despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

pe vremea asta

Facem o plimbărică pe Popa Nan, căutînd să vedem dacă-i chiar de la Foișor pînă-n Piața Vitan; alta pe lîngă toate modelele de garduri-tip din beton; încă una căscînd gura după fel de fel de vechituri stradale care de care mai banale și neinteresante.

pe vremea asta

… cu gîndul la vacanțele din veri mai ușoare:

2012: Grecia III • Grecia II • Grecia I

2013: Balcic III Balcic II • Balcic I

2014: Balcic

2015: Balcic

2016: MilanoRîșnov, Bran

2017: Prejmer, Sfînta Ana II • Prejmer și Sfînta Ana I

2018: Șirnea, Fundata, Dîmbovicioara

2019: Litoral

pe vremea asta

Vorbim despre chioșcurile vechi – vestigii ale anilor ’90, micile chițimii pentru „concierge” ale clădirilor interbelice și vedem care-s gogoșile bune din Capitală.

Citim! Nenorocirea de pe lacul Tei din august 1967 (prima parte și a doua parte), amintiri cu ștrandurile Bragadiru și de la Operetă, plus o căutare pseudo-istorică a farmaciei din „Accidentul” de Sebastian.

Și ne trage oleacă ața ba la Gara de Nord, ba la Gara Basarab, deși de-aicea nu prea ai unde pleca-n vacanță…

pe vremea asta

Ședem la umbra răcoroasă a platanilor bucureșteni, ne răcorim c-un havuz din Cotroceni care-a fost subiectul primului articol scris de Ando-n 2011, ne odihnim pe cîteva bănci vechi sau pe-un scaun de terasă și ne facem loc prin oraș, descoperind cît spațiu șade degeaba.

pe vremea asta

O scurtă trecere în revistă a unor vechi și uitate capete de linii – cu o completare… o mică colecție de jardiniere… și o plimbare-n căutarea modestelor intrări de serviciu; toate astea-n preajma vacanței – în care, să fim sinceri, neștiind să ne relaxăm, mereu ne-am priceput să ne pișăm pe turismul estival.

pe vremea asta

… ehei! Eram cu burta la soare prin vacanțe, odinioară – nu prea ședeam să scriem; așa că doar ne ocupăm oleacă despre lăcomie – o fi, oare, chiar așa un lucru rău?

pe vremea asta

Cîteva poze vechi-vechi de tot – inclusiv una din 1859, pe care le putem revedea fără să ne plictisim.

Cîteva amintiri de prin orașu-n care se țineau, odinioară, comédii nenumărate, concerte și festivaluri gratis pentru oameni – cum ar fi cel de jazz – și de la Muzeul Tehnic, care tooot șade-nchis…

Și cîteva exemple de căsuțe de portari – unele chiar mici opere de artă.

pe vremea asta

Ne-aducem aminte de lucrurile frumoase ce se țineau în Capitală, acum, pe primii pași ai verii.

Era o plăcere să caști gura la Festivalul de folclor din Cișmigiu…

Sau să te nimerești la Bloomsday, pe timpul cînd ambasada Irlandei chiar se ocupa de nenumărate evenimente drăguțe.

Cîteva drumuri mai departe de casă: la Londra… ori la noi, la mare, cu ce-i bine… și ce ce-i rău.

Alexandru Dinu, cu alte răspunsuri și comentarii

O mică istorie a macazurilor și borcanelor bucureștene, pentru cei cărora le plac tramvaiele.

Si se fac patru ani de cînd Sonia Ratatouille s-a pus serios pe treabă, descoperind pentru noi Bucureștiul în pași mici.

pe vremea asta

Recitim prima noastră mică istorie a indicatoarelor stradale din București.

Ne dăm seama că, în ce privește urbanismul contemporan dinăuntrul și mai ales din jurul Capitalei, lucrurile au pornit strîmb de la început – răul e făcut demult.

Anii trecuți, în perioada asta, se ținea evenimentul Street delivery – oare, după ce vor trece restricțiile, se va reinventa sau va reveni la specificul său căldicel? Oare ce folos trage zona unde se ține, strada – deși veselă și vopsită, rămînînd o uliță mizeră, plină de pișat?

Batem oleacă cîmpii, că nu face rău; mereu ne-am lovit de felceri și doctori ratați… și rîdem de introducerea transportului ecologic, cu o idee strașnică.

… și ne și luăm cîmpii, descoperind o bucățică de Amsterdam.

Alexandru Dinu încheie amintirile de azi, cu răspunsuri și comentarii.

pe vremea asta

Ne apucăm iar de bătut Bucureștiul și, cu toate că știm că a rămas un oraș neprietenos… nu putem uita cît de lipicios e, totuși.

Ne aducem aminte de o încîntătoare expoziție de locomotive și automotoare de la Gara de Nord, de pe vremea cînd se țineau mult mai multe lucruri drăguțe, interesante și mai ieșite din tipar.

Citim și-o completare a istoriei garajelor bucureștene

… și, ca de obicei, ne aducem aminte de tinerețea lui Alexandru Dinu: anii 1978 – 1985. De pe străzi, în întreprinderi.