despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

7 mașini vechi CXIII

de Ando, Bobocul și HM

Ce repede le-a ajuns bătrînețea pe mașinile din episodul de azi – toate de-un leat! Cînd te gîndești că-s modele ce atrăgeau interesul în anii 2000, zău că te pune pe gînduri trecerea timpului. N-am n-am ţinut să avem numai maşini Hyundai… doar că aşa ne-au ieşit în drum – ce să faci!

Deci, dacă avem… să le vedem! Sonata a fost un model reuşit, măricel şi confortabil.

Santa Fe a ţinut bine la tăvăleală, de cînd a apărut el.

Tucson – părerea mea! – a fost genul de mașină care-a venit la țanc, pe o nișă-n creștere.

Getz, deşi micuţ, era încăpător şi echilibrat – reuşit.

 

… iar Hyundai Accent a fost multă vreme un model de succes la noi – în vest a mers bine o variantă cu fundul mai scurt -, atît cu seria pe care v-o arătăm (chiar dacă linia îi era deja desuetă), cît şi cu cea care i-a urmat.

Deși nu era decît un Elantra mai șmecherit, modelul Coupé – cunoscut și ca Tiburon – a avut căutare.

… încheiem c-un Elantra (s-a vîndut și ca „Lantra”) pe care l-am găsit pe străduțele din Kavala; pentru unele standarde grecești, chiar se ține bine.

Ce, doar Adrian să ne arate poze cu mașini din Grecia?

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Dar noi ce avem de gând?

scris de Ando

Zilele trecute am fost, întâmplător, martor la o mică altercaţie izbucnită în urma unei uşoare coliziuni dintre un electro-trotinetist şi o doamnă, undeva pe trotuarul din faţa complexului Intermacedonia din Piaţa Iancului, trotuar îndeobşte destul de aglomerat.

Trotinestul, în mers, a lovit cu cotul – venind din spate – pe doamna respectivă. Din fericire, lovitura nu a fost violentă, părţile mărginindu-se la un scurt „dialog”, fiecare apărându-şi… dreptatea. Doamna că: „ce caută ăla cu trotineta pe trotuar”, trotinetistul replicând cum că: „e dreptul lui pentru că mergea pe pista de biciclete trasată pe trotuar”.

Cum spuneam, totul s-a terminat repede, nefiind timp să apară nelipsiţii „specialişti” de ocazie ca să-şi dea şi ei cu părerea.

Totuşi, cred că trebuie să ne aşteptăm curând la evenimente mai serioase, mai ales dacă ne gândim la perioada imediat următoare. Revin şcolarii, revin studenţii, corporatiştii… oraşul, per ansamblu, vrând-nevrân, revine „la viaţă”, după perioada vacanţelor. Trotineta electrică este lăudată peste tot ca una din soluţiile de transport alternativ-ecologice viabile în oraşele aglomerate (mă rog, personal, cred că e invers, adică sunt mult mai utile în localităţile mici, fără trafic aglomerat).

Trebuie şi e bine de menţionat, că „explozia” acestui mijloc de sharing-transport a provocat şi destule probleme, în marile oraşe ale lumii. Relatările din presă abundă pe acest subiect. Peste tot însă, autorităţile s-au implicat pentru diminuarea, pe cât posibil, a efectelor colateral-negative, impunând spre respectare, atât companiilor de sharing cât şi utilizatorilor, seturi clare de reguli.

Iată, de exemplu, oraşul Montreal, intrat abia din luna trecută pe harta oraşelor cu trotinete electrice. De la început, analizând ceea ce s-a petrecut în alte oraşe mari (Paris, Lisabona), adminstraţia oraşului canadian a pregătit terenul şi a impus o serie de reguli menite să protejeze atât utlizatorii cât şi pe ceilalţi participanţi la traficul urban.

Or, la noi, „la Bucureşti”, se circulă cu trotineta electrică într-o veselie: când pe carosabil, când pe trotuar, când pe trecerile pentru pietoni! Ce cască, ce vestă reflectorizantă! Astea-s poveşti. Nu mai vorbim de felul total aiurea în care, uneori, găseşti lăsate trotinetele după utilizare, sau despre cum cei de la „Lime” înșiși pun trotinetele pe trotuar, blocând trecerea pietonilor!

Aşa că întrebarea din titlu are o noimă: când se vor trezi şi autorităţile noastre să elaboreze acel set minimal de reguli pentru folosirea trotinetelor electrice?

Fostele magazine pentru copii

scris de Ando

Una din cele mai rapide şi abrupte schimbări de după decembrie 1989 s-a produs în reţeaua comercială a oraşului. Să ne amintim ce foşgăială se iscase: multe magazine (dar nu numai) şi-au schimbat peste noapte numele şi profilul, altele s-au închis, dar au apărut şi multe altele noi. Modificările administrative, schimbarea formelor de proprietate, revendicările şi retrocedările de spaţii etc., toate acestea au bulversat vechea reţea comercială. Puţine din aşa zisele „repere” au supravieţuit – mă refer la magazinele mari, gen Unirea, Cocor, Victoria sau Bucur Obor.

In paralel, „lucra” coşmarul din profunzime: dispariţia cvasi totală a furnizorilor tradiţionali adică fabricile de confecţii şi tricotaje, de încălţăminte, de mobilă şi electrocasnice, cosmetice, jucării…

Aşa se face că, acum, după 30 de ani – ajutaţi de fragmente din presa vremii – încercăm să refixăm pe harta memoriei câteva locuri, pe atunci arhicunoscute şi frecventate de bucureşteni şi nu numai, pentru că, de multe ori, şi cei „din provincie” îşi făceau, cumva, drum prin Capitală pentru cumpărături.

Ce să înţeleagă, de exemplu, cel de după 1990, din imaginea dezolantă de azi, de pe strada Doamnei?

Dar aici, vizavi de palatul B.N.R., a fiinţat mult timp, un foarte căutat magazin: „Cei Trei Ursuleţi”. Deschis în 1955, el a devenit repede un nume de referinţă, locul de unde multe generaţii de copii s-au îmbrăcat şi încălţat.

Ca să fiu sincer, nici nu ştiu când s-a închis „Cei Trei Ursuleţi” şi nici cinematograful alăturat – „Doina” – tot aşa, un locaş dedicat celor mici. Ştiu doar că după decembrie 89, pe aici s-au perindat tot felul de restaurante, cluburi etc., o bună perioada fiind, de exemplu, fief-ul vestitului saxofonist Marin Petrache Pechea.

Există zvonul că toată această latură a străzii, acum în paragină, va fi demolată, exceptând clădirea fostei Biblioteci Centrale (Palatul Bursei) şi în loc se va ridica un hotel… Vom vedea.

Revenim. Odată ajunşi aici după cumpărături, era musai să dai o raită şi pe Lipscani sau pe Calea Victoriei, unde aşteptau alte magazine să le calci pragul.

Reţinem de pe panoul din poză alte două nume de magazine cu articole pentru copii, la fel de vestite, la vremea lor:

Aşchiuţă”, deschis în 1961 pe Calea Griviţei, noul cartier muncitoresc în plina dezvoltare, cartier foarte drag liderului comunist de atunci, Gheorghiu-Dej. Magazinul era parte dintr-un complex comercial, aflat vizavi de fostul Club Griviţa Roşie, la doi paşi de staţia de metrou de acum. Tot aici, în rând cu „Aşchiuţă”, avea să funcţioneze, mult timp, magazinul specializat în piese auto pentru FIAT-uri.

Celălalt nume, „Scufiţa Roşie”, ne duce în zona Oborului, la intersecţia Căii Moşilor cu şoseaua Mihai Bravu:

Aici, lucrurile aveau să se schimbe complet încă dinainte de 1989, odată cu reconfigurarea întregii intersecţii ca urmare a lărgirii Căii Moşilor. Magazinul „Scufiţa Roşie” va dispărea şi, aproximativ pe acelaşi colţ, va fi construit un bloc masiv care va adăposti un mare magazin din nou creata reţea „Materna”, deci tot cu articole pentru copii.

 

Şi nu putem încheia periplul fără a aminti de marele magazin universal cu articole pentru copii „Romarta Copiilor” care ocupa subsolul, parterul şi etajul 1 al blocului cu coloane, construit în 1960, pe Calea Victoriei, vizavi de Cercul Militar.

Case căzute 310 – Str. Agricultori 68

scris de Ando

La intersecţia străzii Agricultori cu Ţepeş Vodă, găsim această ponosită clădire „de colţ”. Mai ales după dimensiunea laturii de pe strada Agricultori, bănuiesc că a fost o prăvălie, ceva. Oricum, după cum evoluează zonă, cred că este luată „în vizor”, mai ales că, pe colţul de vizavi, este deja ridicat un blocuşor.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 309 – Str. Dimitrie Onciul 10

scris de Ando

Ne aflăm chiar în coasta pieţei Foişorului de Foc. Mie, unuia, mi s-a făcut lehamite de câte bannere de vânzare sau de închiriere am văzut, de-a lungul anilor, atârnate de această casă. Nicio mişcare. Uşa de la intrare este în continuare sub lacăt. La o primă vedere, exteriorul clădirii arată – încă – acceptabil, dar părăsirea ei îndelungată începe să-şi spună cuvântul.

Înainte de Război a funcționat aici Sanatoriul de nașteri „Modern”, iar după Sectorul Sanitar II Negru urmat de Policlinica de copii „Dimitrie Onciu”.

Ca şi cum asta nu era îndeajuns, mai e, lipită de ea, acea mizerie de clădire de pe colţul cu strada Zece Mese, neterminată de ani de zile.

mai multe despre Case căzute

Drumuri către… nicăieri

 scris de Ando

Pentru că, recent, am ajuns prin zona unde Podul Ciurel, traversează Şoseaua Virtuţii, e bine să amintim că finalizarea a două din importantele obiective rutiere la care s-a înhămat, spre binele cetăţenilor, onorata Primărie Generală este, în continuare, sub semnul întrebării.

Să începem cu Podul Ciurel. Nu-i vorbă, trece el acum peste Şoseaua Virtuţii, dar dincolo, mai pe deal, drumul se va opri în… „Nodul rutier Virtuţii” adică un fel de sens giratoriu! De ce?

Păi, iată ce spun cei de la Asociaţia Pro Infrastructura: „Circulăm din păcate doar între Splai şi Virtuţii, pentru că acest nod face parte dintr-un proiect mai mare, un bulevard de 8 km care ar trebui să conecteze zona Splai – Virtuţii de A1. Iar despre această continuare încă nu avem o decizie clară a primăriei”.

Deci şanse timide să ieşim, curând, cu această străpungere pe autostrada spre Piteşti. Problemele juridice legate de exproprierea de terenuri care – într-o logică de om sănătos la cap, ar fi trebuit rezolvate de la început – blochează lucrările la tronsonul de drum, de dincolo de pod.

In celălalt capăt al Dâmboviţei, avem Străpungerea Nicolae Grigorescu- Splai Dudescu.

Aici, altă belea! „Lucrările la Pasajul de la Nicolae Grigorescu nu au fost terminate deși sunt executate încă de anul trecut (n.n. 2018) în proporție de peste 90%. Motivul: trebuie mutate liniile de înaltă tensiune care trec pe deasupra pasajului și aparțin Transelectrica, iar procedura durează. Sigur, rămâne întrebarea de ce nu au fost mutate înainte de începerea lucrării, o întrebare fără răspuns.” – conform hotnews

Totuşi, prin luna mai a acestui an, doamna Firea ne spunea cu mândrie că prima etapă a lucrărilor se apropie de final şi că Municipalitatea a aprobat indicatorii tehnico-economici și pentru etapa a II-a.

Ca idee, pozele le-am făcut la finalul lunii aprilie, anul ăsta, şi pe pod nu se circula!

Deci, oameni buni, abia de acum încolo, se va lucra şi la drumul de dincolo de pod, spre scopul final: ieşirea înspre Şos. Olteniţei!

Ar fi atâtea de spus, încât… ne oprim!

Case căzute 308 – Str. Gazelei 48

scris de Ando

Revenim la poalele Filaretului, pe strada Gazelei, unde, la numărul 48, mai dăm de o casă, cândva destul de arătoasa, dar care arată acum, părăginită, ca după cine ştie ce calamitate!

mai multe despre Case căzute

Recomandare: wrap cu piept de pui

scris de Ando

Un fel de mini-şaorma: lipie cu piept de pui, plus diverse ingrediente.

Se consumă rece, aşa că merge foarte bine pe căldurile astea. După mine, e mai gustos decât sandvişurile alea triunghiulare.

L-am găsit la LIDL, la rafturile cu mezeluri. Producător: TIP TOP Industry SRL şi costă 4,49 lei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

7 mașini vechi CXII

de Ando, Bobocul și HM

Un Chevrolet fără glorie apărut în anii ’80 – Beretta:

Pe Citroënul C3 de mai jos l-a ajuns bătrînețea…

 

Greu de găsit o maşină produsă de SsangYong care să fie frumoasă! Nici Musso nu te atrăgea, dar compensa prin motorizarea Mercedes.

Niște Mazde 626 din seriile 3 și 4 – foarte trainice și confortabile.

… și exemplul că aceeași Mazda făcea și niște gîgîlici – 121.

… iată două Peugeoturi 505, unul chiar funcțional; cel’lalt păstrat cît de cît.

Și un 404– curios și el să vadă care i-e soarta.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Case căzute 305 – Str. Crăciun 8

scris de Ando

Lucrul la serialul nostru ne-a cam „tăbăcit” percepţia. De aia, parcă nu ne mai miră că, într-o zonă „super”, la nici 50 de metri de intersecţia străzii Crăciun cu Calea Dorobanţilor (tronsonul dintre A.S.E. şi Ştefan cel Mare), dăm de o asemenea clădire lăsată de izbelişte. Cum şi de ce a ajuns în halul ăsta, nu ştim. Să fie o posibilă renovare? Aspectul exterior şi ce se vede din interior, prin ferestrele fără geam, ar putea sugera şi o astfel de variantă. N-am văzut însă urmele clasice de şantier, adică schele, muncitori, materiale.

Rămâne să mai trecem pe aici.

mai multe despre Case căzute