despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Din fugă: abonat la Telekom…

scris de Ando

15 februarie a.c., mă prezint la casieria oficiului Telekom ca să plătesc abonamentul pentru luna ianuarie.

Mi se comunică suma, plătesc, iau chitanţa… ura şi la gară.

19 februarie a.c., dimineaţa. Internetul mort, încerc să dau un telefon, roboţica îmi comunică impasibilă: „post suspendat pentru neplată”!?

Mă îmbrac, iau chitanţa şi mă reped la oficiul respectiv (noroc că e la doi paşi).

– Ce se întâmplă? întreb, arătând chitanţa. Sunt cu plata la zi!

Se uită doamna respectivă la chitanţă apoi pe calculator şi îmi spune:

– Dvs. aţi platit pentru luna ianuarie, dar decembrie este neachitată!

– Păi, când am plătit, de ce nu mi-a comunicat colega de la casierie că am restanţă luna decembrie, ca s-o achit?

– A, păi ea nu vede, că nu avem acelaşi soft!

Deci, conform sloganului: vrei nu vrei, dacă eşti abonat Telekom, măcar din când în când, trebuie să ai „experienţe” împreună!

prin fundături XXVIX

de Ando și HM

… plecați la plimbare – fără gîndul să vînăm ceva anume – ne-au ieșit în drum două intrînduri pe care le înfățișăm aicea. Unul din strada Leonida

… și cel’lalt din Silvestru, chiar vizavi de biserică:

Hai să ne mai și depărtăm! – între Dudești și ce-a mai rămas pe hîrtie din partea de peste bulevardul Unirii a străzii Theodor Speranția, se găsește strada Andrei Bîrseanu: ea are micuța ei intrare.

Străzile astea – care unesc Dudeștiul de bulevardele Unirii și Burebista – au nenumărate bijuterii arhitectonice, în diferite grade de decrepitudine. Cartierul dintre Dudești și Călărași era un întreg – acuma-s două zone separate. Așa s-au schimbat lucrurile.

Rămînem pe-aici, pe Calea Vitan, și vedem, stînd cu spatele spre Calea Dudești și privind înspre Mall – că-n zilele noastre astea ne sînt reperele, din păcate! – cum noua albie căii Vitan curge-n dreapta noastră și strada asta, pe care-o vedem înfundîndu-se, este vechea cale – de ce s-o fi „îndreptat” șoseaua in zona asta? de ce s-a păstrat și bucata asta ciuntită? – un mister.

Din fugă: nu mai e pedala!

scris de Ando

Acum aproape şase ani, povesteam aici o întâmplare amuzantă legată de ţâşnitoarea americană din parcul Cazzavillan.

Ei bine, recent, am trecut pe acolo şi am văzut, cu tristeţe, că pedala respectivei ţâşnitori a dispărut şi a fost înlocuită cu un banal buton…

Păcat că, în ciuda paznicilor care au “invadat” mai toate parcurile şi părculeţele din oraş, vandalii îşi fac în continuare de cap.

Se duce şi Aversa

scris de Ando

In zona pieţei Obor, de fapt pe strada Ziduri Moşi, încep să se limpezească lucrurile. După Intreprinderea de Mase Plastice, pe locul căreia s-a construit mall-ul Veranda, i-a venit sorocul şi fostei fabrici de pompe „Aversa”.

Mai precis, în această fază vor dispărea halele de producţie. Răman în picioare (cine ştie cât), blocul administrativ şi câteva clădiri din spatele acestuia.

De pe panoul afişat la finalul anului trecut, pe 29 decembrie şi din documentaţia postată pe site-ul primariei generale, aflăm că aici  „… se propune dezvoltarea unui ansamblu rezidenţial, complex comercial, clădiri pentru birouri şi funcţiuni conexe…”

Rămâne de văzut cât de repede se vor mişca lucrurile şi, mai ales, speranţa că nu vom avea o nouă rană pe obrazul oraşului, adică una din acele numeroase lucrări începute şi abandonate din diverse motive.

prin fundături XXVIII

de Ando și HM

Rar vezi vreo fundătură într-atît de frumoasă ca cea botezată după pictorul Nicolae Vermont. Se face din calea Moșilor-veche, pe un mic segment adiacent intersecției cu Armand Călinescu și Paleologu ce pare a fi lărgit cu gîndul la o viitoare sistematizare interbelică. Aici, în fundătură, e un regal de dulceață arhitecturală: bloculețe care au făcut din casa scării o operă de artă; detalii superbe precum casete luminoase de număr… ar putea fi o plăcere dacă mizeria din preajmă n-ar pune o pată pe atmosferă.

 

Nu părăsim prea tare zona, deși ne cam mută nasul. Apropiindu-ne de centru, găsim un cot al străduței Ivo Andrić:

… și, dacă tot avem ceva vreme, merită să trecem – între Moșilor și Cavafii Vechi – pe Biserica Răzvan; nu-i o fundătură, da-i o-mbîrligătură de alee ce trece pe lîngă biserica cu-același nume:

Între Circu-foamei, magazinul Unirea și bulevardul Victoria Socialismului au reușit să rămîie-n picioare cîteva case, pe ce-a mai rămas din strada Mămulari. Dăm chiar și de o mică fundătură, frumoasă la origine.

   

… din ea, azi, se poate ajunge în strada Negru Vodă (ea însăși, tehnic, o fundătură, căci se oprește direct în dosul magazinului Unirea) printr-un gang practicabil auto și printr-altul în trepte.

 

7 mașini vechi XCI

de Ando și HM

Episodul 91! Începem cu ceva rar, c-așa-i frumos. Uite un Fiat 1100 Familiare (doar sigla din spate e de la un Jeep Wagoneer). Drăguț!

Ce-a mai rămas dintr-un model Fairway: prin anii ’90 s-au adus cîteva „taxiuri londoneze” pentru a fi folosite la evenimente; între timp oamenii s-au dedulcit la mașini clasice, elegante – ba „oldtimere”, ba decapotabile americane și dricurile astea negre n-au mai avut succes.

Avem o noutate! Prima contribuție a lui Andrei Mihai la serialul nostru. E Subaru XT – poate primul model al mărcii care (la mijloc de ani ’80) lăsa să se-nțeleagă că Subaru are resurse să scoată și altceva decît mașini trainice, dar terne; ce s-au mai schimbat lucrurile de-atuncea!

Uite o mașină tare interesantă. E-o Honda HR-V, apărută pe sfîrșit de ani ’90; un soi de mic SUV vesel, mai de oraș – o specie de mașină care azi a ajuns la mare căutare, după ce producătorii au început să creeze caroserii mai ușchite – cu siguranță mai puțin serioase…

  

Iată un Opel Kadett caravan două uși. N-am priceput niciodată nevoia nemților de-a construi, pînă-n anii ’80, breakuri dintr-astea nepractice în paralel cu cele care chiar aveau patru uși.

Ne-ntoarcem iar la Forduri. Data trecută am avut un Taunus dichisit; azi avem unul căzut, ce-așteaptă poate vremuri mai bune și altul abandonat în bălării!

Mai avem și două Sierre – ia să le comparăm…

Dac-ați avut răbdare pîn-aici, iată și-un Mozvici 402 drăguț, pe care-l revedem cu plăcere! Și tot cu plăcere-l găsim tot pe roate… la aproape 60 de ani de la fabricație.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

prin fundături XXVII

de Ando și HM

Mergem azi să ne plimbăm prin preajma străzii Cuza Vodă. Amărîtă stradă! Pornește azi „de nicăieri”, din spatele blocurilor falnice care străjuiesc Magistrala și se oprește într-o stradă creată artificial – Șincai – care-a luat locul vechii albii a Lînăriei. Ea continua: actuala stradă ce se duce printre blocurile din Tineretului, numită Rădulescu-Motru, e, în fapt Cuza Vodă.

Ei, asta e. Să vedem ce găsim pe-aici!

O fundătură: Mihnea Vodă; se face din Radu Vodă și-ar fi trebuit s-ajungă în Mărășești – doar că, odată cu construirea liceului Creangă, s-a-nfundat. Pe vremuri, liceul n-avea poartă-nspre partea asta – azi, din fericire, este.  Și mai dăm și de-o mică „pungă” cu o mînă de case drăguțe…

   

… și-n plus, de o ciudățenie dintr-aia bucureșteană: un rînd de case încăpățînate, care au refuzat să se-alinieze; ba chiar au și treptele-ntinse-n stradă…

  

Trecînd de bulevardul Mărășești, Cuza Vodă șerpuiește, ajutînd șoferul care nu vrea să stea la coadă pe Magistrală. Dar tot vecinătatea acestei artere a mai ciuntit și stricat vechea tramă stradală. Așa a pățit strada Alexandru Bălășescu, care se-nfundă-n blocuri; doar pietonii pot răzbate.

 

Mai acana, dacă ne băgăm pe Didițel și Drumea Rădulescu, o să ne farmece frumusețea arhitecturii interbelice. Din Drumea Rădulescu (fostă Busuioc) – peste drum de bijuteria asta…

… e o mică intrare.

Trecînd în partea cealaltă a străzii Cuza Vodă – înspre Elena Cuza, deci – dăm de-o mică-nfundătură a străzii Vitejescu; mai încolo-ncepe vechea zonă industrială.

Ca amintire a specificului vechi locului, pe lîngă strada Tăbăcarilor găsim, pe partea cu Splaiul, o fundătură mică-mitică numită a Pielarilor, care se face dintr-alta – Nestorel. Amîndouă, azi, n-au nimica special și par – la prima vedere – doar niște parcări cotite ale clădirilor noi de birouri care s-au ridicat recent.

Încheiem plimbarea oleac’ mai jos pe cursul gîrlei, pomenind și de nefericita stradă Maiorul Boroczin, cea care se-nfundă în noul bulevard Șincai…

De pe gardul cu poveşti… de pe Calea Văcăreşti

scris de Ando

Mai întâi, să vedem ce a intenţionat prin ridicarea acestui gard, edilul sectorului 4, Daniel Băluţă aşa cum explica el în noiembrie, anul trecut, pe pagina sa de facebook:

„Gardul care va delimita Parcul Natural Delta Văcărești de Calea Văcărești a început să prindă contur. Panourile cu reprezentarea grafică a chipurilor unor mari personalități ale Bucureștiului, pe care le-ați observat atunci când ați trecut prin zonă, au fost montate cu scopul de a stopa actele de vandalism și de infracționalitate care aveau loc în zonă. Practic, Delta Văcărești devenise o zonă frecventată de consumatori de droguri, de oameni fără adăpost, de persoane care obișnuiau să vină aici și să depoziteze gunoaie. Colegii mei de la Poliția Locală vor continua să patruleze în zonă și după finalizarea acestei construcții.”

Respectivul gard are circa 750 de metri lungime şi se întinde de la intrarea la mall-ul Sun Plaza până aproape de rondul de sub pasajul Văcăreşti.

E o treabă bună sau nu?

Banii cheltuiţi cu acest gard trebuiau să fie altfel investiţi?

In primul rând, cum e normal, cei care locuiesc în zonă trebuie să se exprime.

Dar eu, dacă tot am avut drum pe acolo, am luat-o „la talpă”, am fotografiat panourile şi mi s-a părut interesant să aduc şi aici câteva imagini grupate – cât de cât – „tematic”, dacă se poate spune aşa.

Actori, cântăreţi-interpreţi, foşti primari şi alte personalitati, scriitori, citate, cugetări, diverse…

 

Case căzute 217 – Str. Salcâmilor 27

scris de Ando

O găsim la doi paşi de piaţeta unde se află biserica Sfântul Silvestru. Avertisment: e bine de privit de pe trotuarul de vizavi pentru că, devenită un tomberon sui-generis, „emană” o duhoare greu de suportat!

mai multe despre Case căzute

Clădiri şi… „cochilii”

scris de Ando

Fiind „zi cu soare în ianuarie”, m-am grăbit să trec pe la câteva dintre ţintele mele imobiliare mai vechi. Să începem cu clădirea de pe bulevardul Primăverii, colţ cu strada Heleşteului. Este, după cum se vede, încă în lucru:

… dar chiar şi aşa, ne putem face deja o idee despre cum va arăta. O construcţie mai ciudată. Se vrea a fi un fel de „remake” al vechii clădiri cocoţată, acum, pe un parter generos ca înălţime. In opinia mea, culoarea este total nefericită şi dă, aşa, un aer general de… hală industrială.

Mergem în Piaţa Charles de Gaulle, unde noul bloc de lângă clădirea Bazaltin a progresat binişor şi cred că nu va arăta rău la final.

Semn bun şi pe Calea Dorobanţilor la nr. 212. Cum arătam, în locul celor două vechi case, complet compromise, sunt şanse ca noua construcţie să se termine anul acesta.

Să zăbovim, acum, puţin mai mult asupra unui aspect care tinde să se extindă. Ca să evite cât mai mult posibil avalanşa de opinii şi păreri „contra” pe care o declanşează – în genere – demolarea unor clădiri vechi, nu neapărat clasate ca monumente, dar fiind din zone protejate, dezvoltatorii imobiliari recurg mai des la varianta, să-i zicem, „cochilie”. Concret: se păstreaza un zid sau două din vechea clădire, iar în spatele acestora se ridică noua construcţie – vezi cazul de pe Maria Rosetti 38.

De obicei, autorizaţia afişată cuprinde termeni destul de vagi, dar acoperitori: consolidări, modificări, amenajări interioare, tranformare, extinderi… Iată şi câteva exemple elocvente:

– pe Dumbrava Roşie la  nr. 18

 

– pe strada Londra la nr. 21

Un caz mai deosebit este cel din strada Thomas Masaryk nr. 11. S-a plecat de la această situaţie:

… şi, practic, s-a lucrat (şi se lucrează) pe două fronturi :

– modificarea totală a vechii clădiri

– în paralel, se ridică un masiv bloc pe spaţiul din spate, spre Maria Rosetti:

Aici, aşa cum se vede şi în această captură, rămâne în suspans soarta clădirii de pe Maria Rosetti 2 despre care am scris noi.