despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

O (triplă) recomandare

scris de Ando

Neobosit iscoditor, Reptilianul a adăugat blogului său trei articole care nu trebuie ratate de iubitorii Bucureştiului: spectaculoasa sală de cinema Trianon-Bucureşti cu ale sale două balcoane, apoi o suită de imagini cu interioare din clădirea Institului de Chimie Almentara de la Băneasa, aia de unde i s-a tras pârnaia lui Dan Voiculescu şi, la început de an, fotografii deosebite cu fosta fabrică de trasuri Rieber de pe str. Romulus.

Fotografii preluate de pe: reptilianul.ro

Case căzute 388 – Calea Călărașilor 149 și 151

articol actualizat

Cîte povești or fi uitate pe-aici, după ce treci de Hala Traian!

La 149, coșmeliile de la stradă-s oribile; în curte, însă, imobilelele ne surprind cu detalii remarcabile.

Iată și locul văzut de Dan Vartanian în 1976.

La 151, un blocușor.

La 153 funcționa cîndva cinematograful Arta – clădirea a rămas; deocamdată să zicem că nu-i de serialul nostru.

Mai sunt pe-aici niște fundături; Calea Călărașilor a fost recent lărgită cu-o fîșie și s-au refăcut trotuarele. Poșta, săraca, a fost închisă.

mai multe despre Case căzute

Terasa surpriză

scris de Ando

Din când în când, ne-am mai legat şi noi de subiectul fostelor cinematografe din Bucureşti. Poate vă mai aduceti aminte, de exemplu, ce forfoteală a fost până ne-am lămurit ce şi cum era cu grădina fostului cinema LIRA.

De data asta, surpriza a venit de la doi paşi de mine, adică de la fostul cinema Ileana, ori Avrig, ori Donca Simo. A funcţionat (iniţial ca sală de dans, apoi şi ca cinematograf) până prin anii ’64,  în această clădire aflată pe strada Avrig nr. 1, chiar pe colţul cu strada Chiristigii.

Până aici, nimic neobişnuit. O grămadă de asemenea săli mai vechi au fost închise şi în perioada de dinainte de decembrie 1989. Când am venit în cartier, aici era un atelier pentru decoruri şi tâmplărie al teatrului Nottara. Aflasem asta, în treacăt, de la o rudă mai îndepărtată care, lucrând la administraţia acelui teatru, venea uneori cu treburi de serviciu la atelier şi se mai oprea pe la noi la o şuetă. Cred că am trecut de mii de ori pe lângă acea clădire, fără să-i acord o importanţă aparte. De aia, nici nu mai ştiu când cei de la Nottara şi-au ridicat calabalâcul şi au plecat (ei fiind, de fapt, chiriaşi acolo). După revoluţie, s-au mai perindat pe aici şi cei de la Media PRO cu emisiunea „Chestiunea zilei”, parcă şi ceva cu preselecţia de copii pentru „Magicianul”, emisiunea cu Marian Râlea, apoi… nimic.

Cred că s-au făcut 15 ani, dacă nu mai mult, de când clădirea este sub lacăt şi scoasă la vânzare.

Cum ziceam, treceam în continuare, zilnic, pe lângă ea, fără nicio străbatere. Dar iată că internetul mi-a adus în cale un veritabil cunoscător (îndrăznesc să-l numesc: expert) al mult prea încâlcitului istoric al cinematografelor bucureştene. Este vorba de domnul Belkine Gabriel.

Orfeu, Aida, Luxor, Nora, Select, Alcazar… şi multe alte nume pierdute în negura timpurilor, dânsul le reînvie şi ni le oferă cu pasiune şi răbdare. Deci era firesc ca „săpăturile” lui să aducă pe tapet şi evoluţia acestui fost cinematograf.

Ei bine, la această postare, mi-au atras atenţia cele câteva comentarii care pomeneau, fără echivoc, despre filmele văzute aici „la grădină”, lucru care m-a pus pe gânduri pentru că nu reuşeam să localizez, pe teren, unde ar fi fost acel spaţiu destinat grădinii. Dar tot comentariile m-au scos din încurcătură: grădina se afla pe o terasă din lateralul clădirii! Imediat, am pus „la lucru” satelitul google maps şi, privită de sus, situaţia s-a clarificat:

Avizat fiind, am mai dat câteva târcoale clădirii şi am pozat alte detalii ale fostei terase-grădină: parapetul lateral sau fosta cabină de proiecţie.

O soluţie eficientă de folosire a terenului şi nu ştiu de ce mi-a picat fisa aşa de greu pentru că, în copilărie am frecventat fostul cinema Bălcescu (Aida), de sus de pe Calea Rahovei (actual Palatul Bragadiru) care, la fel, avea grădina la etaj!

din zbor

Fostul cinematograf „Grivița” s-a demolat de tot – n-a mai rămas nimic din el. Cică o să fie o clădire de birouri-n loc.

Case căzute 283 – Str. 11 Iunie 79

Cine-ar putea zice că taman asta-i o casă căzută?

Trebuie să te oprești o clipă și să vezi că așa e. De zece ani de cînd e gata, n-a fost folosită deloc; de fapt, nici nu-i cu adevărat gata.

Pe locul ei fusese grădină de vară a unui cinematograf; s-au mai dat filme pînă-n anii ’90. Nu mai știu de care cinematograf ținea grădina – de fostul Modern? – sau de micul cinema Libertății (atît parcul Carol, cît și piața de aici așa s-au numit în perioada comunistă) aflat la două case mai încolo?

mai multe despre Case căzute

Case căzute 281 – Calea Dorobanților 99

Actualizare: la sfîrșitul lui februarie 2019 a-nceput un șantier de reabilitare.

Multă vreme, acoperită de pînze publicitare uriașe, am trecut fără să vedem clădirea asta – și mai ales cît de prăpădită este.

La parter a ființat dintotdeauna cinematograful „Volga”. Deși am putea crede că numele l-a primit după Naționalizare, așa a fost el botezat de la bun început.

 

Clădirea tocmai ce-a făcut 80 de ani. Cinematograful mai a funcționat și o bucată din anii ’90, în paralel cu unul din primele cluburi-cult deschise după Revoluție: „Studio Martin”.

Cu numerele, tărășenia obișnuită – clădirea ține de Calea Dorobanților și a fost împărțită în trei bucăți (99, 99A și 99B); cinematograful, însă, apare menționat la numărul 61 al șoselei Ilie Pintilie, azi Iancu de Hunedoara (cu toate că blocurile ce bordează bulevardul se opresc, lipite de clădirea noastră, cu numărătoarea la 37)

mai multe despre Case căzute

1948 – spectacole din presa vremii

de Ando și HM

Fiindcă-i sfîrșit de an – vreme de veselie! – privim peste umăr la atmosfera efervescentă de-acum șapte decenii. Se distrau oamenii și-atuncea; de ce n-ar fi făcut-o? Războiul trecuse. Și greutățile – cînd te saturi să lupți cu ele – mai bine să le uiți, pentru un ceas-două.

Găsim sumedenie de reclame: filme și spectacole, de la matineu pînă-n noapte. De-ajuns să se umple cîte-o pagină-ntreagă de ziar!

Artiști uitați, producători și companii teatrale, cinematografe – o bucurie să ne-ntoarcem în timp.

 

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Cei de la Cartierul Uranus, mereu la datorie!  

scris de Ando

N-am să pierd niciodată ocazia de a-i lăuda pe Costin şi pe Cristi, cei doi entuziaşti scormonitori de documente şi de amintiri de la Cartierul Uranus, mai ales că luna aceasta au şi o frumoasă aniversare: „…proiectul nostru împlinește cinci ani de la înființare – un timp în care am adunat cîteva mii de imagini din cartier și, cu ajutorul Dvs., le-am făcut cunoscute unui public nesperat de larg. Astfel, în amintirea unora, în închipuirea altora (mai tineri), cartierul a revenit puțin la viață”.

Imi place de ei că sunt adevăraţi interlocutori atât în mediul virtual, dar şi în realitate: modeşti, simpatici, atenţi, şi – mai ales – fără aere de superioritate. Deşi deţin un volum impresionant de informaţii despre regretatul cartier, sunt permanent „pe fază”: ascultă sau citesc atent, asimilează şi filtrează cu răbdare poveştile şi amintirile celor care au locuit sau au muncit în acel areal urban. Un singur exemplu. Intr-o discuţie legată de cinematografele din zonă, le spuneam că îmi amintesc de existenţa unui alt fost cinematograf numit „Rahova”, aflat undeva mai jos, spre intersecţia cu Justiţiei, dar tot pe Calea Rahovei, însă altul decât cele care apar îndeobşte în fotografiile de pe net (Coşbuc, Modern, Nicolae Bălcescu). Răspunsul a venit rapid şi documentat:

„Cinema Rahova, despre care aţi şi spus că era mai jos, spre centru, era în clădirea pe care am bănuit-o, era cea de la adresa Calea Rahovei 91, ocupată de ateliere de proiectare T.C.I. la momentul demolărilor; ataşez poza din albumul lui Bonciocat.

Şi nu se opresc aici cu roboteala: astfel, la finele lui octombrie, au lansat o nouă pagină de grup pe facebook intitulata Măruntaiele cartierului Uranus, iar din această lună, reiau întâlnirile de joia de la expoziţia lor de la parterul hotelului Marriott ( prima întâlnire e chiar joi 8 noiembrie , orele 18).

Cinematografele Bucureştiului – alte liste, alte întrebări

scris de Ando

Fără îndoiala că cine va descâlci zbuciumata istorie a sălilor de cinema din Bucureşti poate fi numit… doctor. Să ne amintim numai ce zbatere a fost până am depistat unde se afla grădina cinematografului LIRA!

Iată un alt exemplu. Avem două programe de filme: unul din 1967, celălalt e chiar din 22 decembrie 1989.

 

Vizibil, numărul cinematografelor diferă substanţial, chiar dacă ţinem socoteala că, în respectivul interval de timp, unele săli vechi fuseseră deja demolate. De fapt, mai ales după 1980, se mergea… pe blat. Pentru că şi acea întreprindere de difuzarea filmelor trebuia să-şi îndeplinească planul de încasări, la unele săli se băgau filme vestice (chiar dacă mai vechi, dar de success la public), dar care săli nu erau trecute în programul de la ziar!

Ţin minte că aveam o listă de telefoane şi astfel mă interesam ce film rulează la cutare cinematograf sau grădină!

Acestea fiind zise, publicăm două interesante liste, primite de la arh. Cristian Brăcăcescu, liste care aduc o rază de lumină şi ne mai scot din încurcătură.

Prima cuprinde situaţia extinsă a cinematografelor active înainte de 1950, dar şi a sălilor de cinema care, fie au căpătat o altă destinaţie, fie pur şi simplu au fost demolate.

Cea de a doua prezintă situaţia cinematografelor active la nivelul anilor 1987-1988. Bineînţeles că, lucrurile fiind în mişcare, apar enumerate şi cinematografele nou construite: Luceafărul, Modern, Flamura, Griviţa, Excelsior, Favorit, Melodia, Gloria, Floreasca.

Asta nu înseamnă nicidecum că am scăpat de încurcături. De exemplu: sala Înfrăţirea între popoare din Bucureştii Noi nu apare pe niciuna din liste!?

Deci, până la… doctorat, hai să vedem şi câteva anunţuri la filmele care rulau prin sălile anilor 1946-47.

   

din zbor

de Ando și HM

cîte săli de cinema zac; și, fiindcă nu toate trebuie transformate în cluburi ori supermagazine, reconversia lor ar însemna un folos comunității. „Favoritul”, săracul, e de cînd hăul în aer. „Flamura” și „Grivița” – abandonate și ele – sînt în vederea consiliilor locale pentru a fi folosite la ceva util

La „Gloria” treaba se mișcă destul de binișor.