despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

zona centrală e spurcată

Nu doar că au rămas în urmă, dar au dat și înapoi: e vorba despre zonele centrale „vechi” de case ori blocuri mai mici – la doi pași de buricul Capitalei! – ale sectoarelor.

Pe cît s-au strofocat primarii să sclivisească cartierele de blocuri – acolo unde-s oameni mulți, oameni care votează! – pe-atîta au lăsat de izbeliște străzile adiacente Centrului: zone slab rezidențiale, locuite de oameni care „nu contează”.

Te crucești și te scîrbești mergînd printre case dărăpănate, ocolind gropi, șanțuri, terenuri virane împuțite, maldăre de gunoaie și mai ales multă – prea multă! – mizerie și decădere umană.

Se-ntîmplă mai ales pe partea estică dinăuntrul „inelului central” – Sfîntu Gheorghe, Calea Moșilor-veche, Calea Călărașilor, Matei Basarab, Traian, Eminescu, Vasile Lascăr, Viitorului -, pradă murdăriei în sectoarele 2 și 3 dar nici în jos, înspre sud – Cuza Vodă, Șerban Vodă, 11 Iunie, Coșbuc, Calea Rahovei-veche din sectoarele 4 și 5 – nu-i altminterea.

Toate-s zone splendide… unde ți-e greață să te duci!

faptul că funcționează nu e de ajuns

Șoc și groază – noul pasaj de la Ciurel e aglomerat.

Foarte bine – înseamnă doar un singur lucru, și nimica altceva – că într-adevăr are succes și că într-adevăr era nevoie de el.

Altfel nu-l folosea nimeni: e la mintea cocoșului.

Dar…

Ne lăudăm de fiecare dată cînd construim ceva – o stradă, un pod, un pasaj, niște stații de metrou – și nu putem trece mai departe de argumentul „bine că merge”.

… „bine că merge” nu mai e de ajuns în orașul în care oamenii trebuie să trăiască mulțumitor și să le priască viața împreună.

Ne uităm la străzile noi: își fac treaba, într-adevăr; dar oamenii care merg pe ele nu-s mulțumiți: betoane pe mijloc, trotuare strîmbe și strîmte; se cheamă că nu-și fac treaba bine!

Ne uităm la poduri și pasaje: bune, ajutînd șoferii să treacă mai lesne; dar pietonii și călătorii-s siliți să stea mai mult la traversări, să ocolească; se cheamă că folosul lor e pe jumătate!

Ne uităm la noul metrou: ia că merge; dar stațiile-s finisate oribil, cu placări mizerabile, cu diferențe vizuale, cu rosturi și tăieturi de neconceput; se cheamă că omului i se face silă cînd se coboară-n stație!

… „bine că merge” e greșit – avem nevoie să meargă bine.

nu doar de bani era nevoie

În jumătate de București salubritatea se face prin firmele primăriilor de sector – putem să vedem dacă soluția asta e un cîștig pentru cetățeni ori nu.

Da – atîta vreme cît se face curățenie…

Nu – atîta vreme cît curățenia asta se face prost, alandala, fără urmă de profesionalism; primăriile se mulțumesc să bage bani – și bani mulți! – în utilaje nenumărate, cu gîndul că de asta e nevoie.

Paradoxal, nu de bani e nevoie, ci de urmărirea lor; și doar o firmă de salubritate propriu-zisă are interes să țină de bani, întrucît banii ăștia-i rămîn ei.

Avem sute de mașini noi-nouțe care mișună pe străzi – să se vadă! – încurcînd oamenii; dar curățenia, din păcate, se face tot cu viteza și după puterea măturătorului care-mpinge tomberonul de colo-colo.

Nici infrastructura și nici metehnele vechilor adepeuri n-au dispărut; taman bazele și garajele firmelor de curățenie îs cele care creează mizerie – după cum putem vedea și-n imaginea ilustrativă.

Poate – cătinel – s-o curăța și domeniul ăsta; dar mai e pîn-atunci.

Civilizaţie publică LXXVI – Bucureștiul dosurilor

Urîte-s dosurile astea, ale Capitalei – fiindcă mereu, atunci cînd am construit, ne-a interesat doar să arate frumos în față, dinspre stradă.

Chiar și reușitele clădiri interbelice – cele la care căscăm gura și azi – sînt urîte, meschine și puchinoase dindărăt, acolo unde dădeau geamlîcurile de la odăile personalului de serviciu, de la băi și de la bucătării.

… mai ales că nici pe vremea aia nu ne puteam lăuda cu cine știe ce generozitate în folosirea terenurilor centrale, știm prea bine!

Cu atît mai mult ne sar astea-n ochi azi, cînd – de bine, de rău – Bucureștiul se mai spală, se mai curăță, se mai primenește.

Scorojite, ruginite, răpciugoase, dărăpănate, cîrpite, dosurile strică mult din aspectul Centrului nostru.

În anii ’80 o parte din calcanele foarte urîte din zona centrală – care săreau prea tare-n ochi, mai ales în zonele unde se dărîmaseră clădiri lîngă ele – au fost puse în siguranță și tencuite.

   

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Civilizaţie publică (LXXV) – Primejdia aşteaptă la semafor – Mersul ostilităţilor (II)

scris de C. D. Mocanu

citiți articolul: „Primejdia așteaptă la semafor” • citiți articolul „Primejdia așteaptă la semafor – mersul ostilităților (I)” 

„Si dă-i, si dă-i si luptă… neicusorule!” Dar ce te faci când adversarul se ascunde, refuză lupta?

Spre onoarea dumisale şi a companiei, domnul Răzvan Râpeanu de la CMIPB a ridicat mănuşa, a acceptat înfruntarea şi mi-a răspuns:

„In urma e-mailului dumneavoastra va raspund  la intrebarile adresate:
4. De când dispecerul, fie el şi şef, dintr-o companie municipală de iluminat public gestionează mijloacele fixe ale acesteia (stâlpi, corpuri de iluminat, reţele în ansamblu…) astfel încât să ştie cui aparţine fiecare din ele? – Raspunsul meu a venit in baza documentelor pe care Compania Municipala Iluminat Public Bucuresti le-a pus la dispozitie Serviciului Dispecerat.

5. De când dispeceratul unei companii municipale de iluminat public are şi atribuţiile „unui compartiment distinct pentru relaţii cu publicul care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari”?- In cadrul companiei noastre, acesta este rolul Serviciului Dispecerat. In calitate de Sef Serviciu Dispecerat ma asigur ca petitiile ajung in competenta institutiilor abilitate, in cazul in care nu intra in atributia companiei noastre.  

6. De când un dispecer, fie el şi şef, dintr-o companie municipală de iluminat public este împuternicit să semneze doar cu numele mic un document oficial în locul reprezentantului legal al acesteia? –  Documentul oficial (e-mailul) la care faceti referire dumneavoastra a fost informativ pentru dumneavoastra avand in vedere ca, pentru remedierea problemelor semnalate, Compania Municipala Iluminat Public Bucuresti S.R.L. nu putea interveni.

7. La ce dată şi cu ce număr a fost înregistrată petiţia mea? – Petitia dumneavoastra a fost inregistrata cu nr. 5686/02.09.2020 (dovada se face prin documentul atasat).

8. Cui, cu ce număr şi la ce dată a fost aceasta repartizată spre competentă rezolvare? – In urma verificarilor efectuate la fata locului de catre echipa companiei, petitia dumneavoastra a fost atribuita catre Societatea de Transport Bucuresti S. A, respectiv E-Distributie Muntenia S.A.

Documentele le veti primi in fotocopie prin e-mail in decursul acestei saptamani.
Multumesc frumos,
Razvan Iulian Rapeanu”

Am primit şi dovada înregistrării petiţiei.

Este altceva! Mesajul mi-a plăcut şi aveam obligaţia să-i dau replica:

„Domnule Râpeanu,
Vă mulţumesc pentru osteneala de a formula un răspuns îngrijit, cu înţeles şi parţial convingător. Să o luăm pe rând:

• Spuneţi dumneavoastră: „Raspunsul meu a venit in baza documentelor pe care Compania Municipala Iluminat Public Bucuresti le-a pus la dispozitie Serviciului Dispecerat.”
Scoasă din contextul problemei afirmaţia poate fi considerată corectă şi adevărată. De acord!

• Spuneţi dumneavoastră: „In cadrul companiei noastre, acesta este rolul Serviciului Dispecerat.( adică al „unui compartiment distinct pentru relaţii cu publicul care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari”) In calitate de Sef Serviciu Dispecerat ma asigur ca petitiile ajung in competenta institutiilor abilitate, in cazul in care nu intra in atributia companiei noastre.”  

E foarte greu să mă convingeţi că Serviciul Dispecerat care este parte integrantă a Direcţiei Mentenanţă şi are 7 (şapte) oameni se ocupă de relaţiile cu publicul. Atunci Direcţia Comunicare cu ce se ocupă? Postul de director al acesteia este ocupat şi printre atribuţiile dumisale sunt şi următoarele:

„• Crearea unei imagini favorabile Companiei în exterior, în rândul colaboratorilor şi potenţialilor colaboratori;
• Elaborarea şi transmiterea unor răspunsuri bine documentate, solicitate de diverse instituţii mass-media, ONG-uri sau persoane fizice, conform legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public;
Înregistrarea corespondenţei societăţii transmisă/primită în/din exteriorul acesteia, asigurând:
– înregistrarea documentelor în sistemul de evidenţă stabilit;
– expedierea corespondenţei în afara societăţii, prin poştă sau prin curier;
– distribuirea corespondenţei către compartimentele din cadrul unităţii.”

Vedeţi că vă călcaţi pe picioare!

• Spuneţi dumneavoastră: Documentul official (e-mailul) la care faceti referire dumneavoastra a fost informativ pentru dumneavoastra avand in vedere ca, pentru remedierea problemelor semnalate, Compania Municipala Ilumiant Public Bucuresti S.R.L. nu putea interveni”.

Iată deci că am avut dreptate! Toată corespondenţa pe care o poartă o companie este oficială, chiar şi atunci când conţinutul ei este informativ. Nu poate fi semnată decât de reprezentantul legal. În toate cazurile, inclusiv atunci când CMIPB nu este în măsură să intervină, traseul unei petiţii este următorul: se înregistrează cu număr şi dată, se confirmă petiţionarului înregistrarea. Dacă soluţionarea este de competenţa altei instituţii, se transmite petiţia acesteia iar petiţionarul este înştiinţat că solicitarea lui a fost transmisă spre competentă soluţionare la….. cu nr….. din data de….. Nu mai angajaţi răspunderea companiei prin semnătura dumneavoastră. Puteţi da de belea!

• Spuneţi dumneavoastră: „Petitia dumneavoastra a fost inregistrata cu nr. 5686/02.09.2020 (dovada se face prin documentul atasat)”.

Mulţumesc! Aşa trebuia procedat din capul locului. Să nu-mi spuneţi că dispecerul de serviciu din seara zilei de 2 septembrie 2020 a înregistrat-o după ora 20:57!!!!

• Spuneţi dumneavoastră: In urma verificarilor efectuate la fata locului de catre echipa companiei, petitia dumneavoastra a fost atribuita catre Societatea de Transport Bucuresti S. A, respectiv E-Distributie Muntenia S.A. Documentele le veti primi in fotocopie prin e-mail in decursul acestei saptamani”.

Prea bine! Aştept documentele cuvenite!
Consideraţi vă rog că schimbul nostru de opinii se încheie aici!

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”

În termenul promis (11.09.2020/17:24) au ajuns la mine şi documentele care însoţesc petiţia trimisă de CMIPB spre competentă soluţionare la STB şi la ENEL (E-Distribuţie Muntenia).

 

Uite că se poate! După o tentativă de fuşereală Compania Municipală Iluminat Public Bucureşti a revenit pe drumul cel drept, mai anevoios, dar drept.

Tăcerea Societăţii de Transport Bucureşti m-a stimulat să perseverez şi să mai sun o dată deşteptarea, ceva mai apăsat, cu speranţa că vor reacţiona, măcar şi pentru a mă înjura. Am făcut-o miercuri 09.09.2020/21:18.

„S-au scurs 7 (şapte) zile calendaristice şi 5 (cinci) zile lucrătoare de când v-am trimis prin e-mail (02.09.2020/20:57) petiţia Sesizare pericol public, fără să primesc confirmarea înregistrării acesteia (număr şi dată), aşa cum stabilesc reglementările legale, căci obligaţiile morale şi profesionale vă sunt cu desăvârşire străine.

V-am scris din nou în ziua de 04.09.2020/21:01 un alt e-mail cu subiectul Revenire la petiţia Sesizare pericol public cu speranţa că vă veţi face datoria şi îmi veţi înlătura impresia că m-am adresat în pustie, dar degeaba.

În plus, aţi primit spre ştiinţă toată corespondenţa purtată pe tema confirmare – înregistrare petiţie cu CMIPB, cealaltă parte sesizată alături de dumneavoastră în chestiunea „PERICOLULUI PUBLIC pe care îl reprezintă stâlpii de beton degradaţi din reţeaua de transport electric ŞI/SAU iluminat stradal”. Deci sunteţi în cunoştinţă de cauză!

Acum mă aflu în situaţia de a face o Revenire la revenire la petiţia Sesizare pericol public. Tăcerea dumneavostră este expresia dispreţului cu care îi trataţi pe cei datorită cărora existaţi şi vă încasaţi salariile.

Vă jucaţi de-a aruncarea gunoiului peste gard, nu înţelelegeţi că pericolul sesizat este iminent, refuzaţi ostentativ dialogul reglementat legal cu petentul şi credeţi că aţi scăpat. În curând vă va bântui încă un stâlp la fel de periculos aflat în aceeaşi zonă. Cât timp dumneavoastră vă scărpinaţi după ureche doar Bunul Dumnezeu va evita o tragedie. Oamenii sunt nevolnici!

Vă solicit imperativ să-mi confirmaţi fără întârziere primirea şi înregistrarea petiţiei (număr şi dată)!

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”

În plus, am implicat doar pentru a fi informaţi directorul general al STB şi primăria Municipiului Bucureşti cărora le-am redirecţionat mesajul:

„Subsemnatul Dan Constantin MOCANU, domiciliat în Bucureşti, …. , tel. … , e-mail: …, vă supun atenţiei, doar spre ştiinţă, ultimul episod al unei corespondenţe pe care o port cu nişte „reprezentanţi” ai STB. E bine să aflaţi uneori ce se mai întâmplă prin birourile companiei.

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”

„Subiect: Petiţia înregistrată la PMB cu nr. 1878912/03.09.2020

Subsemnatul Dan Constantin MOCANU, domiciliat în Bucureşti, , tel. …. , e-mail: … vă supun atenţiei, doar spre ştiinţă, ultimul episod al unei corespondenţe pe care o port cu nişte „reprezentanţi” ai STB. E bine să aflaţi cum tratează importanta companie municipală o petiţie referitoare la „PERICOLUL PUBLIC pe care îl reprezintă stâlpii de beton degradaţi din reţeaua de transport electric ŞI/SAU iluminat stradal”

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”

PMB a înregistrat revenirea la revenire şi m-a înştiinţat. De la STB numai tăcere.

Aşa arăta situaţia vineri 11 septembrie 2020 la ora 21:30. A doua zi, sâmbătă 12 septembrie, împins de nevoi am luat calea Bucureştilor pe „Şoseaua Calea Bucureşti” aşa cum oficial se numeşte în comuna mea drumul ce duce spre capitală.

În mod voit mi-am croit traseul prin intersecţia devenită coşmarul unora aflaţi în slujba bucureştenilor la STB şi CMIPB. Ajuns la faţa locului am încasat un nou şoc. Stâlpul de la semafor nu mai era acolo unde îl lăsasem marţi, 08.09.2020/11:00 când l-am văzut pentru ultima dată.

L-au tăiat! Slavă Ţie Doamne!

Nu ştiu care dintre cei implicaţi în tărăşenie (STB, ENEL CMIPB) a înfăptuit minunea şi nici când. Oricum în intervalul 08.09.2020 – 12.09.2020. Vom afla!

Cel care a făcut-o nu se poate bucura de felicitări pentru operativitatea cu care a intervenit. S-a trezit în faţă cu fotografia propriei nemernicii, s-a speriat de ce a văzut şi de frică a sărit să ascundă imediat gunoiul. Nu e nimic nou sub soare. Cel puţin eu am mai trăit experienţe similare. Voi desluşi public acest comportament nedemn şi ruşinos după primirea tuturor răspunsurilor oficiale. Dacă nu le primesc, va fi cu atât mai bine. Voi avea toată libertatea.

Până atunci salut cu reţinere aparenta eliminare a primejdiei de la semafor şi sunt obligat să observ două „fleacuri”:

• Pricepuţii executanţi au abandonat resturile de beton pe spaţiul verde că doar nu e ograda lor!

• Panoul cu cele patru indicatoare de direcţie plus indicatorul rutier de reglementare a priorităţii în intersecţie a fost demontat de pe ruina ce urma să fie înlăturată şi sprijinit, doar sprijinit, de stâlpul cu semafor. O pală mai însufleţită de vânt îl proiectează direct pe carosabil!

O altă primejdie aşteaptă la semafor… prostia, incompetenţa şi ticăloşia tot prin birouri!

bicicletă 1 – pieton 0

Ăl mai prost, ăl mai slab – ăla suferă întotdeauna cel mai tare.

Ce bucurie că pe Splai biciclistul împărățește, dîndu-i-se o bandă-ntreagă numai pentru el, dacă în tot timpul ăsta prăpăditul de pieton nu mai poate să mai meargă pe trotuar, întrucît mașinile numai aicea se mai pot pripăși?

Listă de articole selecționate despre transportul public – aicilistă de articole selecționate despre infrastructură – aici

cînd zidurile vorbesc

Rar, te mai alegi și cu un folos tot căscînd gura după urîțeniile orașului…

Iată-ne pe Sfînta Vineri, la numărul 7, unde casa asta tot căzută a rămas.

Dar cînd te uiți mai bine la ea deslușești, sub firma de „GEAMURI” – la rîndu-i un vestigiu onorabil – că scrie… FARMACIE!

… iar oleacă mai la stînga – revelate de spălarea vopselei cu care-au fost acoperite cine știe cînd – literele altei firme:

N-am izbutit să-i luăm urma, ce să facem! Înainte de Război am găsit, ființînd aici, magazinul „Placajul Românesc” și pielăria lui Solomon Ludmer; mai apoi, odată cu schimbarea vremurilor și a numerotării clădirilor (fostul număr fusese 11), un laborator de prăjituri, o unitate a cooperativei „Igiena” – doar atîta.

O altă frumoasă surpriză de așteaptă pe strada Maltopol, la numărul 18.

Ia, un calcan urît, coșcovit – dar cine oare și-o fi lăsat, pentru totdeauna, iscălitura de meșter în tencuiala crudă? Ai băga mîna-n foc că un Dimitrie-nu-știu-cum… „dis Piciul”? – cel puțin mie așa-mi pare.

Atîtea alte istorii zac sus pe ziduri în orașul nostru! Ne reamintim, cu drag, de toate…

Civilizaţie publică (LXXV) – Primejdia aşteaptă la semafor – Mersul ostilităţilor (I)

scris de C. D. Mocanu

Ca o continuare firească a demersului început prin publicarea articolului „Primejdia aşteaptă la semafor”, în ziua de miercuri 2 septembrie 2020/20:57 am transmis prin e-mail Societăţii de Transport Bucureşti (STB), Companiei Municipale Iluminat Public Bucureşti (CMIPB) şi spre ştiinţă Primăriei Municipiului Bucureşti petiţia intitulată „Sesizare pericol public”:

„Subsemnatul Dan Constantin MOCANU, domiciliat în Bucureşti, …. , tel. …. , e-mail … vă supun atenţiei, prin documentul anexat, PERICOLUL PUBLIC pe care îl reprezintă stâlpii de beton degradaţi din reţeaua de transport electric şi/sau iluminat stradal din jurul intersecţiei străzii Constantin Brâncuşi cu bulevardul Nicolae Grigorescu.

Vă solicit intervenţia neîntârziată pentru înlăturarea acestuia.

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”

Documentul PDF anexat conţine partea a doua a articolului, cea referitoare la starea tehnică a stâlpilor, din care am eliminat câteva propoziţii cu rol de ingredient publicistic.

Nu cred că vreuna dintre instituţiile sesizate va percuta ca la alarmă sau se va umple de bucurie că „S-a găsit şi ăsta să ne dea de lucru!”. Din această pricină am găsit cu cale că e potrivit să relatez pas cu pas mersul ostilităţilor.

Primul semn a venit a doua zi, joi 3 septembrie 2020/12:25, de la PMB. Prin Direcţia Relaţii cu Publicul şi Registratură aceasta a confirmat primirea şi înregistrarea petiţiei (număr şi dată). Reacţie legală, promptă, corectă şi civilizată. Bravo! Manifest totuşi un entuziasm reţinut pentru că „urma alege” şi n-ar fi prima dată când „pricepuţii” Primăriei pun batista pe ţambal. Au făcut-o în chestiuni mult mai grave decât „rahatul” zgârmat de mine.

După 48 de ore ceilalţi doi „andrisanţi” executau încă programul de somn şi deci nu puteau să se ocupe de o petiţie nenorocită. Am fost astfel obligat ca vineri 4 septembrie 2020/21:01 să le dau deşteptarea:

„S-au scurs 48 de ore (două zile lucrătoare) de când v-am trimis prin e-mail (02.09.2020/20:57) petiţia Sesizare pericol public fără să primesc confirmarea înregistrării acesteia (număr şi dată), aşa cum stabilesc reglementările legale. (captură de ecran ataşată)

Primăria, patronul dumneavoastră, v-a stricat strategia şi a făcut-o în ziua de 03.09.2020 la ora 12:25.

Ceilalţi slujbaşi ai bucureştenilor de cât timp au nevoie pentru a-şi îndeplini obligaţiile morale, profesionale şi mai ales legale?

Să auzim de bine!
C.D. Mocanu”

Cel dintâi s-a deşteptat domnul Răzvan Râpeanu, dispecer şef la CMIPB. Preocupat de problemele companiei, sfeşnic la datorie, domnia sa a sărit din baie sau din pat şi în aceeaşi zi la ora 23:38 mi-a scris următoarele:

Buna seara domnule Dan Constantin Mocanu,

Avand in vedere ca sesizarea dumneavoastra face referire la degradarea fizica a stalpilor de iluminat public (acestia apartin Societatii de Transport Bucuresti sau societatii E-Distributie Muntenia S.A.) de la adresele mentionate, aceasta a fost redirectionata catre entitatile competente pentru luarea masurilor ce se impun.

Pentru alte detalii, va stau la dispozitie,

Multumesc,

Razvan”

Mă pregăteam să merg la culcare şi m-a aruncat în pragul insomniei. Noroc că există vinul negru! Bănuiesc ce a vrut să spună cel băgat la înaintare fără să aibă vreo treabă cu chestiunea în discuţie şi asta doar pentru că mai ştiu câte ceva despre domeniu. Altfel, textul îi cufundă pe mulţi în beznă.

I-am dat replica sâmbătă 5 septembrie 2020/13:29:

Domnule Râpeanu,

Vă mulţumesc pentru osteneală!

Răspunsul dumneavoastră formulat într-o manieră chinuită îmi dovedeşte una din două:

– Ori nu aţi citit petiţia mea;

– Ori aţi citit-o şi nu aţi înţeles nimic!

Iată de ce:

  1. N-am făcut niciunde referire la degradarea fizică a stâlpilor de iluminat public. Petiţia mea are ca obiect PERICOLUL PUBLIC pe care îl reprezină stâlpii de beton degradaţi din reţeaua de transport electric ŞI/SAU iluminat stradal”.
  2. Ca urmare am adresat-o Societăţii de Transport Bucureşti şi Companiei Municipale Iluminat Public Bucureşti. Primăriei Municipiului Bucureşti i-a fost trimisă doar spre ştiinţă.
  3. Răspunsul dumneavoastră are caracterul unei corespondenţe private.
    Eu m-am adresat în mod oficial unei companii oficiale. În consecinţă petiţia mea trebuie oficial înregistrată iar răspunsul trebuie să fie unul oficial, semnat de reprezentantul acesteia, de regulă un director, sau de un delegat legal împuternicit care semnează pentru.
  4. De când dispecerul, fie el şi şef, dintr-o companie municipală de iluminat public gestionează mijloacele fixe ale acesteia (stâlpi, corpuri de iluminat, reţele în ansamblu…) astfel încât să ştie cui aparţine fiecare din ele?
  5. De când dispeceratul unei companii municipale de iluminat public are şi atribuţiile „unui compartiment distinct pentru relaţii cu publicul care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari”­?
  6. De când un dispecer, fie el şi şef, dintr-o companie municipală de ilumint public este împuternicit să semneze doar cu numele mic un document oficial în locul reprezentantului legal al acesteia?

Când veţi răspunde coerent, în frumoasa limbă română, la toate acestea aş putea lua în considerare mesajul dumneavoastră.

Până atunci, legal, acesta nu există!

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU

După o oră şi ceva am revenit şi am făcut o completare:

Domnule Râpeanu,

Adăugaţi pe lista întrebărilor la care aştept răspuns:

  1. La ce dată şi cu ce număr a fost înregistrată petiţia mea?
  2. Cui, cu ce număr şi la ce dată a fost aceasta repartizată spre competentă rezolvare?

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU

Schimbul de informaţii pe care l-am avut cu domnul Râpeanu a fost trimis „spre ştiinţă” şi STB-ului. Adică băieţii sunt avizaţi!

Modul stângaci în care a reacţionat CMIPB prin „reprezentantul” său m-a determinat să-i acord un pic de atenţie. După alegerile locale voi reveni asupra chestiunii cu unele constatări legate de organizarea, de funcţionarea şi mai ales de personalul companiei. Până atunci două ciudăţenii pot fi dezvăluite fără să fie folosite ca instrumente pentru bătaia electorală.

În structura companiei există şi Direcţia Comunicare subordonată unui director general adjunct şi condusă de un director. Împreună cu patru colaboratori acesta se îngrijeşte de comunicarea interinstituţională şi de cea cu persoanele fizice. Iată ce găsim printre atribuţiile asumate chiar de domnia sa în CV:

„• Crearea unei imagini favorabile Companiei în exterior, în rândul colaboratorilor şi potenţialilor colaboratori;
• Elaborarea şi transmiterea unor răspunsuri bine documentate, solicitate de diverse instituţii mass-media, ONG-uri sau persoane fizice, conform legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public;
• Înregistrarea corespondenţei societăţii transmisă/primită în/din exteriorul acesteia, asigurând:
– înregistrarea documentelor în sistemul de evidenţă stabilit;
– expedierea corespondenţei în afara societăţii, prin poştă sau prin curier;
– distribuirea corespondenţei către compartimentele din cadrul unităţii.”

Nu mai înţeleg nimic!

• Cine şi de ce îi permite unui angajat fără atribuţii în „crearea unei imagini favorabile Companiei” să acţioneze exact pe dos?
• Cine şi de ce îi permite unui angajat fără atribuţii specifice să elaboreze „răspunsuri bine documentate”?
• De ce nu a fost înregistrată petiţia mea?

Un comunicat de presă, nedatat, postat pe site-ul companiei ne informează că aceasta „ a realizat un nou proiect – «Modernizare şi optimizare parametrii tehnico-funcţionali ai Sistemului de iluminat public – Calea 13 Septembrie (pe tronsonul cuprins între Bd. Libertăţii – Str. Izvor)», în colaborare cu Trustul de Clădiri Metropolitane”. La sfârşit apare şi o precizare:

„Până în această fază a proiectului, stâlpii vechi, aflaţi într-o stare de degradare avansată, nu au fost înlăturaţi, Compania Municipală Iluminat Public Bucureşti S.A. neprimind până în acest moment o solicitare în acest sens.”

Ia te uită! Încep să mă îndoiesc de cunoştințele mele profesionale! Într-o lucrare ca cea invocată de comunicat, demontarea stâlpilor neutilizaţi, mai ales a celor degradaţi, şi transportarea lor este o operaţiune obligatorie, cuprinsă în proiect.

• De ce i-au mai înlocuit dacă nu i-au demontat pe cei „vechi, aflaţi într-o stare de degradare avansată” ?
• De la cine aşteptau „o solicitare în acest sens”?
• Cine a întocmit, cine a aprobat şi cine a avizat proiectul?

• Probitatea profesională le-a solicitat ceva?
• Nu cumva au sărit peste demontare pentru a reduce cheltuielile şi/sau pentru a lua faţa concurenţei?

Se pare că abandonarea pe amplasament a stâlpilor neutilizaţi şi/sau aflaţi într-o stare de degradare avansată este un nărav vechi, practicat fără reţinere de unele companii municipale.

Societatea de Transport Bucureşti nu s-a trezit, este încă în aţipeală.

Aşa arată situaţia azi, luni 7 septembrie 2020 la ora 13:28.

cît loc mai e și cît mai încape

Ca să nu ne lovească aiurea peste față imaginea vreunui bloc care se ridică ca din senin, putem să aruncăm o privire peste hartă și să vedem cît loc de construit mai este înăuntrul Bucureștiului.

Și este!

E o parte bună? Da, căci majoritatea locurilor astea-s mizere, lăsate pradă nepăsării.

E o parte proastă? În afara pericolului mediocrității arhitecturale cu care ne-am cam obișnuit deja… nu prea.

Uitați-vă: toate locurile desenate cu negru sînt ori deja libere, ori lesne pretabile demolării; poate pe cîteva deja se-ncepe să se lucreze.

Puzderia nesurprinzătoare de terenuri încă nefolosite din zona centrală, posibilitățile nevalorificate dinspre lunca Dîmboviței, terenurile condamnate din preajma Oborului și, peste toate, uriașa întindere post-industrială din zona Viilor.

Or mai fi și altele de care-am uitat: dar vă arătăm harta asta doar ca să avem o idee despre ce ne paște-n viitor.

Și viitorul ăsta tropăie la ușă – și nici nu ciocăne, nici nu-și șterge tălpile pe preș.

listă de articole selecționate despre urbanism – aici

ce diferență!

Uite cum arată acum!

 

… și cum arăta pînă acum!

 

Locul viran de pe Dacia colț cu Christian Tell, acolo unde zăceau de ani și ani ruinele ruginite ale unuia dintre primele buticuri din Capitală, s-a curățat fantastic!

A mai rămas o bucățică unde nu s-a putut face nimica și pe care zac încă niște rable, dar nu poți să nu lauzi transformarea spațiului – bravo.