despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Urme ale trecutului (XII) – Rom Havana

scris de C. D. Mocanu

Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri.

Prietenul meu Nichi Gaicu, mecanic de aviație la Clinceni, pasionat de Beatles și de Creedence Clearwater Revival, aprecia băuturile cubaneze și mai ales romul Havana Club pe care îl sorbea fără să stea prea mult pe gânduri, ca atare sau în diverse combinații sofisticate de le zice cocteiluri.

***

Pentru mine romul era cel pe care îl știam din copilărie (anii ’60) și din adolescență (anii ’70).

Mama îl folosea la prăjituri. Când gerul se făcea stăpân peste mahala, tata își punea o lacrimă de rom în ceai. Eu mă desfătam cu mirosul care întârzia mult timp prin toată casa. Băutura ca atare nu-mi plăcea, cum nu-mi place nici acum.

***

Prin 1975–1980 ne întâlneam frecvent și de multe ori a reușit să mă „târască” la restaurantul Havana, pe bulevardul Gheorghe Gheorghiu Dej, fost 6 Martie, fost Elisabeta, lângă cofetăria Universității.

Cu excepția aligatorului împăiat țintuit deasupra intrării în salon, restaurantul nu avea nimic spectaculos. Era chiar modest, dar civilizat.

Acolo, crezând probabil că sunt un împătimit al romului cubanez, barmanul care era român, mi-a dăruit un pliant util amatorilor de finețuri alcoolice.

Cum să știe priceputul combinator de băuturi că dacă ar fi avut țuică eu aș fi dat deoparte imediat orice altă licoare și în ambianța oarecum tropicală a stabilimentului m-aș fi desfătat cu nobilul alcool obținut din prune.

Pliantul rătăcit printre printre alte documente din arhiva personală și pe care nu l-am folosit niciodată, făcea parte dintr-o campanie susținută de promovare a unor produse cubaneze: lichioruri, bomboane, compoturi, deliciosul gem de grepfrut de-i zicea Zun–Zun. Or mai fi fost și altele.

Iată și două reclame atrăgătoare care, în 1977, încercau să abată gusturile băutorilor neaoși de vin și țuică de prună spre „țuica” obținută din trestia de zahăr:

A trecut multă vreme de când nu am mai „servit” Havana Club. Am s-o fac, așa, spre aducere aminte.

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1972 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Sport și plimbare: Clubul sportiv Steaua, Campionatul mondial de hochei și Tarom (care relativ recent se dotase cu Bac-ul 1-11)

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1972 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Avem o reclamă „sexoasă” a I. C. V. A. (Întreprinderea centrală pentru valorificarea ambalajelor cumpără sticle și borcane) și două de-ale A. G. V. P. S. (pescuitul sportiv însemna odihnă, aer și sănătate; ocrotiți vînatul!)

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1971 (II)

de C. D. Mocanu și HM

… tinerețe fără bătrînețe: de la celebrul „BTT” la revista „Magazin istoric”

Va urma!

Urme ale trecutului (XI) – Mersul autobuzelor

scris de C. D. Mocanu

Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri.

… valabil 26.V.1974 – 31.V.1975. Nu știam că există și așa ceva. Îmi era cunoscut Mersul trenurilor pe care îl cumpăram în fiecare an. Eu și ai mei ne mișcam destul de mult cu trenul. Am folosit autobuzul, de câteva ori pe an, până în 1980, pe distanța Panciu – Soveja și retur. Mă deplasam între cele două localități în care îmi petreceam vacanțele găzduit de membrii familiei mele de mocani împrăștiate pe valea Șușiței și a Putnei, din mijlocul podgoriei până în creierii munților.

Volumul masiv (720 de pagini) a fost folosit de soția mea. Era eleva unui liceu bucureștean și mergea des la Voineasa, acolo unde părinții ei lucrau pe șantierul hidrocentralei de pe Lotru. Autobuzul acoperea traseul București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Voineasa (267 km.) în șase ore și patruzeci de minute, două curse zilnic, inclusiv duminica, fiind singura modalitate directă, rapidă și eficientă de a conecta miile de constructori cu restul lumii.

Lucrarea editată de Centrala de Transporturi Auto oferă informații despre:

  • „Traseele și programele de circulație complete ale principalelor curse interjudețene și județene, ale curselor rapide și ale celor care deservesc stațiunile balneoclimaterice și punctele turistice din țară, precum și orariile curselor internaționale;
  • Orele de plecare și de sosire ale tuturor celorlalte curse de autobuze din țară.”

În plus, cuprinde multe alte detalii utile celor care călătoreau combinând, după nevoi și posibilități, diverse mijloace de transport (adrese, numere de telefon, hărți, fotografii, tarife etc.).

„În afara acestei lucrări au fost editate alte 12 mersuri, cu programele de circulație complete ale tuturor curselor interurbane de autobuze din întreaga țară. Lucrările respective au fost elaborate pe câte 2 – 4 județe.”

Impresionantă rețea de transport! Funcțională și folositoare! Ce vremuri!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1971 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Asigurarea și economisirea, mînă-n mînă cum le știam: ADAS și CEC.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1970 (III)

de C. D. Mocanu și HM

Un calendar al Intreprinderii Comerciale de Stat „București” (bașca, din Cartea de telefon din același ani, vedem și restul unităților comerciale care țineau de intreprinderea asta, pe lîngă uriașul magazin de la gura Lipscaniului, azi în reconstrucție); reclame la bijuterii, pasta „Lavoderm” și la aspiratorul de praf „Practic”.

gata și cu 1970.

Va urma!

Urme ale trecutului (X) – Pantofi

scris de C. D. Mocanu

Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri.

I-am cumpărat în toamna anului 1973 de la „Magazinul universal Victoria – 50 de magazine într-unul singur”.

Au costat mult. Erau printre cei mai scumpi pantofi bărbătești care se găseau în comerțul vremii. Tata avea atunci salariul de 2.040 lei pe lună și nu prea îi venea să dea 360 lei pe o pereche de pantofi. Eu însă, elev în anul V al unui liceu industrial, îmi permiteam.

Lucrasem în vacanța de vară, deși era ultima din „cariera” mea de licean. Am parcurs luna de practică în producție ca angajat și apoi am mai rămas încă una. Diriginta noastră mijlocea pentru toți cei interesați tranzacția cu unitățile Ministerului Energiei Electrice care ne primeau cu brațele deschise.

La bănuții astfel câștigați se adăuga bursa. Asta ne permitea, mie și colegilor mei, să investim în zestrea noastră vestimentară.

***

Primii pantofi domnești i-am primit în 1968. Începusem să ies în lume și magazinele, dealtfel bine aprovizionate, nu ofereau o soluție acceptabilă pentru adolescenții care descopereau bucuria de a fi bine îmbrăcați, măcar la evenimente deosebite sau de sărbători.

Plictisit de căutări, tata a decis să-mi facă, la comandă, o pereche de pantofi. Cel mai apropiat centru specializat era cel din fotografia lui Șerban Lăcrițeanu. Se afla la Sfânta Vineri, pe colțul intersecției dintre Calea Văcărești și Intrarea Sticlari. Mi-am ales modelul, meșterul mi-a luat măsurile, am venit la o probă și în câteva zile m-am ales cu niște pantofi eleganți, comozi, trainici, de bună calitate.

După vreo doi–trei ani, i-am cedat unui văr care i-a mai purtat și el cam tot pe atât.

***

Pe aceștia i-am salvat de la un apropiat care se străduia să scape de ei, dar inima nu prea îl lăsa. Au fost cumpărați de el în 1978 cu ocazia unui eveniment important și fericit care a avut loc atunci în familia lui.

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1970 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Reclamele a trei hoteluri bucureștene – Victoria, Union și Negoiu (calendarele au și riglă și centimetri, și-n țoli, să fie acolo) – și a întreprinderii pentru exploatarea vagoanelor restaurant și de dormit a Căilor Ferate Române (Romvared): „voiajul devine mai plăcut călătorind la vagonul de dormit și servind masa la vagonul restaurant”

 

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1970 (I)

de C. D. Mocanu și HM

… un îndemn copiilor și tinerilor să citească revistele dedicate: Arici Pogonici, Luminița și Cutezătorii precum și pandantele ultimelor două în limba maghiară: Napsugár și Jóbarát. În 1970 se citeau cu plăcere, nefiind încă umplute de cultul personalității ceaușiste.

Campionatul mondial de hockey din acel an s-a ținut la… Galați și a fost un bun prilej și să crească vînzarea de săniuțe, schiuri, patine, accesorii din magazinele de specialitate.

În fine, un calendar destul de artistic al Întreprinderii pentru colectarea metalelor.

Va urma!