despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Deşteptareaaa !!!

scris de Ando

Pentru ceea ce se joacă zilele astea la CM de fotbal din Rusia, nici că se putea o fotografie mai bună decât cea apăruta în ziarul Scânteia din decembrie 1963.

In ea este surprins celebrul „Tudorică”.

Personaj pitoresc, simpatizat de toti microbiştii, cvasi-omniprezent, cel puţin pe stadioanele Bucureştiului, el era cel care intona din trompetă „deşteptarea”, atunci când jocul lâncezea şi spectatorii se plictiseau.

Revenind la CM, deocamdată, dezamăgirea este mare. Fotbal cu ţârâita (să nu ni se aplece), spectacol, deseori, anost. Jucători totalizând sute de milioane de euro, plictisiţi sau obosiţi, fac greşeli de nivelul… Voluntari sau Chiajna, echipe cu ştaif „legumesc” câte un 1-0 cu neica nimeni, şi ăla obţinut chinuit sau norocos.

Păcat! La nivelul ăsta, aşteptările sunt mari şi nici măcar spectacolul plin de culoare, de entuziasm şi imaginaţie al suporterilor nu poate compensa lipsa fotbalului de calitate.

 

Din fugă: curat caraghioz!

scris de Ando

Trec oamenii şi se crucesc… Aşa arată acum copacii din părculeţul Ozon, cel de vizavi de Gara Obor.

Dacă ne aducem aminte de „lucrarea” de la Piața Gemeni, pare-se că undeva, la primăria sectorului 2, există un… suflet de artist, dar ce vină or fi avut bieţii arbori de trebuie să suporte acest potop multicolor  de „talent”?

prin fundături XLII

de Ando și HM

N-am mai trecut de multă vreme pe străzile cu nume de țări și capitale! Pe Roma am găsit și-o mică intrare, din care se vede dosul blocurilor vechi de pe Londra:

Iar mai departe, înspre piața Dorobanților, mai dăm – tot din Roma – de două intrînduri consecutive, între numerele 41 și 47.

Dacă tot sîntem la plimbări pe-aici, ia să ne ocupăm și de cîteva străzi mai cu moț.

Cum ar fi fosta alee Vulpache – azi botezată Venezuela. Ea este închisă traficului între aleile Modrogan și Alexandru, fiindcă Ministerul de Externe s-a făcut stăpîn peste ea cu ditai curtea…

Și ne-aducem aminte, mai spre Piața Victoriei, de-o străduță fără nume dispărută recent, în zilele noastre.

Făcea o legătură între strada Paris și bulevardul Aviatorilor; pe locul ei s-a ridicat „clădirea de birouri cu buruieni

prin fundături XLI

de Ando și HM

Ne preumblăm pe și pe lîngă strada Vulturilor. Urîtă zonă: putredă; putredă rău!

În fine, n-avem noi de ales, așa că ne ocupăm de poveștile locului.

… străzile din preajmă poartă nume de zburătoare: Turturelelor, Canarului, Hulubilor, Rîndunelelor. Nu-i singura zonă bucureșteană pe care-am întîlnit-o așa. Pe lîngă Duzilor au fost străzi care aminteau de îndeletnicirea făcutului mătăsii – Gogoșilor, Gîndacilor, Frunzei; ne-am mai plimbat pe alte străzi cu nume de meserii și ocupații; și le știm pe cele cu nume de „funcții” boierești de pe lîngă Clucerului….

Hai să vedem fundăturile! Hulubulilor e lunguță și șerpuită!

Iacă și Canarului – un drumeag pe lîngă care-ai trece, confundîndu-l cu vreo curte deschisă.

Între ele, hop și una numită Licurici!

Se face pe lîngă un rînd de bloculețe și se duce, tooot duce, pîn-la un pas de Maximilan Popper. Locul viran adiacent e rezultat din demolarea unor rînduri de case îngrozitoare, de unde au fost date afară multe familii cu probleme. Recent s-a demolat și altă clădire mare din vecinătate –  parcă te-ai gîndi că urmează, în timp, o preschimbare masivă a frontului ăsta de stradă.

Dacă ți-ai pune-n cap s-ajungi dinspre Popper spre Vulturilor, te-ai putea înfunda pe Avram Zenovie, rămasă dintr-un micuț cvartal neafectat de demolările ceaușiste.

Fiindc-am trecut deja pe Maximilian Popper, găsim aici și două foste fundături. Peste drum de ce-a rămas din Spitalul Caritas aflăm intrările Popper și Wilhelm Filderman. Odată cu construirea blocurilor ce mărginesc bulevardul Victoria Socialismului (azi, Unirii) acestea au fost deschise, corespunzînd altor alei și parcaje. Numele străzilor astea-s date de felurite personalități evreiești; Maximilan Popper fusese Trinității; Filderman, Agrișelor.

Nu se poate să nu-ncheiem și cu uriașa curte înfundată ce se face la intersecția străzilor Parfumului cu Popper – știe toată lumea cum arată șirul de case ce se-ntinde-nspre fostul spital:

Este o murdărie de nedescris: una din cele mai oribile fundături din Capitala noastră.

7 mașini vechi XCVI

de Ando și HM

Ne vedem de treabă, ajungînd la episodul 96.

Uite-un Pontiac Eight – unde-o fi Sergiu să-i urmărească pe legionari cu el?

Găsirăm un BMW de mare excepție, un coupé formidabil:

 

Ce linie, pe acest 3.0 CSI! – și la doi pași, vedem și unde-a ajuns marca asta-n ziua de azi.

Vedem cum arată o dubiță dintr-asta de unde-o să ne luăm burgeri și alte chestii la modă pe la festivalurile de street-food. Noroc c-o vedem așa cum e: așa cum a făcut-o Citroënul

Cît de frumos putea să șeadă sigla uriașă-n față – o încîntare! Adrian mai are una, mai dichisită, pe care ne-a arătat-o mai demult.

Mai avem și-o mînă de CX-uri, unul chiar break.

Nu strică niciodată să ne completăm colecția de Renaulturi 10. Uite-le: folosite și funcționale. Cel vișiniu de la  Dragoş Bora – cel alb-murdar de la Boemul. Îmi place că ne-nfățișează ambele variante de design.

Fiindcă-i așa cuminte, privim cu drag dubița asta – IFA Barkas:

… și încheiem cu japoneza de rigoare; azi e o mașinuță de ispravă – mică și de nădejde: Nissan Micra. A apărut la-nceput de ani ’80, noi vedem cum arăta varianta cu un face-lift a primei serii. La noi a prins de minune cea din seria a treia.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

prin fundături XL

de Ando și HM

Iată-ne prin preajma Kiseleffului – strașnică zonă!

Întîi, revenim în parcelarea Delavrancea: și descoperim că strada principală a acestui cartier încîntător este, la un moment dat… fundătură – imediat după ce trece de micul scuar de la intersecția cu Petöfi Sándor.

Am mai trecut dincolo de Clucerului, găsind străduțe ce poartă nume de-ndeletniciri boierești: Serdarului, Paharnicului, Pivnicerului, Medelnicerului, Șetrarului; ce-or fi căutînd Docenților pe-aicea, habar n-avem. Dar găsim pe hărți mai vechi o intrare din Clucerului, oarecum spre Delavrancea – se numise Chelarului.

… traversăm șoseaua Kiseleff și, cum ne uităm înspre Triumf, ne sare-n ochi cartierul cochet și aerisit ridicat pentru nomenclatura comunistă, cu blocuri-vile – unele terasate. E ditai locul: se duce-n Mareșal Prezan, bulevard botezat la vremea aceea Aleea Trandafirilor!

E aici o alee numită „intrare” – Peru – care nu se-nfundă, ci se-ascunde prin desișurile ce-nconjoară blocurile astea. E multă delăsare: uși ruginite, tencuieli scorojite – semne de oameni care-au fost ceva dar n-au fost oameni.

Iese-n strada Uruguay (puțea dacă s-ar fi numit Brîncuței, ca pe vremurile vechi), din care – oleac’ mai încolo – înainte de o semi-piațetă unde Maior Șonțu o ia-nspre Prezan, se face o stradă al cărei nume nu l-am dibuit; pesemne nici n-are…

 

Ca să vedeți ce bine o duceau scîrbele comuniste, aici se găsesc cinci parcări subterane!

Rămînem să ne-nvîrtim pe-aici și vedem strada Gheorghe Brătianu – cea cu o bucată încă pavată cu lespezi trainice de piatră cubică și cu Rondul Francis – care are și ea o coadă ciuntită; așa a rămas mereu, se pare. Strada s-a numit Kogălniceanu și – mai încoace – Dăniceni.

Tot aicea-i și mica stradă botezată după arhitectul Burcuș: ea-i un covrig ce iese și se-ntoarce în Gheorghe Brătianu. Are și-o mică „intrare” la mijloc, ca să rupă un pic monotonia; intrarea nu-i deloc fundătură, ci mai degrabă alee…

prin fundături XXXIX

de Ando și HM

Ne-ntoarcem prin zona adiacentă Căii Călărașilor, fără gîndul să terminăm cu ce-i pe-aici în episodul de azi. Pentru că… e!

Pe Lucaci (Lucaciu) avem chiar două fundături. Una cu niște bloculețe destul de drăguțe…

… care are și nume: care altul decît cel al străzii principale? și încă una, la cîțiva metri; în fapt, un drum de servitute între numerele 51 și 53.

Din Parfumului, o altă fundătură.

… la fel, din Ceauș Radu.

Case căzute 244 – Str. Radu Calomfirescu 8 și 10

scris de Ando

Am mai trecut noi pe aici, dar ne scăpase prăpădul de la numărul 8. Oarecum explicabil pentru că, acum câţiva ani, gardul din faţa acelui nefericit bloc era încă în picioare şi asigura, cât de cât, o protecţie.

Acum, cu gardul ciuruit, acolo e tărâmul nimănui! Jaf, mizerie, „personaje” ciudate care mişună pe acolo, câini agresivi, o adevărată cloacă! Şi asta, unde? La doi paşi de Sfântul Gheorghe, adică de kilometrul zero al oraşului! Iar pe fundal, avem acel sinistru schelet de beton cu găvanele ferestrelor golite de rame şi geamuri.

… În acel bloc a fost sediul „Romcim”, dar cum a ajuns în halul ăsta, nu ştiu.

Lipită de acest loc – sumbru şi nefrecventabil chiar în miezul zilei – avem clădirea de la numărul 10. O clădire interesantă şi care, deşi părăsită, se ţine (încă) bine. La parter, chiar se vede intenţia de protejare împotriva eventualilor intruşi, dar când ridici privirea spre etaj, aspectul dezolant e total. In afara clădirii de la stradă, se poate observa, în fundul curţii, un alt corp, la fel de pustiu.

Ajuns aici, îmi permit să fac o speculaţie. Să privim captura satelit a zonei care include cele două imobile alăturate, marcate cu X. Rezultă o halcă de teren de loc neglijabilă, nu-i aşa? M-am gândit la asta pentru că, la câte s-au întâmplat în oraşul ăsta pe partea imobiliară, nu mi se pare o ipoteză neglijabilă ca cele două imobile să fie cumpărate şi, apoi, rase „la pachet”.

Să vedem însă ce ne rezervă, concret, viitorul. Şi, dacă veni vorba despre viitor, pentru că tot suntem pe această stradă, merită să semnalăm faptul că imobilul de pe colţul cu Hristo Botev, de la nr. 15 – aşa cunoscuta Casă cu geamuri bombate – imobil clasat drept „monument de arhitectură al Municipiului Bucureşti” – este înconjurat cu schele şi acoperit cu prelată, semn că se lucrează la reabilitarea lui!

mai multe despre Case căzute

Case căzute 243 – Str. Matei Basarab 59

scris de Ando

Respectiva clădire este, sau mai bine zis era, chiar vizavi de fosta primărie a sectorului 3. Despre felul dramatic în care s-a ajuns de la Labirint la artera Matei Basarab, am scris şi noi aici şi aici.

Cert e că, după mai mulţi ani de zăcut în tristă paragină, dacă privim ce „curăţenie” s-a făcut prin curte, e clar că şi clădirii de la stradă i-a venit sorocul. Tare rău mi-ar părea, să dispară şi acel brad, rămas stingher…

mai multe despre Case căzute

Din fugă: Târgul Anticarilor

scris de Ando

E deschis până duminică, 20 mai, ca de obicei organizat în parcul din faţa Primăriei sectorului 2, din Obor.