despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
… uite c-a mai trecut un an! Și s-au făcut șase de cînd Caru’ cu bere ține această uriașă „terasă” artificială sub pretextul renovării clădirii.
Cum să te grăbești să demontezi fierătania? Păi, afară se pot înghesui mai peste 40 de mese – ia să facem socoteala cîți mușterii are restaurantul și ne dăm seama că n-are nici un chef să renunțe la atîta cîștig…
Ce-i drept, fațada-i gata renovată; frumoasă e! Dar nu-i așa că nici nu se vede? Atît de mare-i „terasa”. În spatele clădirii, pe Lipscani, șantierul este, desigur, mult mai discret.
 
Trece vreme, dar nu uităm porcăriile! Iacă, se fac cinci ani de cînd „se lucrează” la fațada clădiri unde se află celebrul restaurant „Caru’ cu bere”.
… nu se mișcă nimic – dar nimic! De ce s-ar mișca? Că la adăpostul schelelor restaurantul s-a-ntins pe mai bine de juma’ de stradă.
Între timp în București…
… s-au construit turnuri – cartiere de turnuri cu birouri!
… blocuri – cartiere de blocuri!
… se ridică Catedrala!
Doar aici… nimic!
Iacătă, se mai scurse un an – și nici o veste despre terminarea lucrărilor la fațada clădirii în care se află Caru’ cu bere.
Bună treabă! Dacă era treabă trenată de Primărie, mamă-mamă ce scandal mai ieșea!
Și terasa s-a crăcănat iar:
… mai lăsați o țîr’ de loc și pentru Sfîntu’ Duh, fraților.
Asta-i viaţa, oraşul merge înainte. Şi dacă într-un capăt al său dispare (chiar numai parţial) una din vechile sale fabrici de bere, în buricul târgului, Caru’ cu Bere îşi trăieşte spumos povestea de succes, fiind, zilnic, asaltat de clienţi.
S-a scurs un an de cînd frumosul Caru’ cu Bere s-a pomenit cu o grosolană copertină metalică, zdravănă şi urîtă. Motivul, fireşte, este restaurarea faţadei – ceea ce e, în sine, e lăudabil.
Faptul că – iată – a trecut un an şi faţada nu-i gata nu e de mirare. Dar nimeni nu-şi smulge părul din cap de furie. De ce-ar face-o?
Ia priviţi nişte poze mai vechi… prima e din 2009, a doua din 2011, a treia din 2012:
  
Ce vedem noi aici?
… vedem că în ultimii ani Caru’ cu Bere s-a crăcănat peste toată strada. La adăpostul copertinei metalice, afacerea s-a extins peste două treimi din trotuarul străzii Stavropoleos.
Eheeei, dragii moşului, cum să nu te gîndeşti că restaurarea asta – care trebuia să ţină, iniţial, vreo 8-9 luni (că nici panou de identificare a construcţiei nu mai e) poate să dureze mult şi bine?
surse foto: 2009 – Panoramio | 2011 – Turistu | 2012 – Unknown Bucharest
Cofetăria Iepuraşul din Cîmpu-Lung nu mai face krantz; mare păcat!
O idee care a prins bine în reţeaua City Grill/Caru’ cu Bere/Hanu’ Berarilor: meniuri speciale pentru pensionari, cu 10 lei.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Căutînd zilele trecute must de băut, am ajuns la City Grill, pe Lipscani. Anul trecut, pe vremea asta, erau singurii care vindeau must. Ei şi Caru’ cu Bere, ruda lor mai pricopsită.
Nu aveau must şi nu erau siguri dacă o să facă, dar nu doar asta e problema. City Grill are nevoie să fie scuturat; se complace într-o rutină care nu-i face bine. După aproape patru ani de la deschidere, restaurantul arată prăfuit, afumat, murdar, întunecos. Servirea e tot mai delăsătoare. Mîncarea e încă bună, dar micile scăpări şi aici se văd: se grăbesc să o aducă şi e mai rece decît ar trebui.
Ar face bine să se grăbească şi să se schimbe, deşi ce motive ar avea? Vad, are, slavă Domnului! Pauzele de prînz îi priesc. Străinii care nu găsesc loc la Caru’ cu Bere la City Grill ajung.
E greu să bei must în Bucureşti! Tare greu! Anu’ trecut, pe vremea asta, găseai must la Caru’ cu bere şi la City Grill-ul din spate. Acum… încă n-au făcut. O să mai facă? Păi… nu ştim, cred că da… au zis ei.
Da, mulţumesc frumos. E toamnă! Dacă nu faci must acum, atunci cînd? De Paşte?
Daca tot a venit toamna, sigur o sa-ti vina cheful sa bei must… sa minci pastrama… insa, lelita Ioana, unde poti face asta-n Bucuresti? Sa zicem ca pastrama o rezolvi cat de cat repede, dar mustul e o afacere complicata. E perisabil si se pare ca nu are chiar atat de multi clienti pe cat ai crede. Am incercat sa dam de must in multe locuri: unii au zis ca o sa aduca, ca cei de la Nicoresti.
Cred ca pina la urma sunt cateva locuri unde sigur au, si ma refer la restaurantele cu asa-zis specific romanesc; ce te faci insa daca nu ai chef de carutele imbracate in leduri de la intrare, de pieile de oaie mincate de pureci de pe perete si de momentele artistice de real angajament?
Iata ca stiu: Caru’cu bere face must. Iar daca acolo nu o sa gasiti masa, iesiti frumos, faceti dreapta si iar dreapta… exact: si mergeti la City Grill, pe Lipscani. Acolo sigur gasiti o masa, si must, si cam aceeasi mincare ca la Caru’ cu bere… pentru ca au aceeasi bucatarie. Si va dau un sfat: incercati ciolanul, e pur si simplu demential de gustos!
O buna parte din meritul pentru mancarea buna, servirea corecta si atmosfera suportabila din majoritatea restaurantelor de azi se datoreaza unui lant ce-a-nceput sa fiinteze cu aproape 10 ani in urma.
Se numeste La Mama, si de cand a fost clar ca stilul lui merge, a fost urmat, imbunatatit si depasit.
Cred ca stiti cam ce vreau sa zic: locuri curate, cu dever, cu portii mari, cu preturi mai degraba indreptatite-si cam atat. La Mama nu mai e chiar ce-a fost, dar dupa el, cum ziceam, au venit lucruri bune. Unul dintre ele e City Grill, un concept ce s-a dezvoltat cu pasi repezi, si care acum trage in tot ce misca-nu gasesti zona noua de birouri fara unul pe-aproape.
In plus, s-a extins si altfel: iata, de ceva vreme au redeschis Caru’ cu Bere, si l-au facut sa zbarnaie, fara sa-i strice izul istoric. E drept ca eu as fi preferat niste portii mai mari.
Ca o curiozitate, are bucataria comuna cu City Grill-ul de pe Lipscani.
Sa fie adevarat zvonul ca vor prelua si Hanul lui Manuc? Daca da, nu mi-ar parea rau, caci fac treaba buna.
Ca bani: rezonabil
Curat: foarte curat
Servire: buna!
ultima dată acolo: toamna 2008
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii