despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Case căzute 300 – Str. Chiristigiilor 28

scris de Ando

Aflată pe aceeaşi stradă cu sediul primăriei sector 2, dar la capătul dinspre Piaţa Obor, vizavi de hala veche, este genul de clădire cu „turlă”, etaj şi balcon pe faţa frontală, destul de des întâlnită, încă, în Bucureşti, mai ales pe colţurile de intersecţii. Imi vine, acum, repede în minte o clădire asemănătoare aflată la intersecţia străzilor Vasile Lascar şi Eminescu.

Revenind: exploatată fără milă de diverşii chiriaşi vremelnici, casa de pe Chiristigiilor arată din ce în ce mai dărăpănată şi e păcat pentru că, renovată, ar păstra o imagine a vechii şi efervescentei zone negustoreşti care se dezvoltase în jurul tradiţionalei pieţe a Oborului.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 299 – Calea Victoriei 87-89

… vedem una din cele mai banale și urîte fațade ale Căii Victoriei „vechi”. Clădirea se-ntinde mult îndărăt, dar partea asta dinspre stradă e tare dezamăgitoare.

mai multe despre Case căzute

Moise Nicoară – străduţa surpriză

scris de Ando

La finalul lui decembrie, anul trecut, mi-am zis că e cazul să ajung şi într-o zonă a oraşului pe care nu o ştiam decât superficial. Auzisem de nume de străzi ca Theodor Speranţia, Valeriu Branişte sau Turturelelor dar, mărturisesc, nu păşisem efectiv pe acolo. Şi uite aşa, am dat de această discretă străduţă, Prof. Moise Nicoară, de care, efectiv, m-am îndrăgostit… „la prima vedere”!

Nu ştiu când şi cum a apărut sau cum arăta la începturi. A făcut parte din parcul Valeriu Braniște, unde – împreună cu străduța paralelă, dar mai banală, ce poartă nume memorandistului Daniil (Daniel) Bărcianu – se numea doar Aleea B; pe hărți apare mai mult ca o fundătură.

Mai multe detalii găsim, mai degrabă, despre clădirile adiacente de pe Valeriu Braniște ce se-ntind, în fapt, de-a lungul străzii Turturelelor: ele au fost construite începînd cu anii ’20 în folosul funcționarilor Băncii Naționale. Detaliile reies dintr-o monografie a parohiei și bisericii Hagiu, de care ținea zona aceasta. („Un colț de oraș și un sfânt lăcaș”, de preotul Grigore N. Popescu, 1935):

  

Tăierea noului bulevard Unirii a dus şi în această zonă la mutaţii evidente. Au apărut drumuri noi, alte străzi au fost „căpăcite”, devenind intrări etc. Aşa se face că acum, în doi timpi şi trei mişcări, am ajuns din Piaţa Alba Iulia chiar pe… Moise Nicoară. De fapt, pe o alee care şerpuieşte prin rândul doi de blocuri de la bulevard şi care, firesc, trebuia să primească şi ea un nume, să fie o adresă.

Trecând rapid pe lângă anonimele şi repetabilele blocuri de aici, ajungem la străduţa veritabilă. O autentică desfătare vizuală! Pe nici 100 de metri, rămâi încântat de varietatea de stiluri ale clădirilor. Una nu seamănă cu alta, dar toate la un loc creează o senzaţie de tihnită armonie. Una-două stridenţe cromatice sau o poartă mascată cu plexigas nu reuşesc să strice imaginea generală. Chiar şi cele două bloculeţe din capul de sud al străzii au personalitate şi nu fac notă discordantă. În rest: retragere aliniată de la gard, înălţime aproape constantă a clădirilor şi, mai ales, gardurile, acele garduri joase, neagresive cu privirile trecătorului, şi care, acum vara, aproape dispar năpădite fiind de tufele de caprifoi, şi da: multă verdeaţă, copaci, flori. Toate astea, adunate, creează acea atmosferă de care vorbeam.

Dar să lăsăm imaginile să vorbeasca mai departe.

… acesta este episodul XXIX din seria „Plimbări în Bucureşti”; lista episoadelor – aici

Case căzute 105 – Str. Constantin Bosianu 27 – actualizare

… cînd e vorba de case căzute, actualizare înseamnă ori renovare, ori demolare.

Pe Bosianu 27 e mai mult… demolare.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 298 – Str. Temișana 36 și 38

În coasta Radiodifuziunii, două proprietăți căzute rău.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 297 – Calea Dorobanților 175

Ocupă degeaba, de zeci de ani de zile, capătul străzii Zambaccian. Ce-i drept, o clădire funcțională reușită; dacă n-ar fi ea, cine știe ce dihanie s-ar ridica aici. Pe vremuri avea și-un ceas agățat în tindă, da’ nu cred să-l fi văzut mergînd.

Gardul e tare frumos.

mai multe despre Case căzute

prin fundături L – gata.

… ajunse-ntr-o fundătură taman serialul despre fundături. Sigur c-au rămas destule locuri de luat la picior – cum nu? – dar nu ne-am apucat să facem un recensămînt, ci doar o seamă de plimbări cu foloase, din care reușirăm să scoatem 50 de episoade! Cine se gîndea?

Iată, azi, la sfîrșit, cîteva intrări rămase pe dinafară, cum ar fi una ce se face din segmentul curat al Căii Moșilor din spatele Cocorului: pe ea ajungi la bisericuța Sfîntu Gheorghe-vechi.

Tot unei biserici dăm tîrcoale și-n continuare: este Popa Rusu, a cărei curte s-a întins blocînd o legătură dintre strada ce poartă numele bisericii și Marin Serghiescu:

Fluierului e o stradă ce se-nfundă – ciudat! – în zona Mătăsarilor dintre Ferdinand și Pache. Cel’lalt capăt dă-n spatele unui bloc din Mihai Bravu, dar nu-i blocat.

Descoperirăm, la numărul 47 al Căii Dorobanților, o fundătură cochetă, unde mai rezistă bucăți de pavaj vechi și-un rond inclus ulterior în curtea proprietății din capătul sacului:

O surpriză adevărată este supraviețuirea – între Nerva Traian și Mircea Vodă, bulevarde ceaușiste care-au ras bucăți uriașe din orașul de dinainte – drăguței intrări Traian Demetrescu. Cin’ să știe ce premiant șezuse aici, de-au scăpat demolării casele astea!

Dar pe unde n-am mai ajuns? Nu ne-am mai băgat între Splai și Politehnică, unde-i o veritabilă încrengătură de străduțe gîtuite și nici între Vitan și Timpuri Noi; străduțe-nguste, pieptișe, curbate și gata-gata să fie înghițite de blocuri noi – tot mai multe blocuri noi. De asemenea, așa cum ne-am promis de la-nceput, n-am explorat cartiere mărginașe, cu multe intrări și drumuri ce se-opresc în cine știe ce foste obiective industriale.

Vă mulțumim.

Case căzute 243 și 247 – replici actualizate pe str. Roma 47 și Matei Basarab 59

scris de Ando

Din când în când, paşii ne readuc pe drumuri bătute mai demult, aşa că, vrând-nevrând, dăm cu ochii şi cu clădirile pe care le-am „încondeiat”, la acea vreme, în categoria case căzute.

Pe strada Roma 48, de exemplu, clădirea despre care am aflat, la publicare, de la Andrei-Alexandru detalii interesante despre trecutul ei, este acum în plin şantier, sub prelată, decopertată „la roşu”. Aflăm de pe panou şi cam ce lucrări sunt planificate a se efectua până în vara lui 2020: „consolidare și recompartimentare” .

 

O remarcă: pe terenul imediat alăturat, de la nr. 46, deşi conform panoului, trebuia să avem – deja – un alt şantier, e… natură moartă!

Intr-o altă parte de oraş, pe Matei Basarab 59 am constatat, cu bucurie, că ne-am înşelat în evaluarea situaţiei. Clădirea de la stradă nu numai că nu va fi demolată, ci este în plină consolidare. Se observă, de exemplu, noul planşeu turnat la nivelul acoperişului. Mi-a plăcut şi faptul că, deocamdată, bradul de care eram îngrijorat, supravieţuieşte.

mai multe despre Case căzute

o duzină de piețe

Mare procopseală n-are Capitala de pe urma locurilor sale largi, publice.

Piața Unirii de azi e – culmea! – mai interesantă și mai prielnică adăstării decît în istorie: o fi distrus Ceaușescu tot centrul și l-a impregnat cu arhitectură greoaie, dar nici una din fețele pieței de dinainte n-avea vreo cine știe ce frumusețe. Părculețul actual e destul de agreabil iar zona de fîntîni, după refacerea de anul trecut, începe să se transforme într-un punct de interes citadin nu numai pentru turiști și să poată fi folosită ca punct de întîlnire.

Din fericire, zona de promenadă a bulevardului Unirii a-nceput să capete o splendidă dimensiune omenească în ultimii ani, mai ales pe partea cu malul Dîmboviței!

Piața Constituției – artificială creație ceaușistă, pe calapodul măreției megalomane – nu are nici măcar un punct prietenos, turistic și nici o continuare directă spre Casa Republicii. Tîrgurile sezoniere, concertele ocazionale o mai umanizează prea rar: în restul vremii e folosită ca parcare peste zi și punct de întîlnire al feluritor automobiliști seara. La capătul uriașului bulevard ce taie Centrul, găsim Piața Alba Iulia, care nu este decît un giratoriu-parcare nevalorificat, deși vecinătatea abundă de restaurante și terase.

Piața Universității – zona aia cu statuile – deși o prelungire neartificială a Centrului Vechi, n-a reușit încă să devină o piață publică, veselă, unde oamenii să se-adune și să se-aștepte. Organizarea de mici evenimente, expoziții temporare, tîrgulețe și alte-alea ar ajuta mult; din păcate, toate astea se-ntîmplă prea rar.

Piața Victoriei e doar un pustiu împărțit între o parcare și o stupidă zonă asfaltată, care nu folosește nimănui. N-ar fi nici o pierdere să se aștearnă un gazon strașnic peste drum de Palatul Victoria.

Piața Aviatorilor a ajuns o junglă idioată, cu copaci ușchiți, cărora șoferul nu poate decît să le dea roată gîndindu-se la ce-au fost puși acolo. Ce să zici? Gogoloiul central a fost umplut cu ceva; vechea configurație interbelică era pe măsura vremii – deșert uriaș, prielnic pentru parade… și atît.

Piața Romană nici măcar nu merită pomenită, e doar un culoar de trecere neîmbogățit de nimica – atît.

Piața Arcului de Triumf – echilibrată și agreabilă vizual – este inaccesibilă în continuare pietonului dornic să viziteze monumentul central.

Piața dintre Ateneu și fostul C. C. al P. C. R. – exceptînd parcarea care, din cînd în cînd, face loc unor evenimente drăguțe – este destul de umană, deși e împărțită, neinspirat, în zone cu ritmuri diferite. Măcar oamenii pot sta-n liniște sub burta calului care-l poartă-n spinare pe regele Carol I și se pot distra în jurul monumentului ca o țepușă dedicat Revoluției. Bineînțeles, cînd Ministerul de Interne va catadicsi să desființeze uriașa sa parcare care a ocupat un spațiu imens, zona va deveni cu adevărat plăcută!

Un locșor drăguț pentru oameni este – mai ales cînd funcționează fîntîna arteziană – piațeta din fața C. C. A., oferind o perspectivă cuminte Bulevardului și Căii Victoriei de pe treptele ce duc spre restaurant.

Piața de la intrarea-n Parcul Carol, cea care adăposteșe fîntîna Zodiacului, este parcare și nimic altceva; pe o trotuar se mai ține-n weekend un tîrg al anticarilor și-n timpul săptămînii se adună elevii școlilor de șoferi care trebuie să dea examenul auto.

Esplanada din fața Academiei Militare rămîne un punct de belvedere interesant, dar nu îndeajuns de valoificat ca spațiu public. Jos, în stradă, se ține o piață volantă care nu contribuie nicidecum la umanizarea zonei.

Cea mai recentă adăugare a unui spațiu larg din Capitală este cea de pe artera Buzești-Berzei: la intersecția cu Mircea Vulcănescu s-a născut o piață rotundă supradimensionată inutil de greu de străbătut de către pieton și înfiorător de plictisitoare, din care – măcar atît! – s-a tăiat o arteră nouă spre Gară.

Listă de articole selecționate despre urbanism și infrastructură – aici

Case căzute 296 – Str. Doctor Paul Orleanu 6

Dacă te gîndești bine, strada dintre Apolodor și Sfinții Apostoli nici n-ar fi trebuit să existe; o parte din ea este fosta Gheorghe Petrescu și cealaltă este o bucățică din fosta Antim, îndărătul blocului scriitorilor, primejdios de-aproape de bulevardul Victoria Socialismului – azi, Unirii. În feliuța asta uitată de vremuri, o căsuță nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Ne bucurăm să-i găsim pe ziduri și două frumoase plăcuțe – una de asigurare (o raritate! – de la societatea „Unirea”) și alta de abonat la ridicarea gunoiului.

Paul Orleanu – dentist – a fost împușcat în timpul Revoluției din ’89.

mai multe despre Case căzute