despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Treziţi-vă, edili! E parcul PACHE!

scris de Ando

Să tot fi avut vreo 8 ani când l-am auzit pe taică-meu spunându-i mamei: „Trebuie să ne grăbim să ajungem la parcul Pache, să ne întâlnim cu X”. Stăteam pe acea vreme în Cazărmii şi, pentru mine, acea discuţie era semnalul că ai mei plecau, iar eu aveam la dispoziţie câteva ore de „libertate” ca să hălăduiesc pe străzi cu prietenii de joacă. Şi totuşi, numele de Pache mi-a rămas în memorie, probabil din cauza sonorităţii sale zglobii: Pache, Mache, Lache, Tache… nişte bisilabice care păreau extrase din nişte texte cu iz umoristic.

Anii au trecut. Am aflat, apoi, de la domnul Vladimir Dogaru, formidabilul meu profesor de română de la liceul Eminescu, de unde venea acel Pache iar, mai încolo, prin intermediul unor colegi de facultate, am localizat şi amplasamentul concret al parcului. Trebuia să ne întâlnim la o agapă. „Ne vedem la Izvorul Rece” mi-au zis. Unde e asta? am întrebat. Cum, unde? La Parcul Pache, rondul de lângă Biserica Greacă, acolo unde se despart bulevardele Republicii şi Dimitrov”.

Aşa că vă spun cu mâna pe inimă: niciodată, dar niciodată, chiar în perioada de dinainte de decembrie 89, eu nu am auzit pe cineva să spună altfel locului decât aşa: Parcul Pache!

Cum se ştie, după decembrie 89 s-a trecut la redenumirea multora din arterele oraşului. Aşa că rondul a revenit, firesc, la numele iniţial, adică Piaţa Pache Protopopescu, iar cele două bulevarde din bifurcaţie sunt acum: Ferdinand (fost Dimitrov) şi Pache Protopopescu (fost Tolbuhin, fost Republicii).

 

In mod normal şi parcul din mijlocul rondului ar fi trebuit să revină la vechiul nume, dar cum edililor noştri le place la nebunie mermeleala de denumiri, el a fost „botezat” în continuare… Parcul Izvorul Rece! Mai mult: au plantat acolo şi un panou unde este însăilată o aşa zisă poveste a Parcului Izvorul Rece!?

 

Departe de mine să atentez la „galoanele” dobândite între timp de celălalt reper important din respectivul rond, adică binecunoscutul restaurant Izvorul Rece (chiar nu ştiu şi ar fi interesant de aflat, cum a fost în perioada comunistă, adică cine a purtat primul numele de Izvorul Rece: părculeţul sau restaurantul?), dar această proximitate nu justifică acest gen de eroare.

Ne-am mai întâlnit, acum câţiva ani, cu o situaţie asemănătoare dar, la presiunea cetăţenilor din zonă, parcul în cauză a revenit la numele normal.

Oricum, aşa cum spuneam în titlu, se impune cu evidenţă revenirea la numele autentic al parcului.

Şi pentru că tot am atins acest subiect, am socotit de cuviinţă să postam o serie de imagini care ilustrează modificările aduse în timp acestui colţ de Bucureşti.

Mai întâi, o poză din jurul anului 1905, unde vedem: parcul cu statuia lui Pache Protopopescu şi cu o fântâna decorativă, apoi în plan secund Biserica Greacă, iar pe fundal turnul Foişorului de Foc.

Avem şi un detaliu mai clar cu statuia fostului primar:

De la Muzeul Municipiului Bucureşti am  „furat” alte două imagini, ceva mai noi, cu zona Parcului Pache, imagini datorate fotografului A. Gh. Ebner.

De remarcat că pe colţul din dreapta, cel cu strada Sf. Ştefan, în clădirea cu două etaje era, şi pe vremuri, tot un restaurant: Roşianu, după numele proprietarului.

Pe acelaşi colţ, la parterul blocului ridicat între timp (am înţeles că tot Roşianu era proprietar), a funcţionat restaurantul pe care îl tot pomenim: Izvorul Rece, închis de mai mult timp pe motiv de consolidare a clădirii.

In 1948, statuia lui Pache Protopopescu a fost înlăturată. Ampla „cosmetizare” a oraşului pentru găzduirea Festivalului Mondial al Tineretului din 1953 a adus în mijlocul parcului o nouă fântână arteziană, numită chiar Fântâna Festivalului.

 

Această fântână avea să reziste până în decembrie 2007 când, la iniţiativa primarului Onţanu, s-a montat în loc statuia lui Nicolae Bălcescu. Puţin mai târziu, au apărut în parc şi… două tunuri, amplasate d’an boulea de acelaşi „gheneral” fără armată!

Din păcate, nici până acum nu am aflat ce s-a întâmplat cu fântâna dezafectată, dar e bine că, între timp, măcar au dispărut cele două tunuri.

Case căzute 367 – Str. Maria Rosetti 11

scris de Ando

O găsim pe cunoscuta stradă, pitită umil, în strunga dintre două blocuri masive, ruşinată parcă ea însăşi de halul de paragină în care i-au ajuns faţada cu ferestrele şi ornamentele ei. Nu vreau să cobesc, dar cred că are zilele numărate.

mai multe despre Case căzute

7 mașini vechi CXXIX

de Ando, Bobocul și HM

Sîntem la episodul 129 – asta ca să nu ne-ncurcăm prea tare-n cifrele romane; prima mașină e o Lancia – care a obișnuit multă vreme să-și codifice modelele cu litere grecești. Hardughia de mai jos se cheamă Thesis și a fost un experiment interesant, eșuat – firește – taman pentru că era… prea interesant.

Mai departe, un Ford mic care voia să fie mare; de-aia s-a numit, pesemne, și Fusion: n-a fost rău – doar foarte, foarte… Ford.

Continuăm cu-n Rover 200 (generația a treia) –  cu oleacă de scliviseală, a continuat cîțiva ani să se vîndă ca Rover 25.

Înainte de Yaris, Toyota și-a numit modelele micuțe Starlet – iată unul din generația a patra.

Cam din aceeași perioadă – început de ani ’90 – hop și a șaptea generație a Toyotei Corolla – acum modelul cel mai de succes din lume e la doisprezecea.

Pesemne ultimul Peugeot măreț fabricat – 405; de fiecare dată cînd vedem unul ne oprim să-l băgăm în seamă.

Un tractorel inimos – un „Universal” de-al nostru produs sub licență Fiat, încă gata de treabă.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Case căzute 366 – Şos. Pantelimon 21 B

scris de Ando

„Rămăşiţă” uitată nu se ştie cum, chiar zgâită din aliniamentul la trotuar, într-o zonă din gura pieţei Obor, unde s-au ridicat multe blocuri, casa asta… m-a păcălit mulţi ani. Farfuria de la antena satelit şi perdelele care se zăreau la ferestrele de la etaj îmi dădeau impresia (eu trecând, de obicei, pe trotuarul de vizavi) că este neglijată, dar locuită. Acum trei ani însă, când m-am apropiat ca să-i pozez catargul (fiind un model deosebit), mi-am dat seama că nu e aşa, fapt confirmat şi din discuţia cu paznicul de la sediul poliţiei comunitare, sediu aflat la câţiva zeci de metri: casa este nelocuită de mai mulţi ani.

Evident că asta explică şi starea de degradare în care a ajuns clădirea, alminteri o construcţie interesantă.

mai multe despre Case căzute

Le-a venit rândul la… o nouă viaţă

scris de Ando

Am o sinceră satisfacţie când, după câte o plimbare prin oraş, trebuie să fac unele corecţii la lunga şi trista noastră listă cu case căzute. Şi aici, mă refer bineînţeles, la acele imobile care au intrat pe făgaşul renovării, reamenajării etc. Că, la final, aceste operaţiuni sunt sau pot fi discutabile este o altă problemă. Important este – după mine – că, prin astfel de intervenţii, mai dispar de pe faţa oraşului măcar o parte din acele degradante aspecte de paragină şi mizerie de care ne plângem adesea.

Sigur că e foarte greu, acum, să ţii pasul, adică să iei de la capăt o listă începută de aproape şase ani, aşa că facem apel la înţelegerea cititorilor pentru foarte posibilele scăpări, mai ales că anul 2020 s-a arătat, încă din start, destul de darnic cu astfel de „surprize”.

Aşadar, iată acum, alte câteva din clădirile de pe lista noastră pe care le-am depistat, recent, în lucru:

blocul de pe bulevardul Dacia 86

clădirea de strada Maşina de Pâine 54

casa de pe strada Inişor 17

Din fugă: parcă nici n-a fost…

scris de Ando

Nu ştiu de ce am tot întârziat să pun casa asta de pe bd. Pache Protopopescu 94 (vizavi de ProTV) în rândul caselor căzute… Poate pentru că o ştiam pozată – e adevărat, din lateral-spate – într-una din plimbările de acum 10 ani sau poate pentru că mă obişnuisem cu ea şi cu imaginea ei prăpădită, de cel puţin 15 ani. Culmea e că aveam şi pozele pregătite pentru serial.

Ei bine, aşa cum ne-am obişnuit, zilele astea, a fost demolată. Gata, acum terenul e pregătit pentru ce va fi în loc.

Case căzute 362 – Str. Pictor Ion Andreescu 5

scris de Ando

Meandrele concretului… Deşi aparent formează o singură clădire, în timp ce „jumătatea” de la numărul 7 a intrat pe mâini bune, corpul de la numărul 5 este părăsit, sub lacăt, şi arată părăginit rău.

Strada Pictor Ion Andreescu este, împreună cu Mătăsari şi Horei, una din cele trei străzi care leagă bd. Ferdinand de bd. Pache Protopopescu.

mai multe despre Case căzute

7 mașini vechi CXXVIII

de Ando, Bobocul și HM

Sîntem la episodul 128.

Ce mai mașină am ales pentru deschidere! Un Lotus Europa – una dintre cele mai de seamă ciudățenii apărute la sfîrșitul anilor ’60. Arată bine; e restaurat de Lucian – cel care s-a ocupat și de un Opel GT.

Una din cele mai „banale” mașini pătrățoase… dar și – alături de Mercedes „bot de cal” și Fiat 124 – cîștigătoare în longevivitatea designului:  Volvo 144.

Hop și-un Moskvici 1500 – de mers, nu prea mai găsim vreunul care să meargă.

Două camioane Dac

Și două dubițe VW Transporter: ca să vedem mai bine unde putem ajunge, pornind de la varianta de bază.

 

Mai avem! Un minivan: Mitsubishi L300 mai rar, generația a treia, căruia găsim că-i corespunde Hyundai H100.

La sfîrșit, o colecție veselă și tristă de Trăbănței.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Mini analiză electorală de sector

scris de Ando

Agitaţie mare cu localele astea aşa că, musai, să mă opresc un pic la sectorul 2, unde locuiesc şi care, în opinia mea, prezintă o situaţie oarecum aparte. De ce? Păi, spre deosebire de celelalte sectoare, actualul primar pesedist Mihai Mugur Toader (MMT) nu s-a înscris în cursa electorală. Fie n-a mai vrut partidul, fie n-a mai vrut el, e mai puţin important.

La începutul lui martie spuneam că MMT a fost o figură ştearsă, străvezie, atât de străvezie încât se vedea că la butoanele sectorului se află, în fapt, viceprimarul penelist Dan Cristian Popescu (DCP), mult mai activ şi mai vizibil public. Şi, într-adevăr, părea că ambiţiosul „vice” e pe cai mari, dar iată că, din motive de calcule şi alianţe electorale impuse de la „centru”, şefa PNL sector 2, doamna „pepsiglas” l-a tăiat de pe listă.

Ca independent e greu, aşa că DCP – ca să nu-şi piardă tot eşafodajul de imagine clădit cu grijă – a făcut pasul (înainte sau… în lateral, asta om vedea după alegeri) spre PSD.

Care PSD a renunţat, în această situaţie, la sprijinul declarat iniţial pentru mai vechiul său emanat, Neculai Onţanu, dornic să revină la primăria sectorului unde şi-a făcut mendrele aproape 16 ani.

O să spuneţi: oricum, PSD iese în avantaj pentru că mizează pe doi „cai” în ideea că oricare din cei doi câştigă, este tot din „familia” sa. Eu, unul, nu m-aş grăbi. De abia de acum, jocurile devin interesante. Nu de alta, dar ambii candidaţi au dovedit, în timp, că ştiu bine lecţia saltului dintr-o barcă politică în alta. Aşa că nu e exclus ca în sectorul 2, PSD să rămână cu buza umflată după ce se cristalizează toate rezultatele alegerilor din 27 septembrie şi se aleg apele.

Revenind la concret: şansele – zic eu – sunt de partea lui DCP pentru că funcţia îi permite să fie foarte „la vedere” atât pe teren (a fost, de exemplu, foarte activ în perioada restricţiilor impuse de pandemia Covid) cât şi în spaţiul virtual.

Onţanu târăşte, e adevărat, ceva ghiulele „penale” după el, dar nu trebuie neglijată imaginea pe care o parte din electorat o păstrează încă despre „domn’ gheneral”, după cum zice chiar el: „Merg pe stradă și mă roagă oamenii să mă întorc, pentru că actuala administrație și-a bătut joc de locuitorii Sectorului 2…”

Bine, bine, dar ceilalţi candidaţi? (apropo, oficial, sunt 16 competitori la funcţia de primar al sectorului 2). Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că anul acesta este greu de făcut o breşă atât de mare în masa electorală a sectorului 2. De exemplu: omul lui Robert Negoiţă, cu a sa bizară aritmetică „Hai să facem 2=3!”, nu cred că are multe şanse.

La o primă lectură, proiectele propuse de candidatul „dreptei unite” par interesante, dar e şi multă, hai să-i zic, naivitate în unele din ele – vezi proiectul parcului Gării Obor, cu mutatul liniilor şi peroanelor în subteran!!!

Fireşte, putem dezvolta şi diseca, dar părerea mea este că Radu Mihaiu fie nu cunoaşte, fie se preface că nu ştie că asupra oricărei acţiuni edilitare majore, în care sunt angrenate mai multe instituţii sau companii ale statului, spectrul eşecului planează permanent. Electoratul dreptei este însă insensibil la genul ăsta de argumente, aşa că sunt totuşi şanse reale ca efectul „Nicuşor Dan” să se simtă ceva mai apăsat ca acum patru ani şi aici, în sectorul 2.

Din fugă: mini-cafeneaua… de la numărul 9

scris de Ando

Au trecut doi ani şi jumătate şi aici, pe Eremia Grigorescu nr. 9, nu s-a construit încă nimic. În schimb, cineva cu spirit de iniţiativă a plantat un microbuz, câteva băncuţe, o copertină şi, uite aşa, a apărut… o mini cafenea. Nu ştiu cât de bună e cafeaua, dar mi se pare bună ideea de a nu lăsa (cum se obişnuieşte adesea) terenul în pârloagă, pradă facilă gunoaielor de tot felul.