despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

a murit Haig Keșkerian

aflăm o veste tristă!

A murit bătrînul Haig Keșkerian, cafegiul de pe strada Grigore Manolescu.

Din fugă: un cappuccino special la… „Pe colţ”

scris de Ando

Mi-a fost recomandat, am verificat şi îmi permit să-l recomand, la rândul meu.

Localul se află chiar pe colţ, la parterul unui bloc nou din intersecţia Ştirbei Vodă cu Calea Plevnei.

Apare marcat şi pe harta google:

Deocamdată, are copertină şi banner de Coca Cola, dar proprietarul mi-a spus că, în curând, va pune şi noua firmă: „Pe colţ” (coffee & more).

Aici am băut, într-adevar, un cappuccino bogat, cremos, aromat cu numai 4 lei.

Cappuccino normal este 3,5 lei, iar cel special ( cu adaos de lichior, diverse arome: amaretto, irish, cocos etc) este 4 lei.

Merită, aşa că eu, unul, o să mai trec pe aici ! Nu de alta dar, mai am şi alte preparate de testat 🙂

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

ce rămîne după cafea?

… mizerie… cam multă.

Se poartă băutul cafelei. Doar că ne umplem de pahare, care nu ajung să fie reciclate cum se cade.

Prin alte locuri se discută de taxarea paharului – aidoma pungii de plastic de la cumpărături.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

e rîndul cafelei

img_8003

e scump? înseamnă că-i bun și-am nevoie!

Așa e mereu. Acum zece ani, oamenii încă-și mai luau fornetti. Acu’, să dai cu tunul și nu mai ai de unde să-ți iei o gogoașă ori un pateu. Ceva cu un leu-doi, acolo!

Ne rafinăm, cică: la adăpostul scuzei astea însă… plătim mai mult…

Așa-i cu toate. Șaorma-i cîh; se poartă burgerii (noroc că așa cum se deschid, tot așa-și trag obloanele cele mai multe localuri „creatoare” de burgeri).

Acuma-i rîndu’ cafelei.

Nu-i de ajuns că amărîta aia de la dozatoare nu mai e de mult un leu; deja-i un pol cam peste tot.

Se umple orașul, de pe o zi pe alta, de fel de fel de mici magazinașe unde se vinde cafea. La repezeală – „doar” cinci lei – ori făcută de barista după cine știe ce concept. Prăjită, bibilită – naiba știe, că nu mă pricep și nici nu țin să-nvăț. Erau într-o zi vreo trei hăndrălăi în fața unui magazin artizanal care mai că nu se zgîriau pe față și-și jumuleau bărbile într-o contradicție aprinsă legată de cafeaua din Kenia.

Cafeaua, deci, e pe val.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

un omuleț și afacerea lui

De-ntîi Decembrie, e-ncetățenit obiceiul presei de-a prezenta feluriți români – mai puțin cunoscuți – cu care-avem a ne mîndri; frumos.

Hop, și noi, deci. Românul nostru e cam armean, însă – și-l cheamă Haig Keșkerian. E bătrînul rege al cafelei, care domnește-ntr-un chioșculeț mic pe-o stradă mică – Grigore Manolescu.

De mult n-am mai luat cafea de la el, dar mă bucur așa de mult să-l regăsesc, cuminte, înconjurat de aromă de cafea.

Mulți ani – lui și tuturor!

Cafegiii… la drumul mare!

scris de Ando

De la început, ca să n-avem vorbe, declar deschis că sunt fan al café-matelor, mai ales de când au apărut cele care râşnesc boabe. Nu exagerez dar, cu maxim 2 lei, am băut adesea cafea sau capucino mai gustoase decât la unele localuri “de marcă”…

Automatele astea s-au răspândit cu o vigoare – nebănuită iniţial – în cele mai diverse locuri ale oraşului: în mai toate buticurile de cartier, pe peroanele de gări şi autogări, pe holurile de spital, în foaierele cinematografelor sau la intrările în diverse instituţii publice, în pieţe sau în parcuri etc, etc.

Bucureştenii au răspuns cu frenezie provocării. Se bea cafea “automată” la toate orele şi… în toate poziţiile, dar o categorie aparte o alcătuiesc “matinalii”, cei care consumă licoarea jinduită în cele mai diverse ipostaze: sprijinind un stâlp în aşteptarea tramvaiului sau a autobuzului, în balconul sediului firmei la care lucrează – ostracizaţi fiind din cauza ţigării însoţitoare -, la volanul maşinii, sau… chiar pedalând pe bicicletă.

Pe cei mai mulţi îi înţeleg, deşi eu rămân la concepţia mea prăfuită în care cafeaua este asociată cu starea de relaxare, de contemplare, eventual de taifas cu unul sau mai mulţi parteneri. Adică trândăvie, ce s-o mai cotim!

Aşa, sorbită din mers, la traversarea zebrei, între două semafoare, parcă n-are acelaşi farmec!

Dar, asta e: nu putem face abstracţie totală de ritmul vieţii actuale şi multe tabieturi trebuie şi ele, vrând-nevrând, “updatate”.

Mai puţin îi înţeleg pe cei care – la fel ca ofuscaţii cititori despre care am scris mai demult – încearcă, musai, să-şi savureze cafeluţa prin autobuze, tramvaie sau metrou, balansându-se riscant cu paharul de plastic în mână prin aglomeraţia dimineţii, aruncând totodată, priviri dezaprobatoare celor care… culmea, au tupeul să-i atingă accidental. Deocamdată, ăştia sunt puţini.

Din păcate, cafegeala asta, volantă, “la purtător” cum s-ar zice, a îngroşat nelipsita categorie a nesimţiţilor, a celor care ţin morţiş să-şi lase petele de jeg şi zoaie în urmă şi pentru care utilizarea coşului de gunoi e ceva plictisitor, depăşit, adică… nu e trend.

cafea…

Nu m-am prins ce vrea să scrie în mozaicul vechi din faţa prăvăliei ăsteia, dar mi-a atras atenţia.

CAFEA AQANA? Nu ştiu; plimbîndu-mă pe strada Buzeşti, mi-a ieşit în cale.

Încă două astfel de reclame – mult mai cunoscute – în finalul articolului de aici.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă III

Mi-am dat seama că e timpul să adaug cîte ceva la listele cu recomandări de anii trecuţi…

  • Africanele de la cofetăria Anomis (Panduri)
  • Ruladele cu ness de la cofetăria Nicoleta (Brezoianu)
  • Gogoşile şi langoşii de la gogoşeriile La Naşu (Prosper) şi La papa bun (Chirigiu)
  • Cabanoşii în foietaj de la acelaşi La Naşu
  • Covrigii de la cofetăriile Georgi
  • Sandvişurile cu jamon de la magazinul La Tienda (Tunari)
  • Şaorma românească de la fast-foodul La Cristi (Frosa Sarandy colţ cu Alexandru Cîmpeanu)
  • Quesadilla de la restaurantul Casa (Intrarea Spătarului)
  • Salata Balcic, brînza ca la Sopski de la restaurantul Balcic
  • Tartin de foie de la restaurantul Alioli
  • Cafeaua vîndută de Armeanu (strada Grigore Manolescu)

Dar – la orice listă – mai trebuie să şi mai tai cîte ceva. Cu inima strînsă spun că nu mai e ce-a fost cofetăria Constance, de exemplu; că Nicoleta nu mai face bănăţene cu carne; şi că Hristmari s-a închis…

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă II | Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă I

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

2010 – ce am mîncat noi bun

Nu-s prea multe de zis. În 2010 n-am dat peste foarte multe lucruri; cîteva, totuşi, mi-au rămas în minte:

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cine n-are armean, să-şi cumpere

… asta dacă vrea să vîndă cafea, bag-sama.

Îl ştie toată lumea pe Gheorghe Florescu – a scris cartea Confesiunile unui cafegiu şi şi-a deschis magazin pe lîngă Rosetti. Ca să zic aşa, marca lui este cafeaua prăjită după metoda armenească.

Îl avem de Haig Keşkerian – i-am lăudat cafeaua pe care-o vinde pe lîngă Piaţa Unu-Mai nu o singură dată.

De ceva vreme îl avem şi pe Sarkis Sarkissian, care vinde cafea în piaţa Galaţi (Gemeni).

Zic eu că – aşa cum brînza şi slana tre’ să fie de la Sibiu, pepenii de la Dăbuleni sau merele de Voineşti – acuş-acuş, dacă vrei să vinzi cafea, tre’ să te cam faci armean, nu?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos