despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

I’velo: trotinete

În pas cu mersul lucrurilor, I’velo începe să-nchirieze și trotinete. N-am dibuit informații despre ce și cum – cred că treaba se face mai degrabă din aplicație, nu merge din card la stațiile de-nchiriere.

„Citylink” – biciclete de-nchiriat

După-nchiderea „Aperider”, uite o tentativă nouă pe piața bucureșteană de-nchiriat biciclete: „Citylink”.

Deocamdată-s doar trei centre: în Victoriei – lîngă Muzeul de geologie -, pe la Scînteia și-n Bucureștii-Noi, în parc.

Sistemul, e, firește fix – ești legat de returnarea biclei, nu poți s-o lași unde vrei… și nici prea multe centre nu-s. Și, cu siguranță, n-au cum să fie amplasate decît acolo unde-s locuri goale, ferite, mărginașe: adicătelea parcuri, scuaruri – așa că „Citylink” pare ceva de umplut timpul liber și în nici un caz o soluție de mobilitate!

Funcționarea e cam struțocămilă: îți faci cont și plătești online, dar bicla ți-o dă fizic cineva care stă la centrul de-nchiriat. Cu toate astea, chiar dacă persoana aceea stă toată ziua acolo, nu poate să te lase să-nchiriezi doar „cu buletinul”…

Serviciul nu funcționează noaptea.

Ce nu-i rău deloc, e că văd că poți lua o biclă-n plus – pentru ăl mic, să zicem – pe același cont.

ce e adevărat deranjant

… nu cred că mai e cineva care-n acest moment mai speră la reactivarea serviciului de „bike-sharing” de vara trecută – „Ape rider”.

Asta e: în lume nu e loc de filotimii, dacă o afacere nu merge, pui lacăt și gata – cu toții știm asta.

Dar toți sîntem, totuși, clienți și utilizatori și nu ne place cînd ni se dă flit!

Fiindcă am așteptat „Ape rider” din martie… din aprilie… din mai… din iunie…

Felul ăsta-n care „antrepenorul” înțelege să tragă tacit obloanele prin amînări, promisiuni, minciuni și ascunzișuri este, în realitate, lucrurul de care ni-i cel mai scîrbă – mai scîrbă decît atunci cînd Statul își bate joc de noi.

Totuși, exagerat!

Jumatea lui Mai! Și serviciul „Ape rider” șade încă închis. E de înțeles că nu-i ușor să ai în grijă închirierea de biciclete care pot fi lăsate absolut oriunde pe stradă, dar dacă nu merită, nu-i nici o rușine: falimentul e una din opțiunile varietății capitaliste. Altminterea, pînă și Statul e uneori mai isteț în furnizarea de servicii publice.

din zbor

Înfloriră pomii, Primăria se-apucă să monteze țîșnitorile – semne că-i primăvară-n toată legea.

Dar fiindcă serviciul Ape rider este încă-n hibernare, putem să ne fîțîim prin oraș doar cu biclele I’velo, cele care au funcționat fără nicio greață toată iarna.

Să vedem și ce mai e bun cu I’velo: nu s-au mai îndesit stațiile de prin centru, și nici mai pe lîngă acesta – dar a mai crescut timpul în care te poți folosi de bicla închiriată: cei care-și fac abonamentele pe juma’ de an ori pe un an pot merge o oră-ntreagă. Mai mult, cei cu abonamentul pe un an întreg au parte doar de-o pauză de cinci minute între două închirieri.

În plus, nu-ncape nici o îndoială: bicicletele I’velo chiar sînt biciclete – sînt bine construite, iuți, confortabil de călărit.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

halal Ape rider

… e primăvară – ba chiar, am putea spune fără a greși, că-i primăvară cam de la Bobotează-ncoace.

Zbîrnîie orașul de scutere, de trotinete, de biciclete.

Dar ce biciclete lipsesc în continuare?

Firește, mult-lăudatele biciclete de la Ape rider. Cin’ să știe cînd le-or scoate pe stradă? Poate de Paști.

Halal „start-up”, halal „smart”, halal „serviciu”…

Parc-a fost făcut de Stat, de Primărie!

nu-mi dau seama dacă merge

Așa cum o știe oricine, succesul unui serviciu public – indiferent de cine-l prestează – e ușurința de-a fi folosit.

De anul trecut Bucureștiul are un serviciu de închiriat biciclete de succes: Ape rider.

Chichirezul? ușurința de a-ți lua o biclă practic de oriunde, folosindu-te numai de telefon.

A venit iarna, dete ceva zăpadă – dar bicicliștii nu intră-n hibernare. Străzile-s practicabile, nu-i nici ger cîinos: chiar nu-i o vreme de stat în casă.

Biciclete Ape rider, însă, ioc!

Pe aplicație nu-i nici una; pe străzi nu-i nici una: nu poți decît să tragi concluzia că serviciul e suspendat. Pînă cînd?

Nu știm, fiindcă nu-i o informație pe care Ape rider s-o comunice utilizatorilor.

Estimp, celălalt serviciu de închiriat biciclete – I’velo ca în fiecare iarnă, este funcțional.

le ce bun?

Mă uimește toată cazna cu care I’velo schimbă stațiile de biciclete.

La Manuc, un model îmbunătățit; în Victoriei, în Romană, alt model absolut nou!

Te-ntrebi, firește, la ce bun?

Cine folosește biclele astea, atîta vreme cît oricine ar vrea s-o facă pentru prima dată e silit să se ducă altundeva departe ca să-și facă abonament?

Atunci cînd mobilitatea și ușurința e taman esența folosirii bicicletei, atunci cînd Ape rider te lasă să-ți faci un cont online pe telefon în cinci minute, iată un serviciu public făcut de o entitate privată care te pune pe drumuri, de parc-ar fi gîndit de ăia de la „taxe și impozite”…

Întrebarea rămîne: de ce se schimbă stațiile?

Stații pe care nu le folosește nimeni?

Ape Rider: unde-s biclele cînd nu-s?

După cum știți, am lăudat noul sistem de închiriat biciclete „Ape Rider”.

E de laudă-n continuare.

Cu toate astea…

Nu înțeleg cum și de ce în timpul săptămînii, când dai cu tunul și nu găsești o biclă disponibilă-n tot Centrul (zici că-i „Uber” dimineața pe ploaie) zeci de bicle zac în parcare la sediu?

Bine că-n weekenduri le scot de fală prin toate parcurile.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

să lăudăm: Ape Rider

Bun: am lăsat și timpul să dovedească – mai bine de trei săptămîni de folosire a noului sistem de bike-sharing.

Ce să mai zici?  Ape Rider merge – funcționează. Duce, cum zicem noi.

Mai dă cîte-un rateu, da’ foarte rar; am prins două bicle care nu se lăsau luate. Aplicația se mișcă, da’ are și ea o bubă destul de mare: dacă te-oprești cîteva minute în timpul cursei – să caști gura la ceva, să vorbești la telefon – se poate să nu-ți mai înregistreze deloc-deloc călătoria în cont.

Da-mi place mult. Îmi place că deja oamenii merg cu biclele astea. Și pentru fîțîială, și pentru treburi. Era nevoie de așa ceva.

Îmi place cum se-ntîmplă să găsești – pe cine știe ce străduță – o biclă lăsată ca pentru tine.

Îmi place că-i ușor! Dă clasă sistemului I’Velo – dă clasă rău de tot.

Biclele-n sine rămîn destul de-n regulă deși pentru unul ca mine-s mici. Să vedem cum țin la tăvăleală. Cam zdrăngăne accesoriile publicitare – te obișnuiești…

Concluzia? Bravo!