despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

de departe, n-arată rău

… cătinel, cătinel, se pune la loc gardul Cișmigiului. E vopsit de vai de mama lui, cu-n pospai verde care-i deja zgîriat și julit.

ar fi și momentul să ne-apucăm de parcuri.

Bucureștiul are prea multe priorități de care nu se-ocupă nimeni, așa c-ar părea ridicol să ne ocupăm și de parcuri.

Pîn’la urmă, avem destule parcuri – așa cum sînt ele! – și-am putea să ne declarăm mulțumiți… că sînt.

Din păcate, așa cum sînt ele, nu-s deloc bune.

În București sînt două feluri de parcuri.

Avem parcurile de care se-ngrijesc primăriile de sector – I.O.R., Orășelul Copiilor, Lumea Copiilor, Drumul Taberei, ca să dăm niscai exemple. Întîlnim aici o grijă obositoare, costisitoare care are tendința să le transforme în țarcuri, nu în locuri libere și vesele.

… și avem parcurile de care „se ocupă” primăria cea mare – Herăstrău, Cișmigiu, Tineretului, Carol, Izvor. Găsim aici o delăsare uriașă, o minimă gospodărire – noroc că nu-s bucureștenii chiar așa mitocani precum ne speriem și nu strică și mai rău.

În lumina acestor realități, pare-a fi o veste excelentă ambiția sectorului 4 de-a lua și Parcul Tineretului spre transformare, curățire și aducere la lumină.

Dar ar fi, pe undeva, păcat: l-ar transforma într-un țarc corect, curat și colorat… și, din păcate, nu doar asta ar trebui să fie un parc.

Este vremea să-ncepem să ne gîndim serios la ce trebuie să scoatem din parcurile astea. Nu toate trebuie să colcăie de atracții și tiribombe; nu toate trebuie să găzduiască concerte și spectacole!

Dar asta presupune o oarece știință de-a desparte nevoia de distracție de cea de recreere… Și, mai ales, înțelegerea ideii că nu mai e nevoie ca un loc public chiar „să le aibă pe toate” – nu trebuie defel să fie așa.

Ia, bunăoară, să ne uităm la Herăstrău – la peluzele uriașe neîngrijite, la cotloanele pline de mizerie și paragină, la balta coclită care-nconjoară Insula Trandafirilor. Să ne îngrozim cum, seara, se aud bubuiturile muzicii peste lac – tu intri liniștit pe la Piața Scînteii și auzi zgomotul uriaș ce se rostogolește dinspre Bordei, de la toate terasele ce s-au întins pe mal. La aproape un veac de cînd parcul ăsta a fost creat, zic că a sosit și vremea să-l refacem, să-l reinventăm; să delimităm clar zonele unde se pot ține evenimente, să curățim părțile căzute.

Săracu’ Cișmigiu! – de aici ar trebui să dispară pentru totdeauna tîrgurile tradiționale, căsuțele, concertele; să i se păstreze izul de grădină, de loc cochet, de oază cuminte.

Iar frumosul parc Carol ar avea nevoie de-o redefinire prin care să i se pună-n valoare amprenta istorică, pe lîngă cuvenita reîmprospătare…

Cumva, trebuie să ne dăm seama cît folos am putea trage din aceste parcuri, dac-am renunța să le mai tratăm ca iarmaroace.

distracție ieftină.

… ce putea fi mai simplu și – mai ales – la îndemînă decît să te plimbi pe lac, în Cișmigiu?

Distracție ieftină, populară!

Iată că nu mai e așa.

Era mare nevoie să se schimbe hidrobicicletele – se stricaseră, mergeau ca vai de mama lor.

De curînd s-au adus unele noi. Sînt frumoase și, mai presus de orice, au niște copertine tare bune pe vreme de vară!

Dar și cînd te uiți cît costă – 20 de lei juma’ de oră, 30 de lei ora…

Te gîndești bine dacă mai e sau nu o distracție ieftină, la-ndemîna oricui.

din zbor

de Ando și HM

Să mai și urmărim ce se mai petrece cu micile noastre subiecte.

Unu! S-au luat – după un an de tîmpeală – hîrdaiele cu pomișori din fața Cișmigiului, care ascundeau gardul infect de cei ce treceau pe Bulevard.

Doi! A dispărut duba mizeră din spatele hotelului „Irisa” – cea folosită pe post de magazie.

Trei! După cinci ani „Mega Image” a scumpit cu un leu meniul acela de prînz la cutie. Acuma-i 11 lei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

în beznă și găinaț

… vine toamna! Se lasă Soarele-n jos la ora la care peste vară de-abia de plecai în parc, la joacă…

Copiii n-au chef să se-mpace cu asta; pînă tîrziu, aleargă, fac și desfac: nici nu-i mai vezi, doar ce-i auzi…

Locurile noastre de joacă au multe bube! Mereu cîte-o mizerie, cîte-un aparat stricat, cîte-o sîrmă uitată-n afară, fără apă și toalete-n apropiere…

Și – bine-nțeles! – fără lumină!

La opt seara-ți bagi deștele-n ochi! E beznă! Numai bine să-njunghii pe cineva și să-i iei portofelul, nu să stai la joacă.

E o boală tîmpită, asta: montarea de becuri chioare, „economice”, slabe, tocmai în locuri unde e nevoie de lumină: în parcuri.

—————

Mai am una! Și-i veche; prea veche.

… e vorba de căcărezele din Cișmigiu; îs peste tot, pe alei, pe bănci și – desigur – pe toate locurile de joacă. Îmi place cum Primăria a organizat aici un eveniment special numai pentru copii; dar că nu-i în stare să spele niciodată găinațul din parcul ăsta.

muncă de chinez II

… se face treabă, ohoooo… uneori se face prea multă. Anul trecut s-au luat la mînă stîlpișorii ce mărginesc aleile din Cișmigiu. S-au curățat straturile de vopsea adunate de-a lungul anilor, s-au mai și completat cei lipsă…

Acum s-au apucat iar de ei:

… treabă multă; omu’ gospodar mereu face și desface.

Cişmigiul, fără ceas…

scris de Ando

Poza din stânga e făcută în august 2010. Ceasul floral din Cişmigiu funcţiona, bine mersi.

Poza din dreapta e de acum câteva zile. Nu mai ştiu când, în acest interval, ceasul a fost desfiinţat. Acum, după cum se vede, în locul său e un banal rond cu flori. Desigur, mai încolo, pe peluza centrală, e montat unul din ceasurile cu „aur” ale lui Oprescu, dar parcă cel floral avea un alt chichirez, era un element aparte al parcului. Păcat!

Cișmigiul colorat

scris de Sonia Ratatouille

Oriunde te duci, copacii te întâmpină. Ei pot fi roz sau albi sau galbeni. Iarba vine împreună cu florile și miresmele lor.

      

Porumbeii erau cam nedumeriți când i-am pozat. Florile mi-au căzut în palmă. Albăstrele, rozalii și gălbioare, aleargă de bucurie.

 

Și câinii se jucau. Iarba verde a crescut.

  

Uite un porumbel! Ce lățos e câinele ăsta!

     

Și în continuare: „floricele pe alei – hai să le-admirăm, ce vrei!”

Cișmigiul în presa vremii II

… pîn-la primăvară… of, cît mai e! Da’ și cînd o da Soarele și-or ieși florile-n Cișmigiu… ce boierie!

Pîn-atunci, o poezie de Ion Pribeagu – a apărut în „România” din 12 Iulie ’48.

 

Am mai văzut ce-a scris și Ana Blandiana despre Cișmigiu. Iar Nell Cobar l-a portretizat așa bine pe Pribeagu…

tot nimic „omenos”

… nu numai privatul e plin de dispreț față de om – față de mine și de tine.

IMG_2887 IMG_2889

… de cînd mă știu, intrarea-n Cișmigiu dinspre Valter Mărăcineanu are perechea asta de trepte. De-ajuns cît să nu poți intra-n parc cu un scaun cu rotile, suficient cît să te-ncurce dacă-mpingi un cărucior de bebeluș și poate enervant dacă vii cu bicla.

O rampă de-un metru lățime? Prea mult.