despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



comentarii

    No comments.

arhiva

din zbor

Nu mai fusesem la restaurantul Bagdad de lîngă Cimitirul Sfînta Vineri de cînd hăul, dar mă bucura cînd îl vedeam deschis, trecînd în goană pe Calea Griviței. Dup-aia, cine știe cînd, mi-a ieșit din obicei să mă uit după el.

Aflu acuma de-abia că s-a închis și-mi pare rău; fusese un restaurant bun de tot.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Moudy’s Kitchen: foarte bun!

Actualizare: restaurantul s-a închis în primăvara lui 2018

… pe strada Toamnei, după ce treci de Eminescu și mai mergi un pic, dai de-o căsuță cuminte la numărul 101; dacă te uiți mai bine, o să vezi și-o curte lungă, unde se ghicește o terasă tare drăguță.

Aici e restaurantul Moudy’ Kitchen.

Doamne, cît e de bun! Nu-i doar un „arăbesc” bun (că noi amestecăm la greu toate bucătăriile „de pe-acolo”) – ci un restaurant bun – vesel, prietenos, c-o bucătărie de mai mare dragul. Și-i simplu s-alegi, meniul e subțire și nu te chinui între cine știe cîte feluri de mîncare pe care nu le-nțelegi: o să-ți iei doar ce trebuie. Ca, de pildă, frigărui de miel cu dulceață de ardei și mentă – n-am mîncat ceva mai bun…

Nu m-am gîndit niciodată – pînă acum – să compar restaurantele după criteriul… cît ai nevoie să te plimbi pe jos, după ce mănînci, ca să-ți scadă burta. Mai mult ca sigur, în cazul ăsta, Moudy e fruntaș…

Ca bani: ok
Curat: curat
Servire: foarte bună

Deschis şi duminica; închis lunea • Site • Facebook

ultima dată acolo: vara 2017

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Murad: bun

„Murad” e urmașul celebrului „Naser” de la Domenii. E la doi pași distanță de vechiul succes – pe strada Panait Istrati.

E bun – și „Naserul” era bun, recunosc – și-mi place mai mult.

Nu mai e nevoie să șadă clienții coate-n coate… e mai mult aer: e-n regulă.

O locantă foarte mișto – manînci foarte bine la un preț cinstit.

Oamenii se mișcă repede, servirea e bună.

După o masă aici, se recomandă cam vreo patru-cinci kilometri de mers pe jos. Sățioasă mîncare!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor: Naser 1, altceva

Nu-i o noutate pentru obișnuiții locului, dar merită pomenită; Naserul 1 de la Domenii s-a mutat vreo două străzi mai încolo (pe Panait Istrati) și se cheamă Murad.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

la Naser

Sunt sumedenie de restaurante-n Bucureștiul ăsta la care și eu mă mir cum de n-am ajuns. Unul dintre ele e Naser – „arăbescul” de lîngă Piața Domenii.

Naser face treabă bună de foarte mult timp acolo și-are un nume solid pe piață, cum s-ar zice. Iacătă-mă, și pe mine, călcîndu-l.

Cu ce se mănîncă, Naserul?

Naser nu-i chiar restaurant; ci ceea ce-ar trebui să se numească locantă: un loc fără multe ifose, cu niște mîncăruri foarte bune care să te-atragă; ceva unde vii, te saturi și pleci.

Am mîncat foarte bine la Naser; poate cel mai gustos kebab din viața mea de consumator bucureștean. Nu mi s-a părut scump; servirea a fost plăcută, rapidă – și totuși, e ceva la Naser care nu m-a făcut să-mi las inima acolo.

Nu faptul că-i înghesuit; nici faptul că-i plin; ci – cred – faptul că Naser e considerat un loc acceptabil de mers pentru cei care vor să lase niște bani pe undeva.

Înțelegeți? Sînt multe locuri în oraș unde nu te-ai duce, deși știi că mîncarea e pe-atît de bună, pe cît de ieftină e; și nu te-ai duce pentru că nu dă bine… pentru că vin oameni cu care nu vrei să ai de-a face… pentru că nu ai cum să dai check-in fără să explici de ce-ai ales să mergi acolo…

Naser nu-i așa; e-o locantă unde poți merge, unde e acceptabil să iei masa, unde face să fii văzut.

Și asta – și doar asta! – m-a oprit să-mi fac din Naser locanta preferată.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

restaurantul Bagdad

ACTUALIZARE – închis definitiv

… ştiţi? rămas cu urme pe creier după povestea cu bistroul lui Butunoiu, am căutat disperat să merg într-un loc cinstit, prietenos, simplu; şi m-am dus la restaurantul arăbesc Bagdad.

… şi m-am simţit ca într-al nouălea cer. M-am simţit aşa cum trebuie să te simţi cînd ieşi undeva: bine.

Restaurantul Bagdad e pe Calea Griviţei, cum treci de cimitirul Sfînta Vineri şi înainte de semaforul de la intersecţia cu strada Caraiman; e loc să tragi pe dreapta, pe trotuar.

Mi-a plăcut enorm. Nu am mai fost demult într-un aşa loc cinstit şi simplu. Mîncarea e delicioasă şi foarte îndestulătoare. Ţi se par, porţiile, cam mici – dar aşa cum sînt, de-abia le termini! E un lucru de admirat să ştii cît de mari trebuie să faci porţiile ca să fie clientul mulţumit; alte restaurante îţi umplu farfuria cu fel de fel de chestii de care nu ai nevoie, dar pe care le regăseşti, la sfîrşit, pe nota de plată.

Nota de plată a fost o surpriză. Nu am mai dat atît de puţin pe mîncare, la un restaurant unde să mă şi simt bine şi unde să-mi fi plăcut tot ce-am mîncat, din 2004…

Ceaiul e gratis; nu se vînd băuturi alcoolice; şi la sfîrşit am primit şi desertul din partea casei.

La televizoare rulează un soi de MTV arăbesc – dar muzica e foarte simpatică şi prinde foarte bine; arabii sînt care de care mai păroşi pe piept şi arăboaicele care de care mai dezbrăcate.

Ce să zic? Bravo lor! A fost grozav la Bagdad.

Site-ul lor, aici.

Ca bani: foarte ok
Curat: da!
Servire: foarte bună

livrează acasă în sectorul 1; poţi să faci comandă şi să treci s-o ridici de la ei, dacă ţi-e mai la îndemînă.

deschis şi duminica!

ultima dată acolo: iarna 2012

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos