despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

fuse 2019

Se mai duse un an! Ce-am mai făcut noi?

Am publicat o colecție strașnică: sute de calendare de buzunar editate între anii 1962 și 1974.

Am rînduit cele mai bune merdenele, cele mai bune gogoși, cele mai bune prăjituri și cea mai bună pizza.

Din presa vremii am găsit o istorie a loteriei, am văzut cum și-a sărbătorit Capitala 500 de ani, am fost martorii aselenizării… și inaugurării primei linii de troleu!

C. D. Mocanu a deslușit istoriile cartierului Primăverii, Palatului Societății de Gaz și Electricitate, lămpilor de iluminat Zürich și a străzii Nicolae Jitniță.

Tot el a publicat un articol de referință despre problemele energetice ale noului bulevard ce leagă Titanul de Splai.

De pe stradă am admirat micile plăcuțe cu numere, havuzurile, ceasurile publice și gardurile; ne-am adus aminte de șine vechi de tramvai, de chioșcurile anilor ’90 și de cum se construiau blocurile atunci; am mai numărat piețele publice ale Capitalei și multitudinea de locuri virane.

Ne-am pus în minte să ne dumirim ce mai înseamnă stația de autobuz pentru cetățeanul de azi, dacă mai există iureșul pieței de periferie, ce se mai întîmplă pe Platforma Pipera și dacă nu cumva, între blocuri, n-o fi loc pentru ca tinerii să-și petreacă vremea cu folos.

Ne-am plimbat prin oraș pe străzile Moise Nicoară și Drobeta și – ieșind din el – am fost la Sighișoara, prin părțile Sucevei, pe Litoral și iar pe la greci și la bulgari, trecînd să vedem Sofia.

Pe scurt – treabă bună.

au trecut 30 de ani.

Câteva povești despre Revoluție: le puteți reciti aici.

La mulți ani!

… cum trece vremea! Acu-n octombrie s-au făcut zece ani de blog pentru Adrian Crăciunescu, cu Analiza istorico arhitecturală.

Cu celălalt blog – Poze decât – se fac șapte.

La mulți ani!

să ne aducem aminte iar

Câteva povești de-ale noastre, despre Revoluție.

Le puteți reciti aici.

10 ani

… am făcut 10 ani.

Și 7000 de articole.

Serialele noastre au peste 700 de episoade…

  • 260 de case căzute
  • peste 100 de trezim copiii
  • fix 100 de rable
  • 55 de civilizație publică
  • aproape 50 de fundături
  • peste 30 de jurnalul realității
  • cîte 20-și-ceva de limba română, plimbări, vestigii, anii ’90
  • plus altele, care încă n-au ajuns cu numărătoarea așa departe!

Doar așa, să știm cum stăm noi la 10 ani.


Pare c-am lăsat-o mai ușor.

E cinstit și vede orișicine.

Pare c-am lăsat-o mai ușor.

Într-adevăr, nu lăsăm să treacă ziua fără să publicăm un articol bun și interesant; dar știm cu toții că scriam și mai mult – și mai multe.

Atîta avem; atîta facem; atîta dăm și noi mai departe.

Pare că sîntem înconjurați de subiecte – e de-ajuns doar să-ntinzi mîna după ele și să le-apuci.

… pare!

Nu tot ce se-ntîmplă-i și nou, și demn de luat în seamă. Mai ales cînd e vorba de îmbubări politice, de fumigene, de „subiecte” lansate de pe alte agende.

… lasă!

E un început de vară îmbietor; orașu-i frumos; chestii drăguțe se petrec; e plin de oameni cu care merită să stai de vorbă…

Sîntem aici.

ce mai citim

înc-o recomandare – „Călătorii cu iz istoric

interesant

Neobservat” – un proiect pe care nu l-am… observat decît acum.

să fie mai ușor

Au trecut ani. Am scris mult – multe. Sîntem mulți. Și tot multul ăsta e, uneori… mult!

Cine vrea să parcurgă un subiect desfășurat în ani, în serii, cu „va urma” la coadă, are, neîndoios, greutăți.

Așa c-am început să lucrăm la gruparea seriilor noastre, întocmind liste de episoade și de articole: