despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor

… un pic mai bine – dar mai e mult pînă departe.

Serviciul de bike-sharing bucureștean a mai deschis cîteva stații  (la Hanul lui Manuc în spate, la Magazinul Unirea – și-n cealaltă parte a orașului la Arcul de Triumf; urmează să ajungă și-nspre partea corporatistă a zonei Aurel Vlaicu).

… ba am văzut chiar și oameni pe bicicletele astea: ceea ce-i încurajator.

Îmi place mai ales faptul că poți merge, acum, 45 de minute – iar intervalul de timp între două închirieri a scăzut la un sfert de ceas.

Ceea ce-nsemnează că… că merită; că te poți repezi c-o treabă prin centru fără să te mai scobori la metrou, de pildă.

Bicicleta, încet, trebuie să ajungă un mijloc de transport public.

… cine-a zis că e ușor?

Iată găliganul călare pe-o biclă mai scumpă decît mașina mea, îmbrăcat în costum de ciclist mai scump decît bicla mea… iată-l în parc, dumineca… frînă… stai… ocol… frînă… ocol.

Desigur, nu poți opri pe nimeni să se dea cu bicla-n parc, și nici nu trebuie. Doar că… la ce-ți folosește să te chinui tu și să-i chinui și pe ceilalți?

Dar nu-i vina oamenilor!

Este însă vremea să ne gîndim cu folos la conviețuirea noastră – s-o facem cît mai plăcută!

Să facem din bicicletă atît un mijloc de transport public bun cît și-un mijloc de distracție bun!

Poate-ar fi, deci, vremea să descurajăm închirierea de biciclete în parcuri doar pentru plimbare – și să încurajăm închirierea de biciclete pentru deplasarea de colo-colo.

În parc ar fi ideal să poți închiria biciclete pentru toți – dar toți – mari, mici și mititei: n-ai fi nevoit să-ți iei mașina cu tine, încărcînd-o cu bicle pentru toată familia. Și-ar fi cu adevărat ideal ca pe sfîrșit de săptămînă să extinzi parcul, oprind circulația rutieră pe cite-o arteră adiacentă, pentru ca lumea să aibă cît mai mult loc de vînturat…

Și da – cu adevărat ideal ar fi să poți ajunge, lesne, atît cu bicla, cît și cu transportul public în parc!

bike-sharing inutil

… contrar așteptărilor, peste iarnă centrele automate de bike-sharing au stat deschise – cu accentul pus pe stat.

Că nu le-a folosit nimenea—

Am mai zis de ce, și nu mă pot opri să nu reiau: așa prostie bucureșteană n-am văzut. Ai centre de luat bicla la Universitate, la Palat, la Romană, în Victoriei – dar cînd îți vine chef să iei și tu o biclă prima dată trebuie să-ți faci un card, și-l poți face numai la Aviatorilor ori la Șincai (e drept – după ce-l faci, ți-e ușor să-l reîncarci online).

Zilele-nsorite de-nceput de martie m-au făcut să mă plimb mult prin centru. Biciclete peste tot, ți-era mai mare dragul. Niciuna, însă, închiriată; niciuna.

Nu că n-ar fi fost mușterii interesați. Veneau și se uitau la ecranele informative – unii încercau să bage un card bancar să plătească, alții se uitau prinprejur după cineva care să deservească activitatea asta…

Și oamenii plecau: s-ar fi plimbat cu bicla juma’ de oră prin oraș, dar n-aveau cum.

Sistemul – inteligent și funcțional în sine! – se oprește, din păcate, la testul utilității.

Trebuie neapărat să ai cum să-ți faci un card pe loc, în apropierea centrelor de închiriere.

e frumos, dar scoate capul dintre urechi

Așa deci; în sfîrșit, Baba Iarna-și va lua catrafusele. E cald, e Soare: pîn-o să vie păsările călătoare-napoi, au ieșit pe străzi  oamenii.

Și – printre ei – și șoferii care n-au mai scos mașina de la Crăciun… motocicliștii care-au ținut pînă ieri motoru-n garaj… bicicliștii care-au uitat că țuști! nu e mereu scăparea… și pietonii care, scapînd de lunecușul de pe jos, îs cu ochii-n Soare.

Pînă s-o reobișnui toată lumea cu Orașul, nu strică un pic de cumințenie.

bike-sharing

img_5447

… iată, trecu aproape o lună de bike-sharing.

Bună idee – dar mai e de șlefuit la ea.

O lună de zile: și n-am văzut decît o singură dată pe altul dîndu-se pe una din bicicletele astea.

Sistemul, în sine, funcționează: n-am avut parte niciodată de vreun panou defect; bicicletele, mereu în stare bună (dacă-s nefolosite!)

Bun; a fost testat – acuma… ce trebuie să se-ntîmplate ca să și-l folosească oamenii?

În primul și-n primul rînd, oamenii trebuie să aibă cum să-și facă card mult mai ușor. Degeaba ai stație de biciclete și la Universitate, și la Palat, și-n Romană, și-n Victoriei… dacă nu poți să-ți faci abonament practic nicăieri. Turiștii dau roată stațiilor – unii-s obișnuiți să folosească bicicleta în vacanță – și pleacă dezamăgiți. Ce să mai zic de tinerii noștri? – nici măcar de curiozitate nu pot încerca sistemul….

A doua chestie? Abonamentul lunar… poate fi mai ieftin decît 35 de lei.

A treia? Răspîndirea; dar deocamdată cum poți cere asta unei firme particulare? Răspîndirea eficientă se face cu implicarea Primăriei. Cum poate susține o firmă răspîndirea sistemului înspre cartiere? Nu poate; iar succesul unui astfel de sistem e chiar accesul în tot orașul. Poate cu stații în fiecare hipermarket (Kaufland – sponsor deja – e băgat și-n promovarea stațiilor de încărcare a mașinilor electrice)… la fiecare mall… la facultăți…

Restu-s doar detalii. Panourile-s cam puse cu ecranu-nspre Soare, și uneori te chiorăști grozav bunghindu-te la ele – dar am văzut deja unul mutat invers, mai confortabil; intervalul de 30 de minute între două închirieri e excesiv; și faptul că vine iarna și se-nchide… e trist. De-acum mai bine de jumate din biciclete par a fi retrase-n magazie.

Pentru la primăvară, au început să dubleze numărul de locuri de biciclete din stații. E semn c-or să-ndesească și stațiile.

bravo: bike-sharing!

img_5447

În sfîrșit – s-a-ntîmplat și la noi. Avem cum să folosim bicicleta publică deștept: luînd una de la Universitate și lăsînd-o la Victoriei. Nu-i un exemplu; deocamdată cam pe-atîta putem face. Dar nu-i rău.

Bicicletele-s bune, rapide și cu frîna la pedală. Le poți lua ușor din rastel; sistemul e-n regulă – cei care l-au făcut au avut vreme să vadă ce și cum merge în alte orașe. Îți trebuie însă un abonament, pe care trebuie să-l iei fizic de la un centru de închiriat biciclete din parcuri – ori la Aviatorilor, ori la Șincai. Însă nu poți lua o astfel de bicicletă de la aceste centre, deocamdată! Cardul, în sine, costă: 7 lei.

Nici serviciul nu-i gratis: o lună, iată, e 35 de lei. Poți să-ți faci abonament anual, dar… n-ai la ce să-l folosești peste iarnă.

Deocamdată serviciul e doar lansat – deși funcțional; părerea mea e că acum, cît mai e deschis înainte de venirea vremii rele, o să se vadă ce merge, ce nu merge și ce poate să meargă mai bine – urmînd ca de la primăvară să nu fie bube deloc.

Îmi place: îi țin pumnii.

ca să vedeți unde ni-i locul

Știți unde ni-i locul? La lada de gunoi a civismului. De ce? De-asta:

IMG_9584

… pentru că celor de la „Green Revolution” li se pare o idee bună să puie un rastel de biciclete… pe trotuar!

N-are importanță că este trotuarul unei străzi semi-pietonale; n-are importanță că pe-acel trotuar e tolerată parcarea riveranilor; tot ce-i important e că cineva care „dezvoltă durabil mediul urban” ne socoate pe noi, pe pietoni, niște gunoaie.

Asta-i tot!

la pedale, fără lanț

… ce Primăvară glorioasă, în sfîrșit!

Cald, senin, covor verde peste tot – și sus, printre petale de magnolii, cerul albastru!

… parcă-ți vine să fredonezi și tu, ca la grădiniță, pe versurile lui Șt. O. Iosif: „ah, de ce n-am zece vieți – să te cînt, natură?”

Parcurile zumzăie.

Cin’ să-i mai pună pe ăi mici să doarmă la prînz? Cin’ să-i mai convingă să-și termine tema la mate?

Peste tot, flori. Narcise mîndre, panseluțe dragi – o s-apară primari obtuzi care-or să le interzică, pe motiv că-s scumpe; și-atunci o să montăm prin iarbă flori de plastic…

Dar pîn-atunci, gloria Primăverii e peste tot.

Tineri și bătrîni aleargă, se plimbă, învîrt la pedale: de la mic la mare!

… mai puțin cei care-ar vrea să-și ia o biclă gratis, dintr-aceea oferită prin parcuri de vreo primărie…

Vedeți voi, pentru funcționari încă n-a venit primăvara.

Cine știe, n-or avea calendar în birou. Cine știe, s-or gîndi că-i poate frig seara, și i-o trage curentu’ pe bicicliști.

(poza, de la Ando)

unii pot, alții nu pot

… una din știrile săptămânii trecute a venit din Cluj – orașul care se bate, probabil, cel mai tare cu Capitala.

Ăia de-acolo au pus pe roate un sistem de biciclete publice, în sfîrșit, deștept. E gratis, e făcut de Primărie, și – peste toate, e așa cum trebuie: poți lua bicicleta de ești și s-o lași unde ai treabă: adică, nu trebuie s-o returnezi de unde-ai luat-o.

Asta e și ideea bike-sharing-ului; nu să te plimbi cu bicla prin parc, pe alee, ci să te deplasezi prin oraș, lăsînd mașina de-o parte.

Adică, pe gratiso bicicletă pe care nu trebuie s-o mai ţii în casă, s-o urci pe scări pînă sus la etaj, s-o reglezi, s-o umfli, s-o păzeşti; și s-o ai mereu, aproape oriunde ai fi, la-ndemînă.

Cum ar veni – la noi -, să iei o biclă de la Chirigiu și s-o lași la Universitate; s-o iei din Kiseleff și s-o lași la Crîngași; s-o iei de la ASE și s-o lași la Obor. Aș plăti pentru așa ceva, dar să fie gratis!!!

De-acord că nu-i ușor să faci asta să funcționeze; dar nici că nu-i imposibil.

Biclele se fură, se strică, sistemul electronic dă bîlbe – asta se întîmplă oriunde în lumea asta mare. Dar se trece peste astea, pentru că interesul public e mult mai important.

Bravo clujenilor; să vedem la anul cum va funcționa sistemul (peste iarnă, firește, va fi tras pe dreapta, că așa e obiceiul la noi).

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

la pedale

… vremea frumoasă de-afară face să rămîie deschise centrele de închiriat biciclete.

Mde, știu că nu se face să te sui pe-o biclă ieftină, da’ dacă ai vreo oră liberă, nu te costă nimic să te duci să-ți iei una pe gratis.

Mie-mi place s-o fac, din cînd în cînd.