despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Case căzute 358 – Str. Logofăt Luca Stroici 30

Se-ntinde grozav putregaiul din rond, de la Popa Chițu – iată și ultimul și cel mai frumos corp al casei de la numărul 30, din ce în ce mai prăpădit.

Din fugă: bd. Pache Protopopescu 33-35 – „rezolvare”

Clădirea de la numărul 33 făcea parte din serialul nostru cu case căzute. Mai puţin cea, alăturată, de la numărul 35 pe care am omis-o, neavând (în opinia mea) nicio relevanţă arhitectonică. Spun „făcea” pentru că, acum, situaţia se prezintă ca în fotografii. Ce va urma, ce se va construi în loc, rămâne de văzut.

Case căzute 357 – Șos. Orhideelor 39 bis

… la Basarab, de mulți ani în paragină și-ntr-una din rarele ocazii cînd e dezvelită de reclamele uriașe care se văd bine de sus, de pe pasaj:

Iat-o și-n plină glorie – adăpostind Întreprinderea de Construcții și Reparații Echipamente de Telecomunicații – fotografiată în 1987 de regretatul Iliaș Duțescu.

mai multe despre Case căzute

cheia în care privim și înțelegem Bucureștiul

După cum știm – nefiind de nimic altceva nevoie decît să privim în jurul nostru – Bucureștiul de azi e altceva, cu totul altceva și decît cel de ieri. Și, mai ales, e altceva decît cel la care visam – la ce-ar fi putut fi, la ce-ar fi meritat să fie, la ce trebuia păstrat, reparat, îmbunătățit, umanizat.

Ghinion – a ieșit așa cum e și acum și asta n-o să se schimbe; că ne place, că nu ne place, nici nu mai contează: important e să înțelegem că el așa este: și că tot așa o să fie.

Cu siguranță cantitatea de construcții noi din ani ăștia o depășește pe cea din vremea ceaușistă, ceea ce-nseamnă că Bucureștiul e deja la al patrulea val de schimbare voluntară într-un secol, după prefacerile interbelice, avîntul muncitoresc de după Război și furia monstruoasă de dinainte de Revoluție – lăsînd la o parte și nenorocirile cutremurelor și bombardamentelor.

Asta e mult pentru un oraș și pentru cetățenii lui – atîta schimbare continuă!

… construim mult, lacom; și construim banal, mediocru, fără să ne rămînă nimic senzațional, „iconic” –  asta e diferența față de epocile de dinainte: nimica din ce a fost construit privat ori public nu ne-ndeamnă să căscăm gura și să-l transformăm într-o imagine a noii Capitale.

Oriunde ne aflăm ceva nou, înalt, mătăhălos ne iese-n cale; cu toate astea nimic nu ne rămîne-n cap, fiindcă nimic nu merită. Nici pasajele rutiere noi, nici explozia imobiliară din Pipera, nici edificarea uriașei Catedrale, nici greoaiele ansambluri rezidențiale care apar unde te-aștepți mai puțin!

Case căzute 356 – Str. Iancu Căpitanu 10

scris de Ando

Intr-o zonă, aparent, tihnită dar plină de prefaceri şi şantiere imobiliare, la doi paşi de Foişorul de Foc, găsim, părăsită, casa asta. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, zace în stadiul ăsta de ani buni. Probabil că eventualul interes pentru ea este (deocamdată) diminuat de clădirea din curtea din spatele ei, care clădire, din ce am văzut, este încă locuită. Dispariţia la „pachet” a celor două case ar elibera însă un teren cu alt potenţial de valorificare.

mai multe despre Case căzute

monumental – cam degeaba

Cred că, pe undeva, povestea asta de dragoste și ură dintre automobil și București e mult mai veche decît credem.

E de ajuns, din nou, să privim peste umăr, la veacul trecut.

Cu toate că – știm prea bine – construiam mult, construiam îngrămădit și construiam zgîrcit, ne dădea mîna, la o adică, să ne fălim cu bulevarde maiestuoase, cu piețe gigantice, cu planuri cu care nu s-ar fi rușinat, ani mai încolo, nici măcar Ceaușescu.

Privin axa monumentală Nord-Sud pe care ne-am dorit-o ne dăm seama foarte bine. Lată, largă, prea largă, numai bună și pentru noul stăpîn cu patru roți al civilizației!

Dar mai bine decît orice reiese din stilul de-a crea piețele publice.

Ce diferență față de piețele modeste și cochete de dinaintea automobilului! Izvorul Rece, Rosetti, Kogălniceanu, Foișor păreau scuaruri de provincie comparîndu-le cu cele apărute între Războaie. Nici la Universitate și în Romană nu vedem încă vreo disproporționalitate vădită între nevoile și visele urbanistice.

Chiar și piața Arcului de Triumf – echilibrată și reușită – pălește un pic în fața surorii sale de la un kilometru mai încolo, de la Aviatorilor: o răspîntie uriașă, un deșert citadin monstruos!

Rondul cochet cu șapte raze de jos, de la Coșbuc, trasat de asemenea în trecut, ne pare doar un giratoriu utilitar – nu mai mult – față de rondul de la intrarea-n Parcul Carol.

Dar ce mai spui de rondul plănuit la intersecția bulevardului Mărășești cu actuala Magistrală? Pierdut astăzi, îi mai admirăm vasta întindere doar în imagini fotografice istorice.

Largul spațiu de la podul Operei fusese configurat, încă, cu gîndul la construirea Gării Centrale.

Salvat de părculețul mărișor, din rondul Pieței Confederației Balcanice – adicătelea, la Dorobanți – se desfac o droaie de străzi și străduțe, făcîndu-l astfel mai omenesc.

Ne plăcea să fie mare – fără să ne iasă mereu marele ăsta frumos. Nicicînd, niciodată, piețe ca Victoriei, Unirii, a Senatului ori spațiul din preajma Palatului Regal n-au avut, în totalitatea lor, ceva îmbietor, rămînînd spații publice ratate, nehotărîte, neterminate.

   

din zbor

Se lucrează la garajul Casei Republicii, construit din ce-a rămas din nenorocitul Stadion: vedeți că s-a dat jos placarea ornamentală – să vedem cum va fi înlocuită.

 

despre istoria Stadionului Republicii citiți mai multe amintiri și ecouri din presa vremii

ce mai e sus, ce mai e jos

Fraților, se construiește căcălău. Pornim prin tot orașul, luînd urma noutăților.

… casa „fanion” a parcelării Delavrancea – ce curprinde străzile Clucerului, Ady Endre și Sándor Petőfi – e aceea a arhitectului Trajanescu. Ajunsă-n ultimii ani într-o stare dezamăgitoare, o vedem acum în reparații.

Din serialul cu case căzute am mai pierdut una – pe Maltopol 8 deja se construiește ceva mai înalt în locul căsuței demolate între timp.

Următoarea s-ar putea să fie mai norocoasă; la Acvila 25 șantierul e timid, deocamdată.

A venit și vremea valorificării intensive a șoselei Tudor Vladimirescu, ani de zile uitată pîrloagă. Se construiește repede și înalt înspre Gheorghieni și pe partea cealaltă – spre Trafic Greu – s-a mai curățat teren. Încă nu s-au demolat fosta fabrică de articole de cauciuc și nici clădirile REBU. Rezistă și fostul Depozit de hîrtie.

Ajungem pe Șerban Vodă – la 107 s-a băgat la consolidare Primăria, dar șantierul nu avansează.

 

… oricum o să fie eclipsată de pachebotul de lîngă ea, apărut pe colț cu Valerian Prescurea.

Pe Constantin Bosianu 27 construcția nouă crește; coaja vechii clădiri va rămîne de kiki. Colțul cu strada Slobozia e și el ras și o să apară ceva aici numaidecît.

Se „curăță” bucata dintre Vasile Pârvan și Știrbey Vodă a căii Plevnei; deocamdată a dispărut casa de la numărul 52 – cea de la 54 nu – iar mai încolo, lîngă prăvălioara de la 66, se-ntîmplă ceva.

A – iată și colțul demolat de pe Berthelot 21 – a ieșit un bloc. Mai e o casă prăpădită, în josul fundăturii, pe stînga.

 

Mai menționăm o renovare reușită pe Bulevard colț cu Brezoianu, una-n lucru tot pe Bulevard, vizavi de foata primărie a sectorului 5, alta pe Spiru Haret 10 și progresul hardughiei de pe Cazzavilan, de vizavi de părculeț – unde fusese ani mulți un loc viran; și mai e loc de construit pe aicea!

 

… și da – turnul de ascensoare e tot mai mic – demolarea merge încet dar sigur.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 354 – Strada Doctor Ernest Juvara 2

Cum o iei de la pod, de la Cotroceni, înspre Grădina Botanică.

mai multe despre Case căzute

soluții urîte și nereușite la Eroilor

Ne apropiem – cu adevărat – de pornirea metroului din Drumul Taberei. Unul din punctele cele mai nenorocite de lucrări a fost Eroilor, unde am avut parte de mizerie îndelungă. Ce o să avem parte de-acum înainte… vedem chiar acum.

În primul rînd ne sare-n ochi că sînt trei soluții arhitectonice diferite de intrări la metrou.

Ceva între zeppelin, castravete și vierme uriaș, acoperit cu plastic și trîntit cîș pe trotuar…

Mai departe, o soluție mai tradițională – pe partea cu „Municipalul” – a cărei realizare e o rușine chiar și pentru anii ’90, cînd se construiau chioșcuri și buticuri mai de Doamne-ajută.

Spectaculos în intenție e accesul prelung, în formă de șarpe – dinspre partea cu monumentul Eroilor sanitari – ce a distrus pentru totdeauna părculețul. Foarte posibil să fie acceptabil din punct de vedere vizual, odată cu revitalizarea zonei. Remarcați faptul că nu s-a putut face nimica pentru a integra vechea aerisire a primei magistrale de metrou, aceasta rămînînd lipită hidos de noua construcție.

Nu putem lăsa de-o parte cele două țîțe transparente – sînt luminatoare pentru holurile noii stații – despre care nu putem decît să tragem nădejde că nu se vor urîți și mai mult de la praf, mizerie și mîzgăleli.

În buna noastră tradiție dăm cu mucii-n fasole cu elementele utilitare, care nu reușesc să fie integrate vizual într-un mod suportabil.

Așa că, întorcîndu-ne privirea la simplitatea vechilor intrări ale primei magistrale, cu atît mai mult ne place bunul-gust de acum mai bine de patru decenii.