

img_8161

… în primăvara asta

20160316_125232

Și-acuma iar… Da! E dreptul lui, o face pentru un scop care scuză mijloacele. Dar agresiunea asta vizuală e uriașă: hectare, hectare, hectare de reclamă!

Ne pasă de București și de problemele lui, nu? Ei, una din problemele lui e taman asta: prea multă publicitate pe stradă: mult, mult, mult prea multă…

după-

… am scăpat de data asta; da’ ne-a cam trecut glonțul pe la ureche!

… la vot!

… cum ar veni: mergeți strîmb, da’ votați drept.

DSC00771 (2)

imaginea, de la Alexandru Bodea

la vot!

nu e veceu