despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cîteva recomandări

Trei sferturi din poporul care face mișcare se duce de-și ia lucruri din „Decathlon”. N-am inventat noi apa caldă – mergeți și prin alte orașe mari din Eruropa și-o să găsiți magazine dintr-astea peste tot, chiar în buricul tîrgului.

N-am cum să fiu cîrcotaș – nu s-a-ntîmplat să am vreun lucru din „Decathlon” care să mă dezamăgească; treaba e cam la fel cu „Ikea”.

Fiindcă spori pofta oamenilor pentru mersul cu bicicleta, și sport în general, magazinul vinde de rupe; și, avînd deja prin casă o samă de lucruri luate de-aici, nu strică să las mărturie că-s reușite.

Trotinetele „Oxelo” – alea simple, fără farafastîcuri, care-s pînă-n trei milioane – îs trainice și țin la tăvăleală; un adult mai pirpiriu le poate folosi fără grijă.

O bicicletă de apartament „Domyos” – care, la cinci milioane, ține o familie-ntreagă-n formă.

O surpriză-i bicicleta pliabilă „B’twin” – am ales-o fiindcă intră lesne-n portbagaj, lăsînd loc îndeajuns și pentru alte troace plus cumpărături; poate s-o facă și s-o desfacă și-un copil; iar un adult – chiar și găligan – o să stea comod pe ea și chiar o să prindă ceva viteză.

Oleacă mai scumpă uneori decît echivalentul disponibil în hipermarketuri ori online, marca proprie „Decathlon” e – în utilizare – bună și simplă; ușor de scos din cutie și gîndită bine.

din zbor

Abonamentul pe un an de zile la I’Velo s-a scumpit la 150 de lei – cu 50 de lei.

Un milion-jumate, cum ar veni… deja cam mult!

Și nu mai poți să-ți faci abonamente pe trei luni ori pe juma’ de an.

Da’ măcar durata unei închirieri a crescut la două ore.

din zbor

Toamna asta s-a reușit terminarea pistei de biciclete de pe toată Calea Victoriei, deci și între Bulevard și Splai.

… n-a murit nimeni dintre șoferi odată cu pierderea unei benzi pentru circulația auto.

Iată, avem o dovadă-n plus că în centrul Capitalei e loc destul și pentru a lărgi trotuare, și pentru a face loc bicicletelor, rolelor și trotinetelor, și pentru a crea culoare numai pentru transportul public.

Dacă-mi dați voie să simplific cît mai mult lucrurile, cred că pentru orice arteră două benzi pentru circulația auto particulară e mai mult decît îndestulător – punct.

Asta-nsemnează, de exemplu, că de la Otopeni pînă-n Tineretului e de-ajuns loc să fie o bandă separată numai pentru autobuz.

Și cu siguranță bulevardele centrale, așa cum sînt ele acum – prea largi, prea neomenești -, și-au mîncat mălaiul.

O să se-ntîmple.

I’velo: trotinete

În pas cu mersul lucrurilor, I’velo începe să-nchirieze și trotinete. N-am dibuit informații despre ce și cum – cred că treaba se face mai degrabă din aplicație, nu merge din card la stațiile de-nchiriere.

„Citylink” – biciclete de-nchiriat

După-nchiderea „Aperider”, uite o tentativă nouă pe piața bucureșteană de-nchiriat biciclete: „Citylink”.

Deocamdată-s doar trei centre: în Victoriei – lîngă Muzeul de geologie -, pe la Scînteia și-n Bucureștii-Noi, în parc.

Sistemul, e, firește fix – ești legat de returnarea biclei, nu poți s-o lași unde vrei… și nici prea multe centre nu-s. Și, cu siguranță, n-au cum să fie amplasate decît acolo unde-s locuri goale, ferite, mărginașe: adicătelea parcuri, scuaruri – așa că „Citylink” pare ceva de umplut timpul liber și în nici un caz o soluție de mobilitate!

Funcționarea e cam struțocămilă: îți faci cont și plătești online, dar bicla ți-o dă fizic cineva care stă la centrul de-nchiriat. Cu toate astea, chiar dacă persoana aceea stă toată ziua acolo, nu poate să te lase să-nchiriezi doar „cu buletinul”…

Serviciul nu funcționează noaptea.

Ce nu-i rău deloc, e că văd că poți lua o biclă-n plus – pentru ăl mic, să zicem – pe același cont.

ce e adevărat deranjant

… nu cred că mai e cineva care-n acest moment mai speră la reactivarea serviciului de „bike-sharing” de vara trecută – „Ape rider”.

Asta e: în lume nu e loc de filotimii, dacă o afacere nu merge, pui lacăt și gata – cu toții știm asta.

Dar toți sîntem, totuși, clienți și utilizatori și nu ne place cînd ni se dă flit!

Fiindcă am așteptat „Ape rider” din martie… din aprilie… din mai… din iunie…

Felul ăsta-n care „antrepenorul” înțelege să tragă tacit obloanele prin amînări, promisiuni, minciuni și ascunzișuri este, în realitate, lucrurul de care ni-i cel mai scîrbă – mai scîrbă decît atunci cînd Statul își bate joc de noi.

Totuși, exagerat!

Jumatea lui Mai! Și serviciul „Ape rider” șade încă închis. E de înțeles că nu-i ușor să ai în grijă închirierea de biciclete care pot fi lăsate absolut oriunde pe stradă, dar dacă nu merită, nu-i nici o rușine: falimentul e una din opțiunile varietății capitaliste. Altminterea, pînă și Statul e uneori mai isteț în furnizarea de servicii publice.

din zbor

Înfloriră pomii, Primăria se-apucă să monteze țîșnitorile – semne că-i primăvară-n toată legea.

Dar fiindcă serviciul Ape rider este încă-n hibernare, putem să ne fîțîim prin oraș doar cu biclele I’velo, cele care au funcționat fără nicio greață toată iarna.

Să vedem și ce mai e bun cu I’velo: nu s-au mai îndesit stațiile de prin centru, și nici mai pe lîngă acesta – dar a mai crescut timpul în care te poți folosi de bicla închiriată: cei care-și fac abonamentele pe juma’ de an ori pe un an pot merge o oră-ntreagă. Mai mult, cei cu abonamentul pe un an întreg au parte doar de-o pauză de cinci minute între două închirieri.

În plus, nu-ncape nici o îndoială: bicicletele I’velo chiar sînt biciclete – sînt bine construite, iuți, confortabil de călărit.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

halal Ape rider

… e primăvară – ba chiar, am putea spune fără a greși, că-i primăvară cam de la Bobotează-ncoace.

Zbîrnîie orașul de scutere, de trotinete, de biciclete.

Dar ce biciclete lipsesc în continuare?

Firește, mult-lăudatele biciclete de la Ape rider. Cin’ să știe cînd le-or scoate pe stradă? Poate de Paști.

Halal „start-up”, halal „smart”, halal „serviciu”…

Parc-a fost făcut de Stat, de Primărie!

nu-mi dau seama dacă merge

Așa cum o știe oricine, succesul unui serviciu public – indiferent de cine-l prestează – e ușurința de-a fi folosit.

De anul trecut Bucureștiul are un serviciu de închiriat biciclete de succes: Ape rider.

Chichirezul? ușurința de a-ți lua o biclă practic de oriunde, folosindu-te numai de telefon.

A venit iarna, dete ceva zăpadă – dar bicicliștii nu intră-n hibernare. Străzile-s practicabile, nu-i nici ger cîinos: chiar nu-i o vreme de stat în casă.

Biciclete Ape rider, însă, ioc!

Pe aplicație nu-i nici una; pe străzi nu-i nici una: nu poți decît să tragi concluzia că serviciul e suspendat. Pînă cînd?

Nu știm, fiindcă nu-i o informație pe care Ape rider s-o comunice utilizatorilor.

Estimp, celălalt serviciu de închiriat biciclete – I’velo ca în fiecare iarnă, este funcțional.