despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Din fugă: sucuri, chipsuri şi… candele

scris de Ando

La prima vedere, pare (cel puţin) surprinzător sortimentul de candele amplasat la automatul de la cimitirul Bellu dar, dacă stai să te gândeşti, e doar un mod util de pune la lucru o tehnologie existentă. Toată chestia e să formezi corect codul numeric, să nu te trezeşti cu o candelă în loc de suc!

Din fugă: unde e bustul lui Ştirbei Vodă?

scris de Ando

Pe colţul Palatului Regal, acolo unde strada Ştirbei Vodă înţeapă Calea Victoriei, într-o alveolă protejată de gardul clădirii, se afla bustul domnitorului Barbu Ştirbei, bust realizat de sculptorul Oscar Späthe.

 

Spun „se afla”, pentru că, acum câteva zile, fiind prin zonă, am fost surprins să văd că bustul cu pricina a fost înlăturat de pe soclu, împreună cu plăcuţa explicativă.

Care să fie oare explicaţia acestei dispariţii? Nu ştiu! Poate că vreunul din cititorii noştri e mai bine informat şi ne ajută.

Case căzute 300 – Str. Chiristigiilor 28

scris de Ando

Aflată pe aceeaşi stradă cu sediul primăriei sector 2, dar la capătul dinspre Piaţa Obor, vizavi de hala veche, este genul de clădire cu „turlă”, etaj şi balcon pe faţa frontală, destul de des întâlnită, încă, în Bucureşti, mai ales pe colţurile de intersecţii. Imi vine, acum, repede în minte o clădire asemănătoare aflată la intersecţia străzilor Vasile Lascar şi Eminescu.

Revenind: exploatată fără milă de diverşii chiriaşi vremelnici, casa de pe Chiristigiilor arată din ce în ce mai dărăpănată şi e păcat pentru că, renovată, ar păstra o imagine a vechii şi efervescentei zone negustoreşti care se dezvoltase în jurul tradiţionalei pieţe a Oborului.

mai multe despre Case căzute

7 mașini vechi CX

de Ando, Bobocul și HM

Multă vreme am pîndit să-l văd fără prelată, dar răbdarea a meritat; iată un Citroën Méhari, în cinstea celui pozat de Adrian Crăciunescu

Dacă data trecută am văzut Simca 1307 – un hatchback mare, neinspirat și mai tern decît Renault 20/30, acuma să vedem și varianta berlină: Talbot Solara. Simca, Talbot – tot un drac; țineau de Chrysler la vremea aia.

Oldsmobile 88 a fost un model care s-a fabricat o-ntreagă jumătate de secol. Varianta Delta pe care-o admirăm e de pe la mijlocul anilor ’70:

N-am avut încă vreo Honda Civic; uite una din generația a patra de la mijlocul anilor ’80 – chiar momentul în care modelul evolua de la gama mică la cea mijlocie. Azi am ajuns la generația a zecea!

E deprimant cînd îți dai seama că mașini care – parcă acum doar cîțiva ani! – te făceau să le vrei, azi sînt doar niște căzături banale. Trist e, deci, acest Jeep Wrangler.

Ne delectăm cu niște „broaște”. Prima de la Cristian Malide; celelalte de la Iustin.

  

Tot VW, și tot „broaște” – dar pe dinăuntru, la motor: cîteva modele Transporter 2 vesele.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Moise Nicoară – străduţa surpriză

scris de Ando

La finalul lui decembrie, anul trecut, mi-am zis că e cazul să ajung şi într-o zonă a oraşului pe care nu o ştiam decât superficial. Auzisem de nume de străzi ca Theodor Speranţia, Valeriu Branişte sau Turturelelor dar, mărturisesc, nu păşisem efectiv pe acolo. Şi uite aşa, am dat de această discretă străduţă, Prof. Moise Nicoară, de care, efectiv, m-am îndrăgostit… „la prima vedere”!

Nu ştiu când şi cum a apărut sau cum arăta la începturi. A făcut parte din parcul Valeriu Braniște, unde – împreună cu străduța paralelă, dar mai banală, ce poartă nume memorandistului Daniil (Daniel) Bărcianu – se numea doar Aleea B; pe hărți apare mai mult ca o fundătură.

Mai multe detalii găsim, mai degrabă, despre clădirile adiacente de pe Valeriu Braniște ce se-ntind, în fapt, de-a lungul străzii Turturelelor: ele au fost construite începînd cu anii ’20 în folosul funcționarilor Băncii Naționale. Detaliile reies dintr-o monografie a parohiei și bisericii Hagiu, de care ținea zona aceasta. („Un colț de oraș și un sfânt lăcaș”, de preotul Grigore N. Popescu, 1935):

  

Tăierea noului bulevard Unirii a dus şi în această zonă la mutaţii evidente. Au apărut drumuri noi, alte străzi au fost „căpăcite”, devenind intrări etc. Aşa se face că acum, în doi timpi şi trei mişcări, am ajuns din Piaţa Alba Iulia chiar pe… Moise Nicoară. De fapt, pe o alee care şerpuieşte prin rândul doi de blocuri de la bulevard şi care, firesc, trebuia să primească şi ea un nume, să fie o adresă.

Trecând rapid pe lângă anonimele şi repetabilele blocuri de aici, ajungem la străduţa veritabilă. O autentică desfătare vizuală! Pe nici 100 de metri, rămâi încântat de varietatea de stiluri ale clădirilor. Una nu seamănă cu alta, dar toate la un loc creează o senzaţie de tihnită armonie. Una-două stridenţe cromatice sau o poartă mascată cu plexigas nu reuşesc să strice imaginea generală. Chiar şi cele două bloculeţe din capul de sud al străzii au personalitate şi nu fac notă discordantă. În rest: retragere aliniată de la gard, înălţime aproape constantă a clădirilor şi, mai ales, gardurile, acele garduri joase, neagresive cu privirile trecătorului, şi care, acum vara, aproape dispar năpădite fiind de tufele de caprifoi, şi da: multă verdeaţă, copaci, flori. Toate astea, adunate, creează acea atmosferă de care vorbeam.

Dar să lăsăm imaginile să vorbeasca mai departe.

… acesta este episodul XXIX din seria „Plimbări în Bucureşti”; lista episoadelor – aici

cu mașini utilitare din presa vremii

de Ando și HM

După Război atît parcul, cît și industria noastră auto au depins enorm de Uniunea Sovietică.

Cu toate că – aflăm de la Agerpres – în ’48 se importau camioane carosate Chevrolet penrtu transportul călătorilor…

… ori frumoasele ambulanțe cehoslovace Škoda Tudor – sau, mai tîrziu, în ’54, altele din R. D. Germană…

… noi ne-am apucat să construim „Molotoave” – camioane deja învechite și cu siguranță neîndeajuns de fiabile. Dar să fim noi sănătoși: cînd era vorba de făcut o treabă temeinică și la timp, tot pe tehnologia vest-europeană trebuia să ne sprijinim. Imaginea camioanelor Steyr-Diesel folosite la construirea Stadionului „23 August” este grăitoare.

În fine! Pe șasiul aceluiași „Molotov” – pe ăsta îl aveam! – s-a pornit construcția „primelor autosanitare fabricate în țară”:

Se-ntîmpla în 1955, la uzinele „Mao Țze-dun” din Capitală (denumirea vremelnică a „Vulcan”). Tot acolo urmau să fie carosate, în aceeași perioadă, autocisterne. Nu era singura uzină la care se puneau în valoare camioanele „Molotov” fabricate la „Steagul Roșu” din Brașov și cele importate din U. R. S. S. (ZiS, de exemplu).

După începerea producției camioanelor oleacă mai moderne „Carpați și „Bucegi” și acestea au primit felurite roluri utilitare. Carosările șasiului se făceau, pe lîngă uzina „Tudor Vladimirescu” (ulterior numită „Autobuzul” și „Rocar”), la Mediaș („Automecanica”), Cluj („Industria Metalurgică”) și Timișoara (Uzina mecanică):

 

Descoperirăm, cu plăcere, și cîteva rarități utilitare, cum ar fi aceste autoclinici dentare din 1961 de la Intreprinderea Tehnico-Medicală – în fapt erau autobuze  T. V. 1 (nu M. T. D.)

… sau aceste nemaipomenite autodube de transport mobilier din 1964!

Le vedem derivate din autobuzele T. V. – ele însele, construite pe baza șasiului camioanelor de la Brașov – și în ipostaze de bibliobuz ori de magazin mobil pentru noile cartiere rezidențiale care duceau lipsă de spații comerciale.

Păi, nu putem spune că peisajul autoutilitarelor mari nu era diversificat, nu?

… așa că nu ne rămîne decît să pomenim și versatilitatea „teveurilor” – dubele mai mici (produse la București, la uzina „Tudor Vladimirescu”), să nu uităm că la Colibași s-au asamblat sub numele Dacia 6 dubițe Renault „Estafette” și că Dacia 1300 a devenit, și ea, autosanitară în 1973.

S-au folosit și imagini Agerpres și Tramclub; listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Case căzute 297 – Calea Dorobanților 175

Ocupă degeaba, de zeci de ani de zile, capătul străzii Zambaccian. Ce-i drept, o clădire funcțională reușită; dacă n-ar fi ea, cine știe ce dihanie s-ar ridica aici. Pe vremuri avea și-un ceas agățat în tindă, da’ nu cred să-l fi văzut mergînd.

Gardul e tare frumos.

mai multe despre Case căzute

prin fundături L – gata.

… ajunse-ntr-o fundătură taman serialul despre fundături. Sigur c-au rămas destule locuri de luat la picior – cum nu? – dar nu ne-am apucat să facem un recensămînt, ci doar o seamă de plimbări cu foloase, din care reușirăm să scoatem 50 de episoade! Cine se gîndea?

Iată, azi, la sfîrșit, cîteva intrări rămase pe dinafară, cum ar fi una ce se face din segmentul curat al Căii Moșilor din spatele Cocorului: pe ea ajungi la bisericuța Sfîntu Gheorghe-vechi.

Tot unei biserici dăm tîrcoale și-n continuare: este Popa Rusu, a cărei curte s-a întins blocînd o legătură dintre strada ce poartă numele bisericii și Marin Serghiescu:

Fluierului e o stradă ce se-nfundă – ciudat! – în zona Mătăsarilor dintre Ferdinand și Pache. Cel’lalt capăt dă-n spatele unui bloc din Mihai Bravu, dar nu-i blocat.

Descoperirăm, la numărul 47 al Căii Dorobanților, o fundătură cochetă, unde mai rezistă bucăți de pavaj vechi și-un rond inclus ulterior în curtea proprietății din capătul sacului:

O surpriză adevărată este supraviețuirea – între Nerva Traian și Mircea Vodă, bulevarde ceaușiste care-au ras bucăți uriașe din orașul de dinainte – drăguței intrări Traian Demetrescu. Cin’ să știe ce premiant șezuse aici, de-au scăpat demolării casele astea!

Dar pe unde n-am mai ajuns? Nu ne-am mai băgat între Splai și Politehnică, unde-i o veritabilă încrengătură de străduțe gîtuite și nici între Vitan și Timpuri Noi; străduțe-nguste, pieptișe, curbate și gata-gata să fie înghițite de blocuri noi – tot mai multe blocuri noi. De asemenea, așa cum ne-am promis de la-nceput, n-am explorat cartiere mărginașe, cu multe intrări și drumuri ce se-opresc în cine știe ce foste obiective industriale.

Vă mulțumim.

Case căzute 243 și 247 – replici actualizate pe str. Roma 47 și Matei Basarab 59

scris de Ando

Din când în când, paşii ne readuc pe drumuri bătute mai demult, aşa că, vrând-nevrând, dăm cu ochii şi cu clădirile pe care le-am „încondeiat”, la acea vreme, în categoria case căzute.

Pe strada Roma 48, de exemplu, clădirea despre care am aflat, la publicare, de la Andrei-Alexandru detalii interesante despre trecutul ei, este acum în plin şantier, sub prelată, decopertată „la roşu”. Aflăm de pe panou şi cam ce lucrări sunt planificate a se efectua până în vara lui 2020: „consolidare și recompartimentare” .

 

O remarcă: pe terenul imediat alăturat, de la nr. 46, deşi conform panoului, trebuia să avem – deja – un alt şantier, e… natură moartă!

Intr-o altă parte de oraş, pe Matei Basarab 59 am constatat, cu bucurie, că ne-am înşelat în evaluarea situaţiei. Clădirea de la stradă nu numai că nu va fi demolată, ci este în plină consolidare. Se observă, de exemplu, noul planşeu turnat la nivelul acoperişului. Mi-a plăcut şi faptul că, deocamdată, bradul de care eram îngrijorat, supravieţuieşte.

mai multe despre Case căzute

Ceva de bine… pe Iancu Capitanu 13

scris de Ando

Pe strada asta, aflată aproape de Foişorul de Foc, ochisem – mai demult – casa de la nr. 13. Părăginită, cu ferestrele baricadate, avea, pe atunci, curtea plină, peste nivelul gardului, cu tot felul de fiare, bidoane de plastic, scânduri. Ce mai, un veritabil depozit de gunoaie, plus duhoarea care te gonea pe trotuarul de vizavi!

Intre timp, gunoaiele au fost înlăturate, dar casa arăta, în continuare, a fi părăsită, cum e în poza asta de anul trecut:

 

Deci, suficiente argumente s-o adaug pe lista noastră de case căzute. Trecând, însă, zilele trecute pe acolo, am avut o frumoasă surpriză. Casa a intrat într-un proces de renovare, renovare ajunsă destul de aproape de finalizare, şi acum, arată astfel.