despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Semne bune 42

Îndărătul Bulevardului, multă hărnicie și hărmălaie.

Se face ceva la clădirea nenorocitului palat „Adevărul” de pe Constantin Mille – se demolează ce nu se poate întări, pentru început.

Peste drum, privind pe Oteteleșanu, o perspectivă nouă.

În josul străzii, s-ar putea să nu fie taman îndepărtat momentul în care „pijamalele” de șantier să fie date jos de pe fostul hotel „Palas”; s-a lucrat destul de binișor, pare-se.

„Semne bune” – toate articolele

Semne bune – de ce?

Un an nou, un proiect nou!

Semne bune.

Pentru că am întîlnit îndeajuns de multe imobile care au fost făcute și refăcute în așa fel încît să ne bucurăm mai departe de un oraș frumos.

Pentru că serialul „case căzute” avea nevoie de-o oglindă, în care să putem vedea și binele – nu doar răul.

O casă căzută e, în primul rînd, căzută: de-abia apoi ne punem întrebarea dacă e cu adevărat păcat de ea; dar o renovare, o reabilitare, o reconstruire, o extindere naște mereu controverse subiective care vin înaintea faptului că – uite! – renașterea casei s-a-ntîmplat.

Așa că pornim „semne bune” ca un subiect de sine stătător – cu deja 40 de exemple care ne-au alimentat optimismul în ultimii ani.

Sperăm să strîngem cît mai multe… dar asta nu ține numai de noi, nu-i așa?

Îi mulțumim lui Cristian Malide pentru că ne-a dat ideea.

Semne bune 41 – Str Dimitrie Onciul 31

scris de Ando

Iese bine! Cel puţin, asta e părerea mea. Chiar dacă acum, imediat după renovare, casa parcă e scoasă din ţiplă şi lipseşte acea patină care îi dădea un farmec aparte. Timpul va avea grijă să „rezolve” problema. Ochisem mai demult clădirea asta de pe strada Dimitrie Onciul, mai ales pentru minunatul bovindou din sticlă care nu putea lipsi din colecţia noastră expusă acum câţiva ani.

In urmă cu trei decenii, clădirea nu i-a scăpat nici iscoditorului fotograf Peter Hautzinger, dar pe atunci, bovindoul era bine ascuns sub un clopot de iederă.

Anul trecut, casa a intrat într-o amplă renovare şi, bineînţeles, de câte ori am ajuns în zona Foişorului, am dat o raită să văd cum decurg lucrările. La un moment dat, mi-a fost, sincer, teamă că se va renunţa la acel bovindou care, după mine, era tot chichirezul clădirii. Dar finalul lui 2020 m-a liniştit. S-a lucrat şi la bovindou iar, acum, acesta este la locul lui.

„Semne bune” – toate articolele

Case căzute 386 – Șoseaua Iancului 43

Una dintre nu puținele clădiri iertate de sistematizarea șoselei.

Lupta cu timpul nu-o iartă, însă; clădirea învecinată – de la numărul 45 – a fost demolată și se construiește alta acum.

mai multe despre Case căzute

ce e strada?

Se fac deja vreo 15 ani în care activ și conștient ne dăm seama că Bucureștiului îi trebuie soluții pentru îmbunătățirea locuirii.

15 ani pierduți – fără a le afla, fără a le pune pe masă, fără a le dezbate.

15 ani cu peticeli, cu o mînă de intervenții urbanistice monumentale – a căror utilitate nu se poate contesta – dar fără intervenții mărunte, la nivel de stradă, alee, colț și spate de bloc.

Viața oamenilor nu-i mai proastă dar nici fantastic mai bună cînd se taie un bulevard, cînd se ridică un pasaj; dar e cu adevărat mai proastă cînd strada din dreptul casii rămîne un spațiu urban nefericit.

Cum ar veni, Capitalei – ca s-o salvăm, transformînd-o într-un loc unde să se poată conviețui bine și plăcut – îi trebuie soluții care să plece de la mic: de jos, de la aleea din spatele blocului; privind în jur, absolut tot trebuie regîndit, reașezat.

Bineînțeles, știm – și sîntem constrînși de asta – că nu e „niciodată” loc: nu-s nici parcări, nici spații de socializare și recreere.

Dar spațiul public este singurul loc pe care-l putem modela așa cum vrem. Strada chiar se poate transforma după nevoile noastre adevărate: orice stradă, cît de mică, cît de mare, poate deveni spațiu pentru viața bucureșteanului, în așa fel încît, atunci cînd iese din casă, omul să se simtă bine: să-i fie drag să iasă.

Statistic, ne putem gîndi că în jur de o treime din spațiile publice de azi (alei, locuri de joacă, parcări) trebuie să se schimbe pentru a deveni locuri de întîlnire și socializare între vecini – hai să ne spunem vecini, nu rezidenți. Pe termen scurt, delimitările cu borduri, stîlpi, bolarzi, garduri și lanțuri sînt eficiente, dar separarea e ideal să fie subliminală, prin jocuri de culori, materiale și verdeață.

Ca să faci o treabă dintr-asta îți trebuie, înainte de toate, să cunoști datele problemei. Pentru asta-i nevoie să studiezi și să înțelegi bucureșteanul; mai apoi, desigur, e cazul să accepți că nu lipsa spațiului în sine ne face viața proastă – ci folosirea lui nepotrivită. În orașu-n care vrem să trăim parcările de suprafață și marile bulevarde nu-și mai au rostul; și nu ne putem raporta numai la datele de azi, ci și la cele ce vor fi dacă nu mîine, atunci poimîine: îmbunătățirea transportului public, creșterea importanței soluțiilor electrice, colectarea corectă a gunoaielor și mai ales întregirea Capitalei cu zonele periurbane sînt numai cîteva.

Schimbarea completă a relației noastre cu strada – cu spațiul public – e singura ieșire.

Și se poate! Orice se poate – asta-i frumusețea ambiției omenești.

Case căzute 385 – Str. Știrbei Vodă 144

Cît o mai duce? În stînga, hotel; în dreapta, prea mult loc.

mai multe despre Case căzute

din zbor

Mereu mi-a plăcut clădirea asta!

Poate pentru că nu vezi tot timpul ceva construit în curbă, urmînd traiectoria căii ferate ce deservea bazele de aprovizionare și desfacere dintre Trafic Greu, Sălaj și Spătarul Preda…

Poate pentru că, atunci cînd treceam pe timpuri cu tramaviul pe aici, îmi veneau în nas toate mirosurile de vizavi, de la fabrica de ulei care funcționa încă…

Cine știe de ce mi-a plăcut! – nu mai contează.

Am uitat să vă zic c-au demolat-o – se construiesc vreo cinci blocuri înalte de locuit – și cred că merită articolul ei.

Citiți despre: Trafic GreuȘoseaua ViilorCe era înainte acolo

Case căzute 384 – Str. G-ral Henri Mathias Berthelot 52

… peste drum de Circa financiară de pe Popa Tatu, o strașnică casă de colț.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 383 – Şos. Pantelimon 292 – fosta Policlinică cu plată nr. 2

scris de Ando

Aflată pe şoseaua Pantelimon, chiar pe colţul cu Morarilor, clădirea a adăpostit, încă dinainte de 89, o policlinică cu plată, foarte cunoscută şi solicitată în această parte de oraş (chiar eu, acum zece ani, mi-am făcut aici fişa medicală pentru preschimbarea permisului de conducere). Cum şi de ce a ajuns în halul ăsta, greu de înţeles. De aia nu ne hazardăm nici în a ghici ce soartă o aşteaptă.

mai multe despre Case căzute

intrați, explorați

Puține pietre au rămas neîntoarse.

Am bătut străzi, căutîndu-le toate înțelesurile și chițibușurile.

Case, garduri, uși, marchize, acoperișuri, felinare, capace de canal, plăcuțe, stîlpi, sonerii, bănci, ceasuri – e ceva care ne-a scăpat?

Cu toate astea putem zice oare că știm tot, că ne-am băgat nasul prin toate, toate cotloanele?

De bună seamă că nu!

E bine că nu: înseamnă că mai e destul de văzut!

Îmi dădui seama de asta deunăzi, cînd m-am abătut prin curtea fostei Fabrici de chibrituri. Mizerie, delăsare, dărăpănare: nimic rămas care să ne-aducă aminte de istoria ce s-a născut aici din 1879.

Dar cîte strașnice mici bucurii… încă se văd vechile clădiri industriale, minunate detalii, priveliști inedite; prin boschete zac rable ruginite; și nu te trage nimeni de mînecă, să te-ntrebe de ce amușini pe după colțuri.

Orice poartă descuiată-i o invitație.

De fiecare dată cînd am găsit o curte și-am intrat în ea m-am ales cu ceva.