despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Din fugă: se face „lumină” pe strada Filibiliu

scris de Ando

S-a scris şi s-a comentat mult despre această clădire de la intersecţia străzilor Romulus cu Ion Filibiliu, clădire care, după retrocedare, intrase într-un abandon total şi se prăpădea într-un ritm accelerat, existând temerea (deloc exagerată) că, la un moment dat, vandalizată la greu şi golită de „conţinut”, zidurile ei exterioare vor ceda şi se vor prăbuşi în stradă.

Iată că, de prin luna iulie 2018, situaţia clădirii a intrat pe alt făgaş.

S-a deschis şantierul şi au început lucrările la proiectul imobiliar Carmen Sylva Royal Class Apartments, cu termen de finalizare: iulie 2021.

Dispare, aşadar, din vechiul cartier evreiesc, un controversat imobil, devenit însă – prin cumul de interese şi… dezinterese – un real şi nedorit focar de mizerie.

 

Câteva precizări

scris de Ando

Pentru că tot am mai scris despre ele cu alte ocazii, la final de an – când se spune că e bine să nu rămai cu datorii – am adunat laolaltă, ultimele informaţii despre aceste clădiri.

Prima, cea de pe bulevardul Primăverii, colţ cu strada Heleşteului e „rezolvată” Aici, este acum sediul Muzeului  de Artă Recentă. Spun ei, în pagina de prezentare, că: „După Muzeul Simu, MARe este primul muzeu privat de artă care se deschide în România în ultimii 100 de ani, într-o clădire care îi este dedicată exclusiv, nu într-o construcție oarecare, convertită la sarcina de muzeu”.

A doua, şi cea mai controversată transformare, este cea de pe strada Dumbrava Roşie colţ cu Aurel Vlaicu. Actualmente, este în lucru, dar, deja, cei de la MAD Projects îşi laudă tare mult proiectul pe pagina lor de facebook.

Fără alte comentarii, am pus două fotografii – una, făcută de noi în aprilie 2017, cu vechea clădire, cealaltă… din viitorul apropiat, văzut de proiectant.

 

Ne ducem în centrul oraşului, pe strada Doamnei, unde avem detalii despre ce se va întâmpla cu vechiul palat „Marmorosch Blank Şi aici este acum şantier, dar cei de la Optim Project Management ne informează că palatul va fi, în final, (undeva, prin trimestrul 2 al anului 2020) convertit într-un hotel de 5 stele – parte a brandului Marriott.

 

Deocadată vedem, pe viu, cum se demolează corpul nou de clădire.

1948 – pagini vesele din presa vremii

de Ando și HM

Să ne veselim oleacă – cică rîsul îngrașă, da’ nu se mai pune după atîtea sarmale, cozonac și alte bunătăți. Ne uităm la cîteva pagini vesele de-acum șapte decenii. Humorul, săracul, era-n pas cu vremea: cu ciocul mic, cum s-ar zice. Așa că nu dăm prea multă atenție la șarjele politice împotriva imperialismului și ne uităm, mai degrabă, la condei. Desenatorii erau Nell Cobar, Cik Damadian și, firește, mai tînărul Matty. Nell Cobar avea partea leului – caricatura principală a lui era.

Găsirăm și-o pagină sportivă, din care scoatem nu puține informații; citim despre refacerea sărmanei arene „cu adevărat occidentale” Venus – ea avusese, încă dinainte de Război, prima nocturnă – și nu Republicii… Cît de curînd urma să dispară: nici cinci ani și se ridica Opera: Teatrul Muzical.

Planuri de noi stadioane mai erau – unul, în „depresiunea Cuțarida”, acolo unde taman se amenaja parcul Copilului; cel’lalt era Progresul, cel ținut azi în delăsare de Banca Națională.

Mai aflăm și de nașterea echipei departamentale de fotbal Dinamo prin contopirea „oborenilor” de la fosta Unirea Tricolor cu cei de la Ciocanul – se-ntîmpla, asta, în aprilie. 1948.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

7 mașini vechi CIV

de Ando și HM

Un episod fără glorie, fără rable extraordinare. Începem, măcar, cu ceva mai puțin întîlnit…

E un Vauxhall – știți voi, Opelul englezesc – Chevette. Cum o fi ajuns pe-aici?

Găsim mai departe una din cele mai reușite mașini concepute de Citroën – modelul GS: uimitor pentru anii 70, cu adevărat uimitor; un DS cu picioarele pe pămînt, cum s-ar zice. S-a fabricat mai bine de 15 ani.

… dar și una din ultimele mașinuțe mici și ieftine ale firmei, AX-ul.

Un Nissan Sunnny (o serie defunctă a mărcii), produs la-nceput de ani ’80.

Detem și peste două Volvouri din seria 300 – mai pe roate, mai pe butuci…

Nu trecem cu vederea peste varianta break a legendarului 405 – ultimul Peugeot legendar!

Și, oarecum mînă-n mînă, un splendid Renault 25

… cu nemaipomenitul Saab 9000, răspunsul suedez – dar desenat de italieni – la minunata linie a Renaultului de dinainte.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Din fugă: statuia Generalului Henri Mathias Berthelot

scris de Ando

Cu vremea asta urâtă şi pişăcioasă, nu ştiu când o să ajungem să vedem pe viu statuia.

Noroc că alţii muncesc şi pentru noi, aşa că nouă ne rămâne să semnalăm inaugurarea monumentului Henri Mathias Berthelot (autor Elena Nucă) în piaţeta situată la intersecţia strazilor Gen. Berthelot cu Luigi Cazzavilan.

Dacă unele din statuile prezentate de noi în timp au fost amplasate fie la „barter”- în cadrul unor acţiuni comune, fie din motive nedesluşite deplin, dar pe care nu le comentăm aici, de data ceasta avem de-a face cu un personaj care a iubit România şi chiar a făcut multe pentru această ţară, într-o perioada deosebit de grea!

Foto: Angelo Brezoianu © AGERPRES

7 poze vechi

scris de Ando

Tot scormonind prin „naftalina” arhivei foto AGERPRES, am găsit acest grup de fotografii interesante, care poartă data de 15 aprilie 1948, deci trecute binişor de 70 de ani.

Aşadar, suntem în imediata apropiere de Piaţa Brătianu, adică la intersecţia celor două mari axe ale Bucureştiului de atunci: bulevardul Brătianu cu bulevardele Carol I-Elisabeta sau, pe limbajul de acum, la „rondul” de la Universitate şi încercăm să trecem peste textul banal care însoţeşte imaginile agenţiei: „lucrări de modernizare în centrul Capitalei”!

Dacă datarea fotografiilor este corectă, probabil că sunt şi printre ultimele fotografii în care apare, pe poziţie, monumentul lui I .C. Brătianu, monument ce va fi demolat, conform diverselor surse, chiar în vara acelui an, 1948.

Chiar îmi permit ipoteza că imaginile redau „elanul muncitoresc” cu care se lucra deja la noul amplasament al liniilor de tramvai, linii care, până atunci, ocoleau – în giratoriu – impozantul monument. Rondul şi statuia aveau să dispară curând, piaţeta se va numi Nicolae Bălcescu în loc de Brătianu şi, câţiva ani de zile, aici va fi o banală intersecţie „în cruce”.

Dar şi fără această speculaţie, valoarea documentară a imaginilor este incontestabilă. Oricare dintre noi poate cu răbdare să identifice o grămadă de alte elemente interesante începând, de exemplu, cu modelele de tramvaie, trecând pe la hainele purtate de bucureştenii acelui an şi terminând cu inventarul uneltelor folosite de cei angrenaţi în acţiunea de „remodelare” a zonei.

Pesemne, totuși, pozele să fie prilejuite de o acțiune patriotică, voluntară, subotnicească – dacă ne uităm la amestecul de lucrători și la uneltele lor simple; cu toate lipsurile de după Război, pe șantierele propriu-zise se lucra, totuși, „profesionist”. Însă pe toate șantierele vremii au participat, pe lîngă lucătorii angajați, și „voluntari” – c-or fi fost ei studenți, militari, deținuți ori doar oameni ai muncii din alte sectoare. Așa s-au construit toate! Bine, cînd regimul popular își dădea seama că nici hei-rupul și nici tîrnăcoapele nu erau de-ajuns, lăsa de-o parte mofturile și se apuca să importe mașini și utilaje din Occident; sînt tare simpatice pozele de pe șantierul Stadionului „23 August” pline de camioane vest-germane, că „Molotoavele” – fie sovietice, fie autohtone – se stricau una-două.

Ca să nu mai vorbim de clădiri. Iată, pe colţul din dreapta – dominat de imaginea blocului „Creditul Minier” de pe Batiştei – vedem o parte din conglomeratul de construcţii (prăvălii diverse, terase-restaurant, cofetării, simigerii, farmacii ) care înconjurau clădirea fostului Circ Krateyl.

În sens opus, în pozele 5 şi 6 vedem o parte din spitalul Colţea, cu statuia spătarului Mihai Cantacuzino, dar avem şi o perspectivă a bulevardului chiar dincolo de Sf. Gheorghe.

Poza 7 vine şi ea cu o grămadă de detalii interesante. E făcută aproximativ de pe colţul unde acum se află părculeţul Colţea, cel cu vioara spartă

Aici, am marcat cu X, intrarea pe fosta străduţă Vasile Boerescu, ulterior denumită Ion Vidu. Străjuită pe colţul din dreapta de clădirea fostului Minister de Război (acum sediul APIA – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), străduţa pornea din bulevardul Carol I şi a dispărut odată cu lucrările la ansamblul Teatrul Naţional-Hotel Intercontinental. Prin anii ’50, aici erau case de locuit, o mica piaţă, diverse magazine şi, de asemenea, parculeţul sportiv cu arena „Progresul” vestită la acea vreme pentru galele de box pe care le găzduia.

1968 – printre reclame din presa vremii

de Ando și HM

Am cules cîteva din micile reclame ce apăreau acum 50 de ani în presă – adică în cele două mari ziare centrale: „România Liberă” și „Scînteia”. Fie vorba între noi, jumătate de secol mai tîrziu, presa ne e la fel se sărăcăcioasă.

Nu erau ani răi, să știți – belșugul se simțea și-n venituri, și-n consum. Oameni care o duc binișor sînt veseli, așa că aveau de unde să aleagă: filme, cărți, spectacole, concerte. Ne vizitau artiști străini și ai noștri luau seama la ei.

Trupa „Phoenix”, mai pe la-nceputuri, își făcea mîna și cu cover-uri. De reclama discului cu patru melodii se ocupa direcția de resort din Ministerul Comerțului Interior.

Avem o reclamă la lichidul de frînă botezat într-atît de inspirat „Lifrom”, încît denumirea mărcii era protejată. Treabă serioasă.

Decembrie – știe oricine – era luna cadourilor. Un stilou de calitate („Flaro” sau nu) nu era ieftin; așa că „mare-i însă bucuria, cînd cadoul e un stilou”! Mereu s-au făcut rime, ca să meargă reclamele insipide mai ușor.

Revedem și o reclamă la motoreta „Carpați”, pentru care nu era obligatorie purtarea căștii de protecție – la vremea aceea, oamenii se lăsau greu convinși să se protejeze nici cînd mergeau cu motocicletele propriu-zise, puternice și rapide.

Pasta de dinți „Super Cristal” promitea să facă fildeșii… ca de cal.

Pentru doamne și domni, vreo două noutăți din cosmetică: pentru frumusețe, domnii se puteau vopsi și ondula iar doamnele se ajutau cu peruci, bucle meșe, cocuri, cozi executate de lucrătorii de la cooperativa „Igiena”.

Iar pentru gospodine, ca să le fie mai ușor, restaurantele care vindeau preparate și semipreparate se înmulțeau. Și, fiindcă și atunci – și oricînd – scopul comerțului era să vîndă, se inventau concepte precum „luna cadourilor pentru copii” ori „luna preparatelor culinare”; cea din urmă era-n noiembrie, cînd azi ținem „Black Friday”…

Și, fiindcă aveam și ce pescui, dar și cu ce pescui, împînzeam magazinele cu sănătosul pește – care se nimerea, însă, să fie stavrid…

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Case căzute 274 – Str. Vasile Alecsandri 6

scris de Ando

Sper, sincer, să nu fiu piază-rea! De câţiva ani, de câte ori trec pe aici, această clădire îmi pare din ce în ce mai părăginită şi fără viaţă. Ar fi mare păcat să se piardă, mai ales că în zona respectivă colcăie interese imobiliare de mare calibru, interese cărora le-au căzut victime şi alte clădiri valoroase.

mai multe despre Case căzute

Stadionul Republicii în presa vremii

de Ando și HM

Întîi de toate, nițică istorie – anume, pentru cel ce vrea să știe cum s-a ajuns la construirea stadionului Republicii. Se deschide în 1926. Zece ani mai încolo, capătă forme moderne și trainice. Afectat de Război, e reconstruit după. Odată cu demolarea zonei adiacente Casei Republicii, e desființat, astupat și folosit – în parte – ca garaj al uriașei clădiri și-n ziua de azi.

Cel curios să vadă cum s-a ridicat stadionul, va citi articole ca acestea: Întâiul StadionDeschiderea StadionuluiTribunele StadionuluiStadionul ANEFStadionul ANEF – update.

Noi o luăm cam de unde se oprește istoria aceea frumoasă.

În mai 1948, în plină reașezare a vieții și a lucrurilor, aflăm că reconstrucția Stadionului va fi gata pînă pe 23 August; cam așa era calendarul inaugurărilor – ce nu se deschidea pe-Ntîi Mai, se deschidea pe 23 August.

Zis și făcut – sau aproape făcut; în August s-a ținut „festivitatea încheierii lucrărilor”.

… inaugurarea propriu-zisă, o lună mai încolo, pe 25 Septembrie. Hai că nu era rău.

Cu ocazia asta s-au desfășurat și campionatele de Atletism ale Republicii Populare Romîne.

Și, de-acuma, să te ții – meciuri, campionate, festivități. Da’ las-că festivități fuseseră destule și pe vremea veche aici. Doar butaforia și scenografia era alta.

De-abia în zece ani mai încolo – în 1958 – se montează și nocturna. Deja aveam și cel’lalt stadion mare al Capitalei: „23 August”, dar acesta nu urma să aibă nocturnă pînă-n anii ’70! Primul meci oficial se joacă pe 15 mai – odată cu „reușita inaugurare a partidelor nocturne”.

Au trecut ani și izvoadele au tăcut.

Frumoasa arenă a dispărut. În ’87 încă nu fusese acoperită.

Azi ne mai lovim de vechiul zid al tribunelor. Atît.

Atît și atît de trist.

7 mașini vechi CIII

de Ando și HM

Iată-ne la episodul 103, pe care-l dedicăm măgăoaielor, nu mașinilor mici: dube și camioane!

Începem cu un gunoi… de luat gunoiul.

Vedem și-o mașină de pompieri Roman care, după ce-o fi fost casată din flota statului, a ajuns la particulari.

Încă una particulară: de data asta un Magirus Deutz.

Facem și vreo doi pași în trecut, găsind modelele de camioane folosite de pompierii noștri prin 1959 și 1964:

… prin parcurile reci – ale pompierilor, ale altor foste întreprinderi – mai detem de macarele, basculante, camioane Dac și Roman.

Mai vedem o dubă Mercedes 206 ce se ține bine de tot!

… și-un rînd de Forduri Transit mai vechi.

Și încheiem cu un camionel uitat, astă-vară, în bălării.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.