arhitectura « simply bucharest: a league of gentlemen

despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

Case căzute 296 – Str. Doctor Paul Orleanu 6

Dacă te gîndești bine, strada dintre Apolodor și Sfinții Apostoli nici n-ar fi trebuit să existe; o parte din ea este fosta Gheorghe Petrescu și cealaltă este o bucățică din fosta Antim, îndărătul blocului scriitorilor, primejdios de-aproape de bulevardul Victoria Socialismului – azi, Unirii. În feliuța asta uitată de vremuri, o căsuță nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Ne bucurăm să-i găsim pe ziduri și două frumoase plăcuțe – una de asigurare (o raritate! – de la societatea „Unirea”) și alta de abonat la ridicarea gunoiului.

Paul Orleanu – dentist – a fost împușcat în timpul Revoluției din ’89.

mai multe despre Case căzute

Ceva de bine… pe Iancu Capitanu 13

scris de Ando

Pe strada asta, aflată aproape de Foişorul de Foc, ochisem – mai demult – casa de la nr. 13. Părăginită, cu ferestrele baricadate, avea, pe atunci, curtea plină, peste nivelul gardului, cu tot felul de fiare, bidoane de plastic, scânduri. Ce mai, un veritabil depozit de gunoaie, plus duhoarea care te gonea pe trotuarul de vizavi!

Intre timp, gunoaiele au fost înlăturate, dar casa arăta, în continuare, a fi părăsită, cum e în poza asta de anul trecut:

Deci, suficiente argumente s-o adaug pe lista noastră de case căzute. Trecând, însă, zilele trecute pe acolo, am avut o frumoasă surpriză. Casa a intrat într-un proces de renovare, renovare ajunsă destul de aproape de finalizare, şi acum, arată astfel.

Case căzute 295 – Str. Duzilor 17

scris de Ando

Mergând pe strada Teleajen (unde, acum câţiva ani, am avut o frumoasă surpriză) spre Matei Voievod, la intersecţia cu strada Duzilor, dăm de această casă pe care, de aproape 5 ani, o ştiu în aceeaşi ipostază: părăsită, cu ferestrele zidite, cu gardul de la curte gata să se prăbuşească! Lucru de mirare, pentru că întreaga zonă abundă de clădiri noi sau refăcute.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 294 – Str. Brăilița 2

de la Cristian Malide

„Turcul” împărățește-n Vitan de mai bine de 20 de ani. A-nceput cu o baracă, pe vremea cînd pîinea turcească era o alternativă la franzela cu care ne obișnuisem ani buni. Iată poze din 1997 cu coada din față. Cîte s-au schimbat de-atunci!

În timp, firma „Köksal” s-a extins și-n Berceni, plus c-o fabrică după Jilava. Aici, lîngă sediul Pompierilor, a ridicat și un bloculeț; de ceva vreme e-n renovare și arată cam în paragină.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 293 – Str. Cornelia 8

scris de Ando

Venind pe strada 11 Iunie, dinspre Piaţa Libertăţii, respectiv Parcul Carol I, prima la dreapta se face strada Cornelia, unde la numărul 8 găsim, zgâită ca o sperietoare de ciori, această clădire aflată în ultimul hal de degradare.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 292 – Str. Popa Nan 204

scris de Ando

Chiar pe colţul a două din vechile străzi ale Bucureştiului – adică Popa Nan şi Theodor Speranţia – se află „în părăsire” această clădire în formă de L, latura mare fiind paralelă cu Theodor Speranţia. Situată la doi paşi de Piaţa Alba Iulia, clădirea şi curtea ei ocupă un teren generos, aşa că nu-i exclus ca, la un viitor periplu prin zonă, să găsim altceva în loc.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 291 – Str. Doamna Ghica 32 B – Planorama

scris de Ando

Planorama, o dramă imobiliară! Oameni ţepuiţi de bani, iluzii sfărâmate.

Aşa arată acest orgolios „proiect”, după aproape 14 ani de la startul său furtunos, larg mediatizat în acea perioadă.

Fără a intra în tristele şi tenebroasele amănunte juridice care înconjoară falimentul acestui complex imobiliar, la ora actuală situaţia arată astfel: din cele 4 blocuri preconizate, unul singur este finalizat (şi ăsta, atenţie, pe banii proprietarilor!), unul este la stadiul de fundaţie sau groapă pentru fundaţie – nu prea mă pricep, iar celelalte două au rămas în faza de… schelet, adăugându-se la lista despre care am mai scris – listă care şi acum, după 7 ani, este, din păcate, perfect valabilă!

mai multe despre Case căzute

Civilizație publică LXIV

Rar dai, în Capitala noastră, de-o stradă unde să vezi toate clădirile că stau înșirate cuminți, una-n rînd cu alta.

Una-i mai cîș – cine știe după ce albie veche a uliții s-o fi aliniat! – alta-i mai retrasă și următoarea chiar iese, obraznic, peste trotuar.

Dar ne-am obișnuit; ba chiar, mai în glumă, mai în serios, am făcut din asta un renume… Bine-i mai zicea, Cezar Petrescu, Căii Victoriei „tenia aceasta de stradă lungă-prelungă şi strâmbă, cotită, sucită, corcită”!

În fine – avînd atîtea clădiri la căror front nu se pupă neam – ne-am procopsit cu o droaie de colțișoare și de intrînduri; ce rost mai prielnic să aibă toate astea decît să adune necurățenii, căcăreze și bălți puturoase?

Astuparea acestor cotloane împuține l-a preocupat pe onestul gospodar de-a lungul vremii, acesta dînd de-o parte rușinea de-a încropi fel de fel de soluții pentru a-și păstra, cît de cît, casa curată:

Unde s-a găsit cum, cotloanele s-au zidit, precum vedem înfățișat la prietenul Reptilianul. Mai modești, noi ne-am uitat după cea mai la îndemînă soluție de-a goni trecătorul nesimțit – aceea de-a le îngrădi, cu două-trei fiare: dacă se poate s-aibă țepi, și mai bine. Unele au mai dispărut, ce-i drept.

Obiceiul s-a păstrat și-n zilele noastre; și soluția s-a aplicat și acolo unde o retragere a corpului clădirii putea lăsa deschise mici grădinițe pradă mizeriei.