despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

pe vremea asta

Micile descoperiri făcute de-a lungul timpului ne-au purtat prin străzi înfundate și ganguri.

Uneori – gîndite prost – gangurile transformă cetățenii dindărătul fronturilor de blocuri în veritabili prizonieri ai disprețului contemporan.

În ultimii ani am fost martorii renovării multor biserici bucureștene; din păcate asta le-a adus sluțirea curților și grădinilor – și ce să mai zici de modernizările brutale de garduri, clopotnițe și alte acareturi?

Deocamdată ideea bucureșteană de mall a ajuns la nivelul ei de sus: după cîteva experimente nefericite ale deceniului precedent – City Mall și Libery – comerțul a-nceput să meargă pe orizontala hipermarket-galerie adiacentă. De ce n-au mers mallurile care n-au mers?

Răsfoim oleacă presa vremii pentru cîteva istorii de-ale mașinilor utilitare

… și citim iar din Alexandru Dinu:  Școlile – partea a doua.

pe vremea asta

Pe unde ne mai preumblăm azi? Revedem niscai străduțe în trepte și – cu ocazia asta – luăm urma și lui G. Călinescu prin Floreasca, pe interesanta stradă Rahmaninov.

Ne-am duce departe, da’ pentru asta ar trebui s-ajungem întîi la gară – așa că începem cu Gara Obor.

Ne-am duce și mai pe-aproape, dacă ne-ar fi autobuzul mai la îndemînă și nu s-ar găsi atît de multe străzi fără transport public.

Așa că stăm – precum o samă de remorci și rulote care nu pleacă nicăieri.

Nici ele, nici noi; nici măcar la «Romanian Design Week», să vedem ce minuni mai face designerul contemporan din saci de iută, paleți, carton și lipici.

Așa că tot în trecut ni-i alinarea – și revedem ce era înainte-n zona industrială a Rahovei, dezvelim cîte ceva despre celebrul depozit de băuturi de pe Grivița unde împărățise Ștefănescu – și-l ascultăm din nou pe Alexandru Dinu, povestind acum despre școlile pe unde-a fost.

pe vremea asta

Cum de-o rezista bucureșteanul de două luni fără să se bulucească? Asta e mare lucrătură – dar s-a-ntîmplat!

Orașul e gol. Piețele importante ale Capitalei îs pustii. Doar ce ne mai pitim de gardă prin ganguri și scurtături.

Anul ăsta sărim și peste zilele muzeului militar și peste noaptea muzeelor.

Ai fi zis că putem șede departe de Biserică? Uite că ședem.

Ne-aducem aminte de frumoasele plaiuri ale Sucevei – tare i-a-ncercat pe oamenii de pe-acolo spurcăciunea asta de pandemie.

Privind îndărăt, ne-aducem aminte cum s-au construit cîteva din blocurile centrale de după Război și de asemenea cum s-a ridicat Ferentariul; dar fiindcă munca unui Oraș nu se termină niciodată, revedem și lecția contemporană a construirii arterei Buzești – Berzei.

Și viața lui Alexandru Dinu ne poartă de data asta pe Calea Moșilor: din Republicii la Obor.

pe vremea asta

… ca să nu uităm nici ce-am făcut, nici c-am făcut întotdeauna treabă bună, spicuim cîteva titluri publicate de redacția noastră, acoperind un deceniu întreg.

Captivi în case cum sîntem acuma, ne zboară gîndul afară: rău de tot ne-am vîntura și preumbla!

Cîteva din amintirile vacanțelor de primăvară ne poartă la Budapesta și la Barcelona; da’ sigur ne-am mulțumi și cu o excursie la Vulcanii noroioși.

Ba cred că n-ar strîmba nimeni din nas să se suie-n traivan pentru cîteva plimbări loco; poate la Muzeul Satului, poate la Mitropolie

Știți de ce? Fiindcă ne dăm seama cît de mult avem nevoie de-o evadare – cît de bine ne face la memeacă!

Și-i cu folos: ieșind, găsim lucrușoare interesante, risipite peste tot și deslușim bucățele de istorie.

Da’ uite că n-vem cum să plecăm nicăieri, decît cu mintea – și nu ne rămîne decît să plecăm și-n timp, bucurîndu-ne de bucăți din viață și de amintiri: un prilej strașnic să ne-apucăm să recitim copilăria lui Alexandru Dinu, petrecută-n preajma bisericii Silvestru.

fuse 2019

Se mai duse un an! Ce-am mai făcut noi?

Am publicat o colecție strașnică: sute de calendare de buzunar editate între anii 1962 și 1974.

Am rînduit cele mai bune merdenele, cele mai bune gogoși, cele mai bune prăjituri și cea mai bună pizza.

Din presa vremii am găsit o istorie a loteriei, am văzut cum și-a sărbătorit Capitala 500 de ani, am fost martorii aselenizării… și inaugurării primei linii de troleu!

C. D. Mocanu a deslușit istoriile cartierului Primăverii, Palatului Societății de Gaz și Electricitate, lămpilor de iluminat Zürich și a străzii Nicolae Jitniță.

Tot el a publicat un articol de referință despre problemele energetice ale noului bulevard ce leagă Titanul de Splai.

De pe stradă am admirat micile plăcuțe cu numere, havuzurile, ceasurile publice și gardurile; ne-am adus aminte de șine vechi de tramvai, de chioșcurile anilor ’90 și de cum se construiau blocurile atunci; am mai numărat piețele publice ale Capitalei și multitudinea de locuri virane.

Ne-am pus în minte să ne dumirim ce mai înseamnă stația de autobuz pentru cetățeanul de azi, dacă mai există iureșul pieței de periferie, ce se mai întîmplă pe Platforma Pipera și dacă nu cumva, între blocuri, n-o fi loc pentru ca tinerii să-și petreacă vremea cu folos.

Ne-am plimbat prin oraș pe străzile Moise Nicoară și Drobeta și – ieșind din el – am fost la Sighișoara, prin părțile Sucevei, pe Litoral și iar pe la greci și la bulgari, trecînd să vedem Sofia.

Pe scurt – treabă bună.

au trecut 30 de ani.

Câteva povești despre Revoluție: le puteți reciti aici.

La mulți ani!

… cum trece vremea! Acu-n octombrie s-au făcut zece ani de blog pentru Adrian Crăciunescu, cu Analiza istorico arhitecturală.

Cu celălalt blog – Poze decât – se fac șapte.

La mulți ani!

să ne aducem aminte iar

Câteva povești de-ale noastre, despre Revoluție.

Le puteți reciti aici.

10 ani

… am făcut 10 ani.

Și 7000 de articole.

Serialele noastre au peste 700 de episoade…

  • 260 de case căzute
  • peste 100 de trezim copiii
  • fix 100 de rable
  • 55 de civilizație publică
  • aproape 50 de fundături
  • peste 30 de jurnalul realității
  • cîte 20-și-ceva de limba română, plimbări, vestigii, anii ’90
  • plus altele, care încă n-au ajuns cu numărătoarea așa departe!

Doar așa, să știm cum stăm noi la 10 ani.