despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

de pe case adunate

de Ando, Dragoş Bora și HM

Nici nu știm la ce să ne uităm mai întîi, da-i sigur că – între cel mai de sus și cel mai jos detaliu, îs tare multe de descoperit… la mijloc.

Completăm colecțiile noastre de plăcuțe de asigurări, tăblițe și felurite alte însemne cu ce-am mai găsit, pe și lîngă casa omului.

7 mașini vechi CXVII

de Ando, Bobocul și HM

E episodul 117 și-ncepem un nou an. Ce-am mai găsit? Uite un Chevrolet Chevette (nu demult, am avut același model, dar de la Vauxhall)

… un Mustang deșelat:

După aproape 9 ani de căutări, ne bucurăm să fim… găsiți. Și să găsească și alții mașini pentru noi. Două frumoase BMW de la Romanian Carspots.

… și trei Opeluri Rekord (seriile C și D) de la Abandoned Cars of Romania.

 

Ușurel, spre mașinile vechi „de toate zilele”- trei Trăbănței în trei… stadii.

Tot trei, tot în trei stadii – trei Škodițe 120L:

  

… și-o Ladă într-un studiu foto al lui Dragoş Bora

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Patinoarul Flamaropol, deocamdată, un schelet în tăcere

scris de Ando

Din vara anului trecut, de când primăria generală a reziliat contractul de lucrări la noul patinoar, nu mai avem nicio veste: cine, cum, când va prelua şantierul şi va finaliza acest important obiectiv al oraşului.

Pornind cu socoteala de la data demolării vechiului patinoar, intrăm, aşadar, în al cincilea an de bălmajeli, amânări şi promisiuni.

Estimările făcute la finalul lunii octombrie, anul trecut, de cei de la „Gazeta Sporturilor sunt sumbre: doar circa 35% din proiect este gata!

Rămâne firava speranţă ca, măcar, anul ăsta (nu de alta, dar 2020 e an electoral) să ridice cortina tăcerii şi să dezmorţească, cumva, acest chinuit proiect.

… și ce viață, ce mai veselie era aici acum 60 de ierni!

Civilizație publică LXX – Pridvoare… sau între copertine şi mansarde

scris de Ando

Dacă marchizele şi copertinele veneau ca o completare (mai mult sau mai puţin reuşită) la intrările caselor, de data asta vom vorbi despre o soluţie integrată total în structura clădirii. Aşa cum ne-a sugerat amicul nostru, Adrian, cele prezentate mai departe, o să le numim – generic – „pridvoare” pentru că, privind şi citind despre celebra Casa Lahovary, nu e greu să ne dăm seama de provenienţa lor comună.

Realitatea de pe teren este, ca de obicei, complexă, dar ne-am încumentat să facem o oarece clasificare, cu observaţia că, din ce am văzut, de regulă, acest gen de pridvor este amplasat pe unul din colţurile caselor.

Pornim, aşadar, cu modelele „clasice”, cele mai răspândite şi cele mai apropiate de modelul din arhitectura tradiţională.

Cu timpul, din varii motive, au apărut şi alte variante. Unele simplificate:

Altele, mai sofisticate, mai elaborate:

La unele clădiri, mai cu ştaif, pridvoarele s-au metamorfozat în adevărate mini galerii, mărginite spre exterior, de arcade elegante.

În paralel, am găsit cu mare plăcere, acest gen de pridvor, spectaculos adaptat şi, mai ales, păstrat la câteva clădiri mari:

Şi, pentru că veni vorba de clădiri mari, am găsit şi câteva blocuri cu acest gen de pridvor, bineînţeles mult simplificat.

Nu-i mai puţin adevărat că, la multe blocuri, după 1989, aceste pridvoare au fost închise de locatari, în general cu tâmplărie metalică şi, acum, e greu de identificat aspectul iniţial, dar, pentru ce am încercat noi să prezentăm aici, asta nu-i o mare pierdere.

Pentru încheiere, am păstrat această superbă clădire de pe Aleea Dealului Mitropoliei, clădire care sintetizează cam tot ce am vrut să spunem în modestul nostru expozeu.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Din fugă: oraşul nu stă

scris de Ando

Schimbările imobilare de prin oraş se succed, în ultima vreme, „pe repede înainte!” Se demolează clădiri, se construiesc alte clădiri, multe se renovează sau se modifică. De exemplu: corpul de clădire de pe Matei Millo, din spatele Palatului Telefoanelor a fost ras. Se va ridica, în loc, un nou complex.

În paralel, chiar peste drum, şantier deschis pentru un alt bloc.

În altă parte a oraşului, în septembrie 2018, pozam pentru „case căzuteaceastă clădire de pe strada Dr. Staicovici 57. Acum câteva zile, am ajuns din nou prin zonă şi la adresa respectivă avem un nou bloculeţ.

Tare mi-e că, în curând, ca să ţinem cât de cât pasul cu modificările, va trebui să facem un nou serial.

Ajungem și-n Nord, unde Cristian Malide ne-arată silueta noului bloc „Ana Tower” care s-a ridicat de curînd în locul fostei grădinițe a Casei Scînteii, vizavi de „scheletul” lui Puzdrea.

Din fugă: cireaşa de pe tort

scris de Ando

Unii ar spune „căcat cu moţ”, dar ăştia sunt oameni răi! Păi, cum poţi să laşi „neterminată” o asemenea mândreţe de casă nouă, adică fără să-i pui în creştet, măcar, o statuie? La ce te-ai mai apucat, dacă eşti sărac, nu-i aşa?

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar… gata!

de C. D. Mocanu, Ando și HM

Orice lucru se termină, iar un lucru bun se termină mai repede. Așa cum v-am zis la-nceputul anului, colecția aceasta de calendare a cuprins perioada dintre 1962 și 74.

Ceea ce nu-nseamnă că nu mai avem cîteva mici cartonașe colorate-n teșcherea!

Iată, din 1979: un calendar Pepsi și altul care ne-nfățișează vechea imagine a Teatrului Național, deși este comandat de ADAS.

S-au tipărit sumedenie de calendare-n anii aceia, devenind și-o mică industrie lucrativă, întrucît se vindeau bine cele cu actori și cîntăreți străini. Au devenit celebre calendarele cu fete frumoase editate, an de an, de Adesgo (deși, să fim cinstiți, mai căutate erau posterele fabricii de ciorapi). Odată cu apariția lipsurilor de la sfîrșitul anilor ’80, numărul și calitatea calendarelor au scăzut.

După Revoluție, calendarul a redevenit un vehicul publicitar, căutînd să fie cît mai atractiv; își păstrează tradiționalul scop utilitar, nelipsind, firește, din poșetă.

Am fost, apoi, martorii perioadei în care calendarul a-nceput să intre în desuetudine. La ce folos cartonașul, cînd toată informația din el se găsea deja-n telefon? La mijlocul anilor 2000, deja firmele și agențiile care obișnuiau să comande la fiecare sfîrșit de an calendare pentru clienți renunță s-o mai facă.

Ici-colo, în cadrul campaniilor publice susținute pentru informarea generală, se strecoară cîte-un calendar.

Majoritate covîrșitoare a calendarelor de buzunar de azi sînt comandate de partidele politice; le găsim în cutiile poștale și rareori le luăm în casă.

Cu toate astea, fără să ne dăm neapărat seama, mulți dintre noi avem calendare destule – e vorba de cele tipărite în cadrul pachetelor formate din mici postere, magneți de frigider și alte materiale drăguțe pe care le cumpărăm în grădinițe și școli de la firmele de servicii foto.

Încheiem. Tragem nădejde că v-a plăcut plimbarea prim timp; ultimul calendar pe care vi-l arătăm este de actualitate – pentru anul 2020; an pe care vi-l dorim bun, plin de bucurie.

Naționalizarea farmaciilor în presa vremii

de Ando și HM

La 2 Aprilie 1949  s-a dat decretul privind Naționalizarea unităților sanitare: farmaciile urbane și din centrele muncitorești, laboratoarele chimico-farmaceutice, drogheriile medicinale, depozitele de medicamente și laboratoarele de analize medicale. Întrucît „unitățile sanitare particulare au fost înființate cu scop speculativ de a aduce beneficii materiale proprietarilor sau diferitelor societăți sau asociații particulare” nu puteau să asigure „prelucrarea și difuzarea medicamentelor pentru poporul muncitor”. Asta se petrecea la aproape un an după Naționalizarea principalelor mijloace de producție din 11 Iunie ’48.

Numărul farmaciilor bucureștene era de-a dreptul uriaș acum 70 de ani: 510! Nu cred că astăzi avem cu mult mai multe, zău așa! În urma Naționalizării s-au restrîns la 108:

Și, pentru că și la vremea aia ne pricepeam de minune să-ntărîtăm populația, numaidecît s-au găsit „mii de pachete și cutii de medicamente dosite la locuințele farmaciștilor”.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

7 mașini vechi CXVI

de Ando, Bobocul și HM

E Crăciunul – înseamnă că primim cadouri, nu? Primim!

… primim de la Dragoş Bora, o Mobră vrednică: stopurile-s model vechi, numărul de înmatriculare „spadă” de pe aripă…

… și – fiindc-avem și noi hambarele noastre, cum se zice – un Volvo Amazon.

… primim de la Adrian Crăciunescu o colecție de Renault 12 Toros – Dacia 1300 turcească, fabricată mai bine decît a noastră:

… și ne delectăm cu încă două Dacii autohtone bine păstrate!

Dintr-atîtea cadouri găsite, unul căruia i-am rătăcit eticheta. Na, c-am uitat cine ne trimise Lăstunul ăsta tare bine-ngrijit!

Din Constanța, o urîtanie de Cadillac Seville… cu bretele.

Rămase-ntr-o curticică, cîteva dube de transport valori.

… și-un Hummer – din prima serie.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Din fugă: „minunea” de la capătul Pantelimonului

scris de Ando

Se apropie alegerile şi, normal, pe ultima turnantă, primarii forfotesc ca să ne mai ia ochii cu câte ceva: ba o statuie, ba un părculeţ, ba o bordurică. Aşa s-au petrecut lucrurile şi cu acel „park & ride” de la capătul şoselei Pantelimon despre care am mai scris. Aşadar, oameni buni, au început lucrările, şi după aproape 7 ani, depăşim stadiul de „groapă”, ba avem şi un nou termen de finalizare, fixat…sărbătoreşte, undeva în preajma zilei de 23 August 2020!

  

P.S.- în mod special, ca să nu ne certe prietenul nostru Adrian, nu am folosit termenul „terminal multimodal de pe afişul de şantier.