despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Case căzute 369 – Str. Popa Savu 21 A

O stradă reușită ce curge pe lîngă Aviatorilor, dar cu nesurprinzătoare locuri părăginite – precum ăsta.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 105 – Str. Constantin Bosianu 27 – cum iese

Ce a fost la-nceput…

… ce a rămas după demolare…

… și ce iese:

cîte nu știm

Plimbîndu-mă – cu piciorul și cu gîndul – prin oraș și culegînd locuri și blocuri ce-mi plac mult, mi-am dat seama că sînt clădiri în București pe care unii oameni nu le-au văzut niciodată!

Cum așa? Fiindcă de ani și ani de zile sînt acoperite de cearșafuri publicitare.

Proprietarii cîștigă bine și nici nu trebuie să se mai sinchisească de îngrijirea fațadei.

Dar uite așa habar n-avem cît de frumos arată bucăți întregi din Centrul nostru.

Ia, de pildă, mergînd pe Magheru, ne e ascunsă de tot extraordinara deschidere dinspre colțul străzii Jules Michelet a fostei Case de Credit și de Asigurare a Magistraților.

O splendidă realizare a lui Duiliu Marcu pe care, pur și simplu, n-o putem vedea.

Ne mulțumim doar să-i admirăm frumoasa retragere a magazinelor de la parter, unde oamenii se pot adăposti și azi de intemperii cînd dau să traverseze.

puteți citi mai multe despre clădire aici

Case căzute 368 – Str. Ion Brezoianu 23, corpul C

Fosta casă a lui Cazzavillan, deși reparată și renovată de vreo cinci ani de zile, zace… zace neterminată. Tristă soartă.

mai multe despre Case căzute

din zbor

Se mișcă ceva-ceva vizavi de Matache. Cam puțin, cam greu, cam încet.

Nu-i o noutate, dar noi n-am apucat să pomenim de ea la vremea cînd s-a făcut – anume, casa asta de pe Principatele Unite colț cu Enăchiță Văcărescu.

gata! se construiește.

… avînt considerabil în zona Trafic Greu!

După ce-n septembrie a-nceput demolarea clădirilor de la fosta „Industria iutei”, acum ne mutăm atenția vizavi – unde se pregătește construirea unui complex rezidențial pe uriașul teren viran dintre străzile Înclinată și Constantin Istrati.

Imaginile de mai jos o să rămînă doar în amintire.

     

Case căzute 144 – Dumbrava Roşie 18 – a ieșit așa

De la ce-am plecat… și unde am ajuns. Putea fi și mai rău.

 

hoinăreală de toamnă pe la niște blocuri

Toamna, cînd știe că vremea o să se strice, omul caută să-și facă – cumva – rezerve. Nu doar murături și rafturi pline-n cămară – ci și rezerve de frumusețe, de timp liber, de hălăduială: frumoase-s plimbările de-acuma!

M-am gîndit să strîng, pentru azi, o mînă de blocuri vechi mai puțin luate-n seamă pe lîngă care-ntotdeauna am trecut cu drag, fără să știu de ce am o slăbiciune pentru ele; pesemne e momentul ăla-n care se folosește cuvîntul „inefabil”.

Blocul de pe Biserica Enei, la care avem – la parter – și una din cele mai reușite exemple de firme (Căminul artei) realizate pe vremea comunismului; păcat că nu mai e îngrijită.

Pe Bulevard în jos, vizavi de fostele cinematografe, blocul ăsta are încă mult farmec. Funcționează aici – dacă aveți trebuință vreodată – un atelier bun de reparat telefoane; se mișcă repede, așa că nu stați mult în clădire, mai ales că are și bulină…

Mergînd în Centrul Vechi, admirăm încă o dată clădirea cu vestigiul firmei interbelice din care se mai ghicește „Technice cauciuc”. Reușit este și dosul construcției, nu-i așa?

Firește că nu m-am dumirit unde se termină blocul ăsta și unde-ncepe cel de pe Splai (țineți minte că toate clădirile de pe partea asta a Splaiului, de la Manuc și pînă-n Calea Victoriei, sînt la numărul 2… pînă la „J”). În fine: zăbovim un pic și pe malul Gîrlei, fiindcă blocul ăsta – frumos, fără îndoială! – are și una din cele mai strașnice copertine comerciale pe care le putem admira-n București; aici – peste drum de Tribunalul Mare – era raiul dactilografiilor. Vitrinele-s și azi deosebite, chiar dacă deverul s-a subțiat considerabil.

Mergem pe Dacia, unde dăm peste unul dintre cele mai reușite fronturi de blocuri. O plăcere să te uiți la jocul balcoanelor și-al orientării fereștilor.

… nici de jos, de la parter, nu poți zice că nu-i o plăcere să treci pe lîngă ele.

Dacă stai bine să te gîndești, toată partea asta din Dacia – de după intersecțiea cu Dorobanții – e reușită; la fel și cea similară a străzii Mihai Eminescu; și nici colțul care dă-n Dorobanți spre ASE nu e mai prejos; felia asta care-l închide e un reușit exemplu de clădire cu birouri.

Nu părăsim zona înainte de a ne întreba ce-o fi fost înainte de construcția ASE și a hotelului „Dorobanți”?

… pe blocul ăsta de pe Edgar Quinet (mai țineți minte bancul cu milițienii și mortul?) l-am luat mereu ca pe un biscuite, strecurat lîngă cel al fostei bănci Albina. Clădirea corespunde însă-n Bulevard și a fost construită ca un ansamblu ce-nconjura pe Academiei – blocul „Carpați”. La Cutremur s-a prăpădit sfertul de pe colțul dinspre Arhitectură – blocul care s-a construit apoi nu mai „zice” nimica despre asta. Corpul principal – cel de la strada mare, cum s-ar zice – a fost renovat de curînd.

Bucureștiul ăsta de care ni-i așa de drag mai are, desigur, și alte blocuri vechi – mari și mici – care-s chiar excepționale; e plină zona centrală (mai ales cea dindărătul axului nord-sud) de splendide construcții; dar pe astea le știm cu toții.

Dar același București a excelat la altceva: la vile, viluțe și bloculețe: aici, la clădiri de cel mult două-trei etaje, ne-am făcut dovada stilului, gustului și – de ce nu? – a priceperii de-a folosi loturile. Nu-i plimbare fără să mă nimeresc în fața vreunei asemenea isprăvi arhitectonice: și pentru azi am ales să vă arăt una de pe strada Fetițelor:

Încheiem undeva prin spatele pieței Rosetti, unde – că tot vorbirăm de folosirea loturilor – vedem ce se-ntîmplă cînd, pentru intrare nu mai rămîne loc decît pentru o pisică. Ce se-ntîmplă? Te strecori, asta se-ntîmplă.

E vremea pentru un „upgrade” II

… nu acum, nu pe loc, dar se va-ntîmpla: cîndva, cumva, o să ne dăm seama cît spațiu zace aiurea, folosit prost, în toate fostele complexuri comerciale bucureștene.

N-au toate „norocul” să devină Mega Image; și chiar dacă primăriile au început să valorifice o parte din spațiile ca sedii de direcții și birouri pentru public, problema existenței lor rămîne.

Nu toate trebuie să dispară, dar aproape toate trebuie să treacă printr-o transformare prin care să nu mai fie insule de mizerie și decădere publică.

Și nu-s doar banalele complexuri dintre blocuri, mai sînt și cîteva hardughii imense al căror scop comercial a fost ratat din prima, iar reconvertirea lor nu s-a mai petrecut: „Circurile foamei” de la Delfinului și din Băneasa precum și dosul celui de la Sfînta Vineri.

Știți bine că așa e.

Case căzute 367 – Str. Maria Rosetti 11

scris de Ando

O găsim pe cunoscuta stradă, pitită umil, în strunga dintre două blocuri masive, ruşinată parcă ea însăşi de halul de paragină în care i-au ajuns faţada cu ferestrele şi ornamentele ei. Nu vreau să cobesc, dar cred că are zilele numărate.

mai multe despre Case căzute