Prefectul Bucureştiului a zis ieri că toţi cîinii fără stăpîn trebuie omorîţi – dacă nu-i revendică sau adoptă nimeni timp de şapte zile de la prinderea lor.
Ei bine, sînt de acord.
La naiba cu toţi cei care oploşesc cîinii prin blocuri, şcoli, instituţii!
Cîinele e ca omul, zic ei. Cîinele te iubeşte necondiţionat, mai zic. Cîinele ştie cine e om bun sau rau. Cîinele muşcă doar oamenii răi. Cîinele te atacă doar dacă ţi-i frică de el. Cîinele e o victimă, e un suflet, e cel mai bun prieten al omului.
Ei bine, la naiba cu cîinii ăştia de pe stradă!
Mi-or fi dragi ăi mai mulţi dintre cîini, dar îi vreau morţi.
Aşa că lăsaţi-mă-n pace cu proverbele voastre!
Cîinele ştie dacă eşti bun sau rău: dac-ar fi aşa, am putea foarte bine să-nlocuim judecătorii cu cîinii maidanezi. Nu; cîinii nu ştiu cine e om bun sau rau.
Cîinele muşcă doar oamenii răi: a’ dracu’ cîinii ăştia – de ce nu i-au muşcat pe aia care mi-au furat astă-vară bicicleta? pesemne că erau ăia nişte oameni buni, nişte cicilişti amărîţi, fără noroc în viaţă.
Din cinşpe cîini, fiecare latră la altceva – unul la maşini, altul la scutere, altul la ţigani, altul la copii, altul la lună. Nici unul nu latră cînd vreun drogat sparge vreo maşină şi fuge cu casetofonul.
Cîinele te atacă doar dacă ţi-i frică de el: da’ normal că ţi-i frică de el! Normal că o să ocoleşti juma’ de cartier ca să nu treci printr-o haită de cîini! Normal că o să-ţi înveţi copilul să se ferească de cîini!
Cîinele te iubeşte necondiţionat: mă-nnebunesc după chestia asta. Nici mă-ta nu te iubeşte necondiţionat. De ce dracu’ să te iubească cineva necondiţionat? Nu vrei să te iubească cineva pentru ceea ce eşti şi pentru ceea ce faci? Ultima dată cînd m-am interesat despre natura umană, cam despre asta era vorba.
Cîinii n-au nici o vină: dar tu, ăla care strîngi o haită de douăzeci, îi hrăneşti, îi îngrijeşti, de ce n-o faci la tine-n curte? De ce-o faci în faţa blocului, în curtea grădiniţei unde-mi duc eu copilul, în curtea spitalului, în curtea firmei unde lucrezi?
Cine-a lucrat prin Casa Scînteii ştie haita infectă păstorită de Daniela Buruiană şi de frica hingherilor de a se băga-n ea. Ştie cum e să ai chiftele la tine ca să-ţi salvezi viaţa.
Cîinele e o victimă: E victima cucoanei care n-are alt scop în viaţă decît să hrănească căţeii. Priviţi-o: s-a oprit aseară la magazin şi a cumpărat pîine, margarină, parizăl şi salam. Dimineaţa s-a sculat devreme şi a făcut sandvişuri pentru cîinii de la serviciu: unora le-a făcut cu salam, altora cu parizăl (că fiecare are preferinţele sale, să ştiţi!), ba chiar la doi-trei le-a făcut şi-un chec. Cucoana asta are un insider la primărie, care-i spune cînd vin hingherii prin zonă. Cucoana asta, cînd vin hingherii, ştie să ascundă treizeci de cîini în douăzeci de locuri diferite din Bucureşti. Cucoana asta, care se crede Oskar Schindler salvîndu-i pe cei 101 dalmaţieni, produce într-un an minim 10 cîini vagabonzi, pe care nu-i poate plasa, controla sau steriliza.
Cîinii se cacă pe trotuar, în scara blocului, în iarba din parc, în nisipul unde se joacă copilul meu. Cîinii latră unii la alţii toată noaptea. Cîinii se strîng în haite şi atacă oamenii. Cîinii sînt murdari, plini de viruşi.
E cîinele o victimă? şi omul e o victimă.
Cîinele e cel mai bun prieten al omului: pînă una-alta, cel mai bun prieten al meu e Prefectul Bucureştiului, Mihai Cristian Atanasoaei.
“Modificările pe care vrem să le aducem legii încurajează, în primul rând, adoptarea câinilor fără stăpân. Însă nu mai vrem să fie adopţiile în bătaia de joc de care am avut parte până acum. Câinii erau revendicaţi, dar ajungeau înapoi în stradă. Cei care vor să adopte un câine vor trebui să prezinte nişte dovezi”, spune prefectul.
“În primul rând să facă dovada spaţiului în care va ţine câinii. Pentru că nu pot să cred că e uman să ţii 20 de câini în 40 de metri pătraţi. Prezentarea de către adoptator a posibilităţilor materiale… Mi-e greu să cred că o persoană cu salariu minim pe economie poate, efectiv, să crească 7 – 8 câini. Prezentarea de către adoptator a acordului asociaţiei de proprietari sau al vecinilor. Din ce am citit, din ce ştiu de la Asociaţia pentru Supravegherea Animalelor, cetăţenii sunt deranjaţi nu doar că un câine a muşcat. Poate că muşcă, poate că nu. Dar mai sunt deranjaţi când văd fecale în casa scărilor, când urlă noaptea la lună, când 12 câini stau într-un apartament de 40 de metri pătraţi. Nu stau singuri, stau într-un bloc de locuinţe. Dacă tot blocul e de acord, atunci să-i ţină. Dar dacă nu, nu se mai poate”, a spus Atănăsoaiei. [articol din Gîndul]
comentarii