despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Case căzute – actualizări

Cam așa o să arate blocul urît de pe Pompiliu Eliade care a zăcut ani și ani. Partea cealaltă, care dă-n Schitu Măgureanu, nu-i încă renovată.

Se lucrează pe Icoanei 20, colț cu Schitul Dîrvari. N-avem cine știe ce așteptări de la supraînălțare – că se lasă cu așa ceva.

Pe Dumbrava Roșie 18 sînt ridicate și blocul nou din spate…

 

… și supraînălțarea vechii clădiri.

 

Iar pe J.-L. Calderon 80 blocul nou e cam gata.

mai multe despre Case căzute

„o să iasă bine”

Măcar s-au mișcat repede, ce să zic. Pe sfîrșit de 2018 demolau vechea clădire, la-nceput de 2020 era deja gata cea nouă.

„O să iasă bine” – au zis peste tot; cînd-colo, a ieșit… cumva: o hardughie neinteresantă, ceva nici vechi, nici nou.

Măcar s-au păstrat vitrinele…

Fie vorba între noi, nu fusese niciodată vreo procopseală arhitecturală, deci nici acuma nu e!

Cum s-o valorifica magazinul, om vedea – s-o poziționa el cumva, că altmiterea e plină lumea de locuri unde cîntă cucii!

Cine intră în „Cocor”?

Cine intră în „Victoria”?

Case căzute 348 – Str. Baltagului 14

Uite c-avem și-o… școală! Așa pare.

În fapt, e fosta Casă de copii școlari nr. 10 – pîn-acum vreo zece ani Centrul de plasament „Sfîntul Nicolae”. Undeva între 13 Septembrie, Drumul Sării și Sebastian.

De ce zace-n halul ăsta – nu știm. S-ar putea să intre-n reabilitare însă.

mai multe despre Case căzute

Trafic Greu IV

Pe lîngă bulevardul Victoria Socialismului – azi, Unirii – șoseaua Progresului e cea mai artificială creație rutieră ceaușistă din Capitală. Rolul ei a fost să depărteze traficul de Centrul Civic, însă restul intervențiilor demente din zonă au dus în anii ’80 la distrugerea definitivă a legăturilor simple și naturale ale părții de sud-vest cu inima orașului.

Artera „Trafic Greu” – așa cum ne-am obișnuit să-i spunem – nu fusese-n planurile de sistematizare de dinainte. În perioada interbelică rolul de verigă a unui inel central urma să fie preluat de Ferentari și Sebastian…

… idee continuată încă-n anii ’70, cînd se mai vorbea și de o ușoară creștere a importanței legăturii tradiționale Viilor-Tudor Vladimirescu-Panduri.

Dar s-a-ntîmplat și uite că s-a construit: tramvaiele au fost scoase pentru totdeauna de pe axa Viilor-Grozăvești și mutate pe noua șosea, care a fost prelungită de la Răzoare înspre Ho-Și-Min și de la APACA în jos spre Dîmbovița.

A fost simplă construirea șoselei – fosta linie ferată ce unea Cotrocenii de Giurgiu era un soi de graniță naturală între imensele terenuri industriale dintre Răzoare și Viilor, care, fără mari necazuri, au fost doar ciuntite. Șoseaua pur și simplu a apărut de-a lungul șinei pe care traficul feroviar cădea oricum încet în desuetudine. Soluția urbanistică a fost aceea a unei artere cu patru benzi auto la care se adaugă liniile tramvaiului amplasate pe margine, separate de trafic printr-un scuar îngust pe care au fost plantați copaci. Pe tot parcursul arterei s-a folosit același model tipizat de gard de beton care a închis curțile reconfigurate ale întreprinderilor industriale.

Cu siguranță că ne-am fi bucurat azi dacă, la vremea aceea, șoseaua ar fi urmat și traseul căii ferate înspre Pieptănari și Giurgiului, de la cotul pe care-l face către prelungirea străzii Constantin Istrati!

Timp de două decenii bune, „Trafic Greu” a rămas o șosea de centură, o rocadă mărginită de fabrici și depozite care se degradau; odată cu mijlocul anilor 2000 lucrurile urmau să-nceapă să se schimbe. Artera se asfaltează – inițial se circula pe beton – cele trei ramificații ale căii ferate industriale ce-o traversau sînt desființate și liniile tramvaiului sînt refăcute bine – renunțîndu-se la sistemul păcătos de dale de beton – și recent au căpătat o aparență elegantă, fiind înierbate.

În același timp industria își închide porțile, încep demolări și preschimbări continue, pe care le vom trece succint în revistă mai degrabă geografic decît cronologic; cu toată dinamica acestora, întinderea actuală a terenurilor virane și a celor cu clădiri degradate și dezafectate e încă impresionantă!

Plecînd de la Răzoare, vedem pe mîna dreaptă o restrîngere a șantierului metroului și pe mîna dreaptă un nou șantier care ne va aduce un mare complex de clădiri pe terenul fostei fabrici de ventilatoare. Cu siguranță în viitorul apropiat vom vedea construcțiile noi întinzîndu-se și înspre 13 Septembrie, pe bucata unde se aflase fabrica de marmură. Întorcîndu-ne atenția spre stînga, remarcăm un nou front de blocuri de locuit, în continuarea celor ridicate în anii ’80 în ansamblul Panduri.

În preajma intersecției cu calea 13 Septembrie, regăsim într-o stare deteriorată clădirea fostei administrații financiare ce ne-amintește și de pierduta gară Dealul Spirii.

… dacă intenționăm să traversăm pietonal șoseaua ne putem bucura de construirea unui lindic de trotuar care să ne ferească de mașinile care circulă pe lîngă gard; din păcate soluția nu s-a aplicat la intersecția următoare, cea cu Calea Rahovei.

Revenind la 13 Septembrie, găsim, pe dreapta, un soi de mic complex comercial urmat de cîteva troace post-industriale; restul locului pînă la noul centru comercial „Vulcan” este eliberat de construcții. Curînd se va deschide la intrarea în zona comercială și un drive-in „KFC”.

Vizavi ne bucurăm de prima fază a dezvoltării unor construcții de birouri care au luat locul fabricii „Inox”, dar puțin mai departe remarcăm cîtă mizerie a rămas în urma destrămării micii rețele stradale inițiale, pricinuită de construirea șoselei.

În apropierea Căii Rahovei ne bucură punerea în valoare a terenului viran de la intersecție; în primăvara asta acțiunea a continuat mulțumitor și în zona de dinaintea străzii Năsăud, unde avem un părculeț.

Chiar dacă neîndeajuns valorificat în folosul cartierului, mallul „Liberty” a adus din 2008 un plus de civilizație intersecției cu Calea Rahovei, odată construit în locul proiectului neterminat „Circul foamei”. Însă, cu un deceniu înainte, prima „ancoră” a locului a fost micul restaurant „Mc Donald’s” de pe celălalt colț, alăturat de fosta benzinărie „Agip”. Ultimul colț al intersecției este încă spurcat de clădiri insalubre, care nu pot fi trecute cu vederea.

Pe stînga, mergînd mai departe, rămîne în tristă pîrloagă – la aproape 15 ani de la demolare – terenul fostei fabrici de ulei „Muntenia” dinspre strada Spătaru Preda.

Parcurgînd porțiunea rămasă înspre cotul final al șoselei remarcăm recenta mobilizare pentru dezafectarea căii ferate de pe partea dreaptă; gardurile au fost demolate și terenul se curăță – cu siguranță vremea în care ne puteam gîndi la renașterea acestui antic coridor feroviar au trecut.

„Trafic Greu” se termină într-un teren viran a cărui destinație încă nu e cunoscută, deși s-a vehiculat în trecut ideea unui magazin. Șoseaua continuă înspre Filaret, lăsînd în partea opusă strada Veseliei – ce duce înspre Ferentari – și intersecția va deveni mai greu de accesat atunci cînd vor apărea construcții ce generează trafic suplimentar (ar putea apărea, pe colț, un „Dedeman” pe locul fostei fabrici de Iută).

Ne-ntrebăm cum ar fi fost dacă „Trafic Greu” nu s-ar fi construit; ar fi făcut față azi necesităților de trafic doar axele Ferentari-Sebastian și Viilor- Panduri? Ne-ntrebăm și cum ar fi fost dacă „Trafic Greu” s-ar fi construit cu mai multă minte, avînd benzi necesare pentru viraje în preajma intersecțiilor cu Spătaru Preda, Năsăud, Rahova și 13 Septembrie și mai ales dacă s-ar fi continuat, așa cum ziceam, înspre sud – spre Pieptănari și mai departe?

… ar fi fost mai bine dacă în anii 2000, cînd s-a refăcut rețeaua tramvaielor pe Calea Rahovei și pe Șoseaua Progresului, n-ar fi fost desființat virajul fostului tramvai 15 în direcția estică, sau ar fi cauzat o congestie suplimentară actualei linii inelare întrucît pe cel mai aglomerat segment circulă încă patru linii: 8, 11, 25 și 47?

Șoseaua Progresului e lungă de șase stații de tramvai și – la ore de vîrf – dacă vrei s-o străbați cu mașina poate să-ți ia destul de mult întrucît atît semafoarele cît și polițiștii care îndrumă traficul favorizează deplasarea pe cele două mari artere cu care se întretaie: Rahova și 13 Septembrie.

Trafic Greu: primul articolal doilea articolal treilea articol

Hidoşenii

scris de Ando

Chiar nefiind de meserie, îţi dai seama de chinul arhitectului şi, apoi, al constructorului când au de-a face cu câte o parcelă meschina de teren plus, mai mult ca sigur, cu un proprietar care vrea, musai, să faca bici din rahat.

Şi totuşi, chiar aşa fiind situaţia, cum să-ţi iasă aşa ceva?… pentru că, cineva a semnat  proiectul pentru kitsch-ul ăsta de pe strada Latină.

 

Aici, pe strada Spătarul Milescu, din cartierul Baicului, nu s-a mai pus problema parcelei înghesuite şi totuşi (bănuiesc, cu ceva… efort) s-a ajuns la sluţenia asta de „hambar” supradimensionat, care alterează tot aspectul general al străzii.

Noroc că am văzut clădirea asta de pe strada Valeriu Branişte în drum, înainte să ajung la eleganta enclavă de pe Moise Nicoară şi am avut timp să uit de ea, altfel îmi strica ziua. E adevărat, îmi propusesem s-o pozez la întoarcere, însă am plecat pe altă direcţie. Dar nu-i nicio pierdere, de aia avem instantstreetview. Oare ce să fie cu acea supraetajare, aproape ermetică, fără ferestre? Oricum, arată ca dracu’!

din zbor

… doar ca să-ncepem să fim la zi, cum s-ar zice, cu ce s-a mai renovat prin centru: arată binișor clădirile de pe Calea Victoriei – cea cu Pasagiul – și cele două de pe Bulevard, colț cu Academiei.

… plus că se mișcă treaba pe Doamnei, în locul fostei extinderi a B. R. D.

Case căzute 347 – Calea Rahovei 290

La intrarea-n micul cvartal interbelic Petrache Poenaru-Grigore Tocilescu, o casă ce s-a degrdat încet și sigur în timp, fiind folosită ca depozit de apă, sucuri și băuturi. Cam murdară partea asta stradală de pînă-n Sebastian.

 

mai multe despre Case căzute

Din fugă: treabă lămurită!

scris de Ando

Firavul semn de întrebare cu care terminam articolul de aici nu-şi mai are rostul. Realitatea de pe teren este fără replică.

Din vechea clădire de pe Maria Rosetti nr. 4, mai sunt în picioare doar doi pereţi, şi ăştia ţinuţi cu proptele şi eclise, iar în spatele vremelnicei „cochilii”, se cască groapa pentru fundaţia viitorului bloc.

înc-o renovare banală

… după vreo patru ani de cîcîială iată că avem un soi de rezultat al renovării celebrului bloc „Bazaltin” de la Aviatorilor.

Slab – foarte slab.

Case căzute 346 – Str. Inişor 17

scris de Ando

O ştiu de câţiva ani buni. Arată încă bine, mai ales că vara, bolta de viţă maschează mult din clădire. Dar, odată venită vremea rece, frunzele cad şi se vede starea ei de părăsire…

Singurul semn de viaţă, când am pozat-o, a fost o mâţă sperioasă care, după o complicată echilibristică pe spalierele boltei de viţă, s-a strecurat pe sub oblonul rămas câş de la fereastra laterală a etajului.

Lângă ea se face minuscula fundătură-coridor Grindul Mare.

Strada Inișor e între Țepeș Vodă și Matei Voievod și s-a numit înainte Gogoșilor. În cartier sînt încă multe străzi cu nume ce amintesc cultivarea viermilor de mătase: Mătăsari, Duzilor, Frunzei, Borangicului; a mai fost una numită Gîndacilor, pe care se azi o știm ca Teleajen și unde găsim urmele fabricii de șanuri Ludovic.

mai multe despre Case căzute