despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

La mulți ani!

… cum trece vremea! Acu-n octombrie s-au făcut zece ani de blog pentru Adrian Crăciunescu, cu Analiza istorico arhitecturală.

Cu celălalt blog – Poze decât – se fac șapte.

La mulți ani!

să ne aducem aminte iar

Câteva povești de-ale noastre, despre Revoluție.

Le puteți reciti aici.

10 ani

… am făcut 10 ani.

Și 7000 de articole.

Serialele noastre au peste 700 de episoade…

  • 260 de case căzute
  • peste 100 de trezim copiii
  • fix 100 de rable
  • 55 de civilizație publică
  • aproape 50 de fundături
  • peste 30 de jurnalul realității
  • cîte 20-și-ceva de limba română, plimbări, vestigii, anii ’90
  • plus altele, care încă n-au ajuns cu numărătoarea așa departe!

Doar așa, să știm cum stăm noi la 10 ani.


Pare c-am lăsat-o mai ușor.

E cinstit și vede orișicine.

Pare c-am lăsat-o mai ușor.

Într-adevăr, nu lăsăm să treacă ziua fără să publicăm un articol bun și interesant; dar știm cu toții că scriam și mai mult – și mai multe.

Atîta avem; atîta facem; atîta dăm și noi mai departe.

Pare că sîntem înconjurați de subiecte – e de-ajuns doar să-ntinzi mîna după ele și să le-apuci.

… pare!

Nu tot ce se-ntîmplă-i și nou, și demn de luat în seamă. Mai ales cînd e vorba de îmbubări politice, de fumigene, de „subiecte” lansate de pe alte agende.

… lasă!

E un început de vară îmbietor; orașu-i frumos; chestii drăguțe se petrec; e plin de oameni cu care merită să stai de vorbă…

Sîntem aici.

ce mai citim

înc-o recomandare – „Călătorii cu iz istoric

interesant

Neobservat” – un proiect pe care nu l-am… observat decît acum.

să fie mai ușor

Au trecut ani. Am scris mult – multe. Sîntem mulți. Și tot multul ăsta e, uneori… mult!

Cine vrea să parcurgă un subiect desfășurat în ani, în serii, cu „va urma” la coadă, are, neîndoios, greutăți.

Așa c-am început să lucrăm la gruparea seriilor noastre, întocmind liste de episoade și de articole:

despre 2017

A mai trecut un an…

A fost bun? A fost un an trist: pentru că ne-a părăsit Alexandru Bodea.

Știm că ne-am ținut bine de treabă; ca de obicei. Și-am făcut și-anu’ ăsta destule.

Întîi de toate, se cade să ne lăudăm cu așternerea vieții șoselei Viilor într-un material uriaș – o bucurie de scris, de plimbat și de documentat.

… ne-am plimbat serios prin fundături, cale de 25 de episoade. C. D. Mocanu a pornit pe urmele celor care ne chinuie, chinuind limba română – și se va ține de seria aceasta și la anul. Tot prin strădania lui am putut să v-arătăm albumul de crochiuri al lui Cristian d’Auchamp.

Am răscolit iar vraful de ziare vechi. Am văzut cum se de’zăpezise Capitala după viscolul năprasnic din ’54; ce s-a scris la gazete despre Festivalul mondial al Tineretului din ’53; și-am aflat mai multe despre planul de reconstrucție socialistă a Bucureștiului din ’52 și – tot de pe-atunci – de construirea Operei. Am deslușit și construirea Patinoarului Flamaropol și – din ’36 – ne-am dumirit cum s-a petrecut nenorcirea de la serbările Restaurației. Ne-am uitat la reclame versificate și la ce mobilă ne-am fi putut lua cu juma’ de secol în urmă.

Ne-am ținut de descoperiri. Detem de sediul periodicului Rumänischer Lloyd, de garajul lui Mișu Sontag și de tipografia Lupta a lui Nicolae Stroilă.

Mărunțișurile bucureștene ni s-au arătat și ele. Am continuat recensămîntul scuarurilor, călătoria printre chioșcurile vechiului oraș și ne-am oprit să admirăm prăvăliile de-odinioară și ce grătare de aerisire se mai găsesc.

Case căzute? Ia, am vorbit despre o sută. Mașini vechi? – oho, ce frumuseți a mai găsit Ando! Ca să nu mai zicem c-am văzut și ce modele erau lăudate în presa din ’66.

Ne-am plimbat în sus și-n jos și-am așternut ce-am văzut pe-aiurea, în greu-încercata Barcelona, pe la Amsterdam, ori la frații greci și la bulgari – dar și pe-aici, pe la noi.

cum de-ați ajunsără p-aici?

După cum știți cu toții, nu ne-deletnicim cu pusul de-ntrebări de dragul de-a le pune.

Asta nu-nsemează – Doamne-ferește! – cum că nu-ne-nteresează ce-ați putea spune.

Doar că… așa ni-i felul. De-aia nu căutăm nici subiecte dintr-alea care să inflameze discuțiile, care s-aducă pe-aici oameni puși pe harță…

Așa lucrăm noi: bine… rău… și tragem nădejde că v-oți fi obișnuit!

Ei, așa cum facem noi lucrurile, pesemne că – totuși! – ceva-ceva nu-i chiar așa rău, de vreme ce ne citiți și-acum.

Și vin întrebările, din curiozități îndreptățite: ce v-o fi adus aici, la noi pe site? Și cînd? Ce v-a făcut să rămîneți? Ce v-a făcut să mai plecați – și ce v-a făcut să vă-ntoarceți iară?

Am vrea să știm.

Cai bătrîni la buiestru, nu ne-o învăța să schimbăm multe din ceea ce facem; dar ne-o ajuta să facem una-alta oleac’ mai bine…

… cu mulțumiri.