despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Case căzute 247 – Str. Roma 48

Pe un segment decăzut al străzii Roma, un bloculeț interbelic care le are pe toate – toate detaliile căutate ale arhitecturii frumoase de pe-atuncea.

mai multe despre Case căzute

din zbor

Unde se-ntîlnesc Splaiul și Kogălniceanu a dispărut o casă.

… și sigur-sigur o s-apară altceva – mai mare!

din zbor: pe Panduri

Pe Panduri, la intersecția cu Căpitan Vijelie, o casă-bloculeț un pic retrasă; o dibuim în imaginile mai vechi de street-view:

Nu mai e. Nu c-ar fi o pagubă prea mare.

De tot hazu’, însă, e panoul șantierului – care, optimist, zice de „extindere și mansardare imobil existent”…

„Existent”… nu mai există nimic din el!

În fine! Pe partea asta de Panduri mai sînt vreo două-trei pîrloage la rînd; o patiserie bunicică; și-un zid sub tencuiala căruia se ghicesc lucruri vechi

prin fundături XLII

de Ando și HM

N-am mai trecut de multă vreme pe străzile cu nume de țări și capitale! Pe Roma am găsit și-o mică intrare, din care se vede dosul blocurilor vechi de pe Londra:

Iar mai departe, înspre piața Dorobanților, mai dăm – tot din Roma – de două intrînduri consecutive, între numerele 41 și 47.

Dacă tot sîntem la plimbări pe-aici, ia să ne ocupăm și de cîteva străzi mai cu moț.

Cum ar fi fosta alee Vulpache – azi botezată Venezuela. Ea este închisă traficului între aleile Modrogan și Alexandru, fiindcă Ministerul de Externe s-a făcut stăpîn peste ea cu ditai curtea…

Și ne-aducem aminte, mai spre Piața Victoriei, de-o străduță fără nume dispărută recent, în zilele noastre.

Făcea o legătură între strada Paris și bulevardul Aviatorilor; pe locul ei s-a ridicat „clădirea de birouri cu buruieni

o renovare „frumoasă”

Cine nu știe blocul de locuințe care se-ntinde din Calea Victoriei pe strada Frumoasă?

… frumos! Dar cam părăginit. Ducea lipsă de-o bidinea!

Uite ce vesel e tronsonul văpsit.

Case căzute 246 – Str. G-ral Alexandru Cernat 11A și 22

Stiluri diferite, amîndouă simple și încă nelăsate de tot în paragină; fiindcă-s peste drum una de cealaltă, le vedem la pachet.

Pe una dăm chiar de-o plăcuță de asigurare veche pe care n-o aveam în colecțiile noastre.

mai multe despre Case căzute

prin fundături XLI

de Ando și HM

Ne preumblăm pe și pe lîngă strada Vulturilor. Urîtă zonă: putredă; putredă rău!

În fine, n-avem noi de ales, așa că ne ocupăm de poveștile locului.

… străzile din preajmă poartă nume de zburătoare: Turturelelor, Canarului, Hulubilor, Rîndunelelor. Nu-i singura zonă bucureșteană pe care-am întîlnit-o așa. Pe lîngă Duzilor au fost străzi care aminteau de îndeletnicirea făcutului mătăsii – Gogoșilor, Gîndacilor, Frunzei; ne-am mai plimbat pe alte străzi cu nume de meserii și ocupații; și le știm pe cele cu nume de „funcții” boierești de pe lîngă Clucerului….

Hai să vedem fundăturile! Hulubulilor e lunguță și șerpuită!

Iacă și Canarului – un drumeag pe lîngă care-ai trece, confundîndu-l cu vreo curte deschisă.

Între ele, hop și una numită Licurici!

Se face pe lîngă un rînd de bloculețe și se duce, tooot duce, pîn-la un pas de Maximilan Popper. Locul viran adiacent e rezultat din demolarea unor rînduri de case îngrozitoare, de unde au fost date afară multe familii cu probleme. Recent s-a demolat și altă clădire mare din vecinătate –  parcă te-ai gîndi că urmează, în timp, o preschimbare masivă a frontului ăsta de stradă.

Dacă ți-ai pune-n cap s-ajungi dinspre Popper spre Vulturilor, te-ai putea înfunda pe Avram Zenovie, rămasă dintr-un micuț cvartal neafectat de demolările ceaușiste.

Fiindc-am trecut deja pe Maximilian Popper, găsim aici și două foste fundături. Peste drum de ce-a rămas din Spitalul Caritas aflăm intrările Popper și Wilhelm Filderman. Odată cu construirea blocurilor ce mărginesc bulevardul Victoria Socialismului (azi, Unirii) acestea au fost deschise, corespunzînd altor alei și parcaje. Numele străzilor astea-s date de felurite personalități evreiești; Maximilan Popper fusese Trinității; Filderman, Agrișelor.

Nu se poate să nu-ncheiem și cu uriașa curte înfundată ce se face la intersecția străzilor Parfumului cu Popper – știe toată lumea cum arată șirul de case ce se-ntinde-nspre fostul spital:

Este o murdărie de nedescris: una din cele mai oribile fundături din Capitala noastră.

Case căzute 71 – Str. Miron Costin 50: nu mai e!

De cîteva zile s-a terminat și cu proprietatea asta: de-acum e rasă.

 

mai multe despre Case căzute

un iarmaroc dezolant

N-am mai trecut de multă vreme pe la „Romexpo”.

Rămăsesem cu atmosfera aceea de sărbătoare pe care-o știam în copilărie, cînd aici se ținea „TIB”-ul, toamna – și oamenii care n-aveau acces la nimica din ceea ce societatea de consum apuseană căscau gura la reviste colorate și la aparate industriale care chiar funcționau…

Dar asta a fost demult, nu-i așa?

Azi totul de pe-aici e un iarmaroc fără glorie!

S-au construit două pavilioane noi, mari – uriașe – foarte bune pentru orice s-ar desfășura înăuntru.

Doar că pe dinafară arată a orice – a parc logistic de pe centură, a hală de sortare a coletelor, a fabrică, a hangar. N-au nimic special, n-au nimic atrăgător, n-au nimic care să facă să strige „aici e inima și sufletul expoziției românești!”

Și-n fața lor, alei largi, sparte și pline de gropi; un tăpșan bătătorit și ars de Soare pe care se țin concerte ori festivaluri de mîncare făcută-n dube și rulote. Și parcare neasfaltată, plină de praf, o rușine.

Este dezolant: pentru că acest spațiu uriaș a fost gîndit armonios ca un ceva unitar, care să beneficieze de pavilionul central și să-l și pună-n valoare totodată. Vechile pavilioane laterale, mai mici, aveau chichirezul lor; pînă și casele de bilete aveau un stil arhitectonic al lor! Anexele de alimentație publică fuseseră construite elegant, plăcut, modern.

prin fundături XL

de Ando și HM

Iată-ne prin preajma Kiseleffului – strașnică zonă!

Întîi, revenim în parcelarea Delavrancea: și descoperim că strada principală a acestui cartier încîntător este, la un moment dat… fundătură – imediat după ce trece de micul scuar de la intersecția cu Petöfi Sándor.

Am mai trecut dincolo de Clucerului, găsind străduțe ce poartă nume de-ndeletniciri boierești: Serdarului, Paharnicului, Pivnicerului, Medelnicerului, Șetrarului; ce-or fi căutînd Docenților pe-aicea, habar n-avem. Dar găsim pe hărți mai vechi o intrare din Clucerului, oarecum spre Delavrancea – se numise Chelarului.

… traversăm șoseaua Kiseleff și, cum ne uităm înspre Triumf, ne sare-n ochi cartierul cochet și aerisit ridicat pentru nomenclatura comunistă, cu blocuri-vile – unele terasate. E ditai locul: se duce-n Mareșal Prezan, bulevard botezat la vremea aceea Aleea Trandafirilor!

E aici o alee numită „intrare” – Peru – care nu se-nfundă, ci se-ascunde prin desișurile ce-nconjoară blocurile astea. E multă delăsare: uși ruginite, tencuieli scorojite – semne de oameni care-au fost ceva dar n-au fost oameni.

Iese-n strada Uruguay (puțea dacă s-ar fi numit Brîncuței, ca pe vremurile vechi), din care – oleac’ mai încolo – înainte de o semi-piațetă unde Maior Șonțu o ia-nspre Prezan, se face o stradă al cărei nume nu l-am dibuit; pesemne nici n-are…

 

Ca să vedeți ce bine o duceau scîrbele comuniste, aici se găsesc cinci parcări subterane!

Rămînem să ne-nvîrtim pe-aici și vedem strada Gheorghe Brătianu – cea cu o bucată încă pavată cu lespezi trainice de piatră cubică și cu Rondul Francis – care are și ea o coadă ciuntită; așa a rămas mereu, se pare. Strada s-a numit Kogălniceanu și – mai încoace – Dăniceni.

Tot aicea-i și mica stradă botezată după arhitectul Burcuș: ea-i un covrig ce iese și se-ntoarce în Gheorghe Brătianu. Are și-o mică „intrare” la mijloc, ca să rupă un pic monotonia; intrarea nu-i deloc fundătură, ci mai degrabă alee…