despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Carrefour la Liberty

Aflu ultimul, odată-n plus: că pliantele cu deschiderea și prima săptămână cu reduceri veniră, în scîrbă, doar ieri: Billa din mall-ul „Liberty” e, de luna asta, Carrefour Market.

E primul magazin Billa care dispare – Carrefour le-a cumpărat pe toate.

… poate mallul ăsta reîncepe să devină cît de cît frecventabil – are iar cinema, are și bowling – dar rahovenii, săracii, dacă nu știu…

din zbor

Văd că și Carrefour cochetează cu ideea unei case speciale pentru familii cu copii și femei gravide; casierița șade vigilentă și-i hușuie pe toți ceilalți cumpărători care n-au burta mare.

… pensionarii și I.O.V.R-ul se descurcă de minune la cel’lalte case.

orice pe bonuri

… ziua de salariu – ziua aia-n care „muncim pe bani” e ziua-n care oamenii, îndeobște, își plătesc datoriile. Ratele, banii ceruți „pînă pe-ntîi”, cumpărăturile trecute pe caiet.

Mai e o zi luminoasă; uneori se pupă cu cea de salarii, alteori pică altcîndva – depinde de ce socoteli are angajatorul: e ziua cînd vin bonurile de masă. Bun, desigur – pentru cine primește.

Cu bonurile de masă, oamenii se duc la cumpărături.

Cumpărăturile cele mari, alea care umplu un portbagaj…

În aste cumpărături, bunînțeles că intră și niște băutură – să fim serioși, cine nu bea bere? Cine nu bea un vin? Dar și țigări. Și altele.

E o lege, care spune că pe bonuri de masă poți lua doar produse alimentare; nu tigăi, nu șampon, nu hîrtie igienică, nici ciorapi; și-n niciun caz bere, tărie și țigări.

Dar toată lumea știe că… că nu-i așa.

Cu ani în urmă, la Carrefour casiera împărțea produsele care puteau fi luate pe bonuri și pe cele care nu. Îmi convenea? Hm… parcă nu – știind că în Cora aceeași casieră mai închidea ochii la trebușoara asta.

Apoi a venit Kaufland, unde absolut tot – orice! – putea fi luat pe bonuri: și mai ales țigări și băutură. Apoi a venit Penny, care face la fel. Și apoi a venit Lidl, care la-nceput nu accepta bonuri; dar de cînd s-a apucat s-accepte, păi – la fel! – vindea absolut totul pe bonuri de masă.

Aș greși dacă aș spune că azi – pe verificatelea – orice hipermarket dă totul și orice pe bonuri de masă?

Și că singurele magazine care se tem să dea băutură și țigări pe bonuri sînt – culmea! – amărîtele de buticuri; primele care sînt controlate și puricate de autorități?

Păi, dacă ai de ales între un magazin care-ți dă orice pe bonuri și unul care respectă legea și n-o face, tu unde mergi, cumpărătorule?

Mă mir că n-am văzut treaba asta luată-n colimatorul nici unei instituții.

Din fugă: avanpremieră la Veranda din Obor

scris de Ando

Revenind la ceea ce am scris aici anul trecut, iată că s-au lămurit lucrurile. Miercuri, pe 10 septembrie, se va da startul festiv la lucrările de construcţie a unui nou centru comercial din portofoliul Carrefour: Veranda.

Terenul construcţiei este chiar vizavi de noua hală Obor.

Să vedem cum “se va simţi” Veranda în competiţie cu bătrânul magazin Bucur-Obor, cu Kauflandul din spate, chiar şi cu buticurile şi standurile din piaţă.

Pe de altă parte, dacă ne uităm la ce a scris zilele trecute HM, apetenţa bucureştenilor pentru acest gen de centre comerciale pare nelimitată.

Tigăi şi bătăi

… şi s-a deschis şi valoarea Rahovei – centrul comercial Vulcan; gata! Are Carrefour şi cîteva magazine-ancoră mai mici, ca H&M, C&A, Deichmann, JYSK, DM, Hervis…

Da’ lume, nenicule, ca la balamuc! Zici că se dădea ceva gratis. Ba chiar se şi dădea – aproape gratis; cuvenitele tigăi (parastas fără colivă şi inaugurare fără tigaie eu n-am văzut) şi… şi alte chestii; am văzut o poză cu-n cetăţean care luase trei cărucioare cu ulei la juma’ de preţ: c-o fi rezolvat cartofii fripţi pînă prin 2026, c-o plănui să-l toarne parte-n-parte cu motorina-n rezervor, nu ştiu…

Dimineaţa s-au îmbrîncit, potrivit acelorlaşi tradiţii, pensionarii; iar seara, oamenii muncii – sosiţi şi ei de pe treburi, dar la fel de hotărîţi să puie mîna pe ceva mai ieftin…

Lume, măi, lume! Sebastianul era atît de blocat, cum nu l-am văzut niciodată. Poliţiştii veniseră s-ajute şi de-abia făceau faţă; pen’ că – vedeţi voi – la Vulcan se intră pe lîngă Kaufland; pe aleea aia amărîtă.

Ai fi zis că gata – îi cîntăm Kauflandului prohodul! Aiurea; Carrefourul cel nou era ticsit; dar Kauflandul era şi el plin-ochi; zici că era ajunul Crăciunului!

N-am stat să văd cum era şi la cel’lalt acces, cel dinspre Trafic Greu; bănuiesc doar că s-a gîtuit şi pe-acolo mai rău ca-nainte.

Ce ziceam, deci? Lume! Eu m-am dus să casc gura, că tot era a ploaie şi n-aveam ce face.

Rahova are de-acum jucărie nouă.

Vulcan Value

Mai e puțin, mai e un pic – vorba cîntecului – pînă la marele nimic!

O lună, adică: pînă cînd, pe „Trafic Greu”, pe maidanul rămas după dispariția boscîrțelor rămase după distrugerea „Vulcanului”, se va ridica un nou – NOU! – centru comercial: VULCAN VALUE CENTER!

VALUE, desigur – doar acilișa-n Rahova dacă vrei să vorbești pe limba noastră, tre’ să vorbești dă valoarea noastră!

Bine – glumim; dar o s-avem și noi un Carrefour la noi în cartier; sună bine.

Constructorii trag tare; foarte tare. Nu-ţi vine să crezi că mai în iarnă era locul gol; şi nici că peste o lună complexul trebuie să fie gata. Sînt curios cum se va face intrarea din „Trafic Greu” – tre’ să apară semafoare, insule pentru virajul stînga…

Să vedem.

Lidl: victimele succesului sînt clienţii

… de la mijlocul lui 2013 încoace Lidl a început să atragă tot mai mulţi clienţi. Cu preţuri bune pe mărcile proprii, cu cîteva chestii care altundeva nu sînt, cu o mişcare destul de rapidă la casă… Nu zic; mi-a plăcut.

Însă… însă. Însă văd Lidl întorcîndu-se la obiceiurile de dinainte. Stocuri zero la bunuri uzuale, lipsa nenorocitei de ape minerale, cărucioarele de aprovizionare lăsate alandala şi atitudinea de băgat-picioarele: cu asta Lidl primeşte clientul anului 2014.

Cînd fac cumpărăturile, mă interesează să gasesc ce am nevoie, să am măcar cum alege între două sortimente rezonabile şi să nu stau la nenorocita aia de coadă de la casă.

Văd că pe Lidl nu-l interesează astea, din păcate.

Iar măgăria cu casele închise, cînd e cioporul de oameni mai mare, eu n-o accept.

Da – să ştiţi că aştept după trei-patru-cinci cetăţeni la rînd; dar dacă e coada mai mare şi nici după un sfert de oră nu deschizi case noi şi  – mai ales – dacă tu, casier, te mocăi în batjocură, eu îmi las naibii căruciorul plin în faţa unei case închise şi mă duc altundeva.

Şi nu doar eu; am mai văzut şi pe alţii; să înţeleagă magazinul că pe acele cumpărături ar fi putut lua bani, dacă ar fi fost un pic mai cu bun-simţ.

Dacă-i vorba de case şi rînduri, îmi place cum a început Carrefour să facă culoarul acela de aşteptare – te opreşti o „linie de discreţie”, eşti anunţat ce casă se eliberează, şi te duci frumuşel acolo.

cultural, comercial

… iaca nu ştiam – e bine să te mai preumbli prin cartiere; trecui deunăzi prin Berceni, să văd ce mai e nou, ce s-a mai schimbat, ce-a mai băsnit Piedone; chestii de-astea.

Aşa am văzut că Templul Culturii al copilăriei mele s-a transformat în Templul Comerţului: anume că fostul cinematograf „Cultural” este acum Carreforur Market.

Io zic că asta-i o lovitură cruntă dată Mega Image-ului; şi mai ales tuturor care se ocupă cu prospectarea pieţei imobiliare, în vederea găsirii de noi şi noi spaţii pretabile comerţului.

O să vedem supermarketuri deschise oriunde, probabil: şi-n bănci, şi-n farmacii, şi-n spitale, şi-n cimitire; la şcoală, în loc de ora de sport, copiii or să se ducă să stea la casă; iar duminica… duminica o să ne-nchinăm zeului consum.

deci, ce -market?

Fac mereu cumpărături, sînt mereu pe drumuri. Intru în fel de fel de magazine. Unele îmi plac, altele mă dezamăgesc. Încă mă tem de monopolul Mega Image, dar recunosc abilitatea acestui magazin de a fi versatil, de a ţine şi preţuri bunuţe, şi – mai ales – de a nu-şi bate joc prea mult de sortimente. Chiar şi în cel mai mic Shop & Go ai de unde alege între mărfuri.

Nu la fel se întîmplă în magazinele La Doi Paşi în care-am intrat. De acord, nu-s aşa de multe în drumul meu şi recunosc că le-am călcat din curiozitate. M-a dezamăgit – nu se bate nicidecum cu magazinaşele Mega Image. Stă prost – stocuri mici, sortimente sărace, mărci alese neinspirat. Nu mă convinge.

Nu-mi place nici cum se mişcă reţeaua Carrefour Market. De acord, stau bine la capitolul mezeluri, acolo unde magazinele au fost făcute împreună cu Angst – dar atît. În rest, preţurile nu se simt că ar beneficia de pe urma puterii Carrefour. Chestiile ieftine, sub marcă proprie, se vînd repede şi nu se completează stocurile eficient.

Comerţul e încă o brambureală mare, cu lucruri de neînţeles…

Nu-nţeleg, de pildă, cum un lanţ de supermarketuri mari – ca Lidl – poate avea preţuri mai mici ca unele hipermarketuri; şi nu vorbesc de mărcile proprii, ci de mărci comune comerţului nostru.

Kaufland

pesemne aţi tot citit despre Kaufland; merge bine şi, în ţară, a ajuns să vîndă peste Carrefour. Mie Kaufland îmi place; nu doar pentru că am unul aproape, ci pentru că este un magazin bun.

O să-l compar cu Carrefour şi o să găsesc multe argumente care să-i dovedească superioritatea.

Carrefour zice că vinde absolut orice ai avea nevoie – ceea ce e adevărat. Dar nu toate lucrurile vîndute sînt şi de cumpărat. Carrefour vinde şi maşini de spălat, şi cauciucuri de maşini – dar, atunci cînd te duci să-ţi faci cumpărăturile săptămînale, nu-ţi iei cauciucuri noi, nu? Şi maşina de spălat, parcă ţi-ai lua-o de la Altex, totuşi.

La Kaufland găseşti doar ce ai cu adevărat nevoie – mîncare, de-ale casei, chestii simple.

Carrefour te înnebuneşte cu mărcile proprii, pe care nu dai doi bani. Mărcile proprii de la Kaufland sînt mai bune decît cele de la Carrefour. Dar nu asta contează – ci faptul că, în realitate, Kaufland are mai multe produse bune din aceeaşi gamă decît Carrefour. Am văzut-o şi la apă minerală, şi la mezeluri, şi la cereale, şi la hîrtie igienică – la multe.

Carrefour vinde mai multe lucruri pe care nu le-ai cumpăra – asta e treaba. Şi aşa ajunge să aibă promoţii mari, în urma cărora vezi, de fapt, că n-ai făcut nici o afacere. Şi mai e ceva; Carrefour s-a lăudat întotdeauna cu preţurile mici; şi cînd te duci acolo vezi că preţurile alea mici sînt la lucrurile pe care nu le vrei – şi te superi. La Kaufland nu te aştepţi, parcă, să aibă cele mai mici preţuri din ţară – aşa că eşti pregătit să nu le găseşti. Dar cu toate astea, Kaufland vinde cam la acelaşi preţ ca orice alt hipermarket. Şi – de ce să n-o zicem? – Kaufland mai are şi are noroc cu numele nemţesc – ştiţi voi de ce.

Şi la Kaufland sînt mereu cele mai mari şanse să găseşti pe stoc ceea ce vrei.

La Kaufland stai mai puţin la casă decît la Carrefour şi poţi să iei de fiecare dată orice pe bonuri.

… părerea mea.