despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Ține de Moșilor? Ține de Hristo Botev? Pesemne, deși pare o singură clădire, o avea, totuși, tronsoane diferite. Cin’ să știe. O casă de colț frumușică, oricum. A ființat multă vreme aici restaurantul acesta turcesc – „Golden Falcon” – dar e-nchis de cel puțin șase ani de zile.
scris de Ando Pentru că tot am mai scris despre ele cu alte ocazii, la final de an – când se spune că e bine să nu rămai cu datorii – am adunat laolaltă, ultimele informaţii despre aceste clădiri. Prima, cea de pe bulevardul Primăverii, colţ cu strada Heleşteului e „rezolvată” Aici, este acum sediul Muzeului de Artă Recentă. Spun ei, în pagina de prezentare, că: „După Muzeul Simu, MARe este primul muzeu privat de artă care se deschide în România în ultimii 100 de ani, într-o clădire care îi este dedicată exclusiv, nu într-o construcție oarecare, convertită la sarcina de muzeu”.
A doua, şi cea mai controversată transformare, este cea de pe strada Dumbrava Roşie colţ cu Aurel Vlaicu. Actualmente, este în lucru, dar, deja, cei de la MAD Projects îşi laudă tare mult proiectul pe pagina lor de facebook. Fără alte comentarii, am pus două fotografii – una, făcută de noi în aprilie 2017, cu vechea clădire, cealaltă… din viitorul apropiat, văzut de proiectant.
Ne ducem în centrul oraşului, pe strada Doamnei, unde avem detalii despre ce se va întâmpla cu vechiul palat „Marmorosch Blank” Şi aici este acum şantier, dar cei de la Optim Project Management ne informează că palatul va fi, în final, (undeva, prin trimestrul 2 al anului 2020) convertit într-un hotel de 5 stele – parte a brandului Marriott.
Deocadată vedem, pe viu, cum se demolează corpul nou de clădire.
Din strada Tedor Ștefănescu trecem în Negustori, unde găsim clădirile astea vechi, lăsate de izbeliște. N-am prea deslușit ce să fi fost aici la-nceputuri; după Război știm că a venit Intreprinderea Ortopedică de Stat (botezată-n anii ’50 după marele medic rus Pirogov). S-a ales praful după Revoluție. Arată la fel de trist ori din față (cu toate pînzele vopsite ce imită ferestrele)…
… ori din spate.
Înăuntru a fost, mai demult, Reptilianul. Profesorul Ștefănescu a fost Directorul Serviciului Contabilitate al Băncii Naționale încă de cînd s-a înființat instituția, la 1880; spre sfîrșitul vieții a și condus-o. Strada ce-i poartă numele pleacă din Hristo Botev și se-nfundă într-o îngrămădeală de străduțe: Culmea Veche, Calomfirești… Această clădire urîtă a adăpostit Intreprinderea de produse ortopedice și proteze – una din acelea unde lucrau și invalizii. Aceștia primiseră, după primul război mai ales, anumite înlesniri, nu doar dreptul de a ține debite de tutun. Și-n vremea comunismului li se găsea un rost activ: se organizaseră cooperative și intreprinderi unde puteau munci. Clădirea pe care-o vedem a fost un soi extindere a sediului „invalizilor” ce se afla pe strada paralelă – Negustori – de asemenea, în mare hal de paragină. Poposim acolo în episodul viitor.
… cîte ceva se mai face și-n orașul ăsta-n care nu se face nimic. Fosta Primărie a sectorului 5 – de pe Bulevard – intră-n reparațiile de care era mare nevoie.
… un tronson al clădirii ce se-ntinde din Brezoianu-nspre Valter Mărăcineanu (ăla cu eternele „cade tencuiala”) – la fel.
Cum te uiți dinspre scuar înspre restul clădirii, îți pare c-au mai rămas urmele unor litere ce-o fi format ori vreo lozincă, ori vreo firmă. Din ele, oricum, nu se mai deslușește nimica..
Amintim, ca să-ncheiem subiectul tot mai optimist al reabilitărilor, că Primăria s-a apucat și de un bloc vechi: pe Știrbey 20, al doilea bloc cum o iei dinspe Luterană spre Cișmigiu, pe mîna dreaptă. Foarte bine. Veștile proaste din zona închisă a străzii Clucerul Udricani nu se opresc. A apărut aici… un leu! … un leu de doi bani.
pozele, de la Ando scris de Ando Sper, sincer, să nu fiu piază-rea! De câţiva ani, de câte ori trec pe aici, această clădire îmi pare din ce în ce mai părăginită şi fără viaţă. Ar fi mare păcat să se piardă, mai ales că în zona respectivă colcăie interese imobiliare de mare calibru, interese cărora le-au căzut victime şi alte clădiri valoroase.
O stradă veche între Cuțitul de argint și Viilor (fosta mahala a Orbeților), ce demult mărginea întinsele podgorii ce se-ntindeau aici înaintea filoxerei și industrializării. Strada s-a numit Strugarilor la-nceput; mai apoi, după ce senatorul Spiru Gheorghiu și-a găsit sfîrșitul în urma atentatului cu bombă din decembrie 1920, i-a luat numele; după aceea a fost botezată Hațegana. Casa asta-mi place tare mult.
de Ando și HM Poarta se cade a fi pe măsura casei, atunci cînd te numești gospodar și ai și oarece gust. Găsim în București – pe lîngă case încîntătoare – și intrări aidoma. Am mai remarcat cîte-o poartă mai frumoasă, de-a lungul vremii – precum cea de pe Kogălniceanu, din preajma intersecției cu Vasile Pârvan. Are, locul, o poveste – demult a fost acolo o unitate de pompieri!
Ne-a sărit în ochi și poarta fostei fabrici de trăsuri – și garajului – Hermann J Rieber de pe Romulus…
Ei, așa că ne-am pus pe treabă: să strîngem niscaiva intrări așa, mai monumentale, mai deosebite, mai de ținut minte – și, mai ales, de admirat. Să le admirăm!
După cum le vedeți, unele-s mai meșteșugite, altele-s mai simple; la unele primează eficiența, la altele aspectul impresionant; unele-s doar pentru un om, altele-s pentru ditai mașina… Trecem în vedere, cu ocazia asta, și intrări cu rost de mic gang ori legătură între clădiri…
… cîteva porți-porți mai interesante…
Nu uităm trecerea sub clopotnița bisericii Sft. Silvestru – cea de care ne povestea, demult, Alexandru Dinu; și ne aducem aminte și de poarta veche de sus, de la Mitropolie…
Și, fiind cinstiți pînă la capăt, punem și cîteva intrări mai de Doamne-ajută cu care se făleau blocurile „sovietice” ridicate după Război.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2019 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii