despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

un dedesubt tot mai vesel

Continuă refacerea părții de sub Pasajul Basarab. Anul trecut am avut vopsirea stîlpilor și-n primăvara asta s-au montat pavaje și s-au pus în funcțiune fîntînițe.

Firește, s-a-nceput în partea cu Plevnei, unde-i și Primăria Sectorului 6, cea care face toate chestiile astea – dar încet-încet lucrările ajung și-nspre Grozăvești, unde-i de fapt lumea cea multă care să se bucure.

E mai vesel, mai luminos, mai răcoritor.

cum ne spălăm în sectorul 5

Iată binefacerile unei administrații publice înțelepte.

N-ai decît să te duci în parcul Sebastian și te bucuri de tot confortul unui duș revigorant, hodinindu-te pe bancă-n foișor.

De la opt la opt și-un sfert seara – ăsta-i programul aspersoarelor – orice cetățean din sectorul 5 se poate îmbăia gratis.

cică ne scrie cineva

… de mai bine de un an, periodic – mai ales în urma articolelor despre transportul public – ni se trimet cîteva idei destul de fixe; nu cu „bună ziua”, nu cu „la revedere” și mai deloc cu „mulțumesc”.

Nu trecerea autobuzelor pe liniile de tramvai rezolvă blocajele în trafic ale autobuzelor ci o capitală cu 0 treceri la nivel cu calea ferată și 0 tronsoane ale liniilor de tramvai lipsite de benzi proprii mașinilor coroborată cu reducerea traficului rutier interjudețean la 0 prin substituirea treptată a acestuia cu traficul feroviar.Vezi în mod special liniile 103,143 și 246 care sunt dependente de traficul feroviar.Liniile de tramvai sunt pentru tramvaie.Tramvaiul e un mijloc feroviaro-rutier și autobuzul e mijloc rutier.În altă ordine de idei rezolvarea blocajelor în trafic ale autobuzelor se face prin dezvoltarea rețelei liniilor de tramvai și a magistralelor de metrou în vederea scăderii numărului liniilor de autobuz.Nu struțocămila asta a autobuzelor pe liniile de tramvai.Municipalitatea vede paiele din ochii capitalei și nu vede bârnele….

Ați scăpat din vedere la tramvaie că încă există tronsoane lipsite de benzi proprii mașinilor,fapt ce generează conflicte de trafic între mașini și tramvaie.Un exemplu e Strada Iacob Felix.Din 2001 încoa în contextul raderii,al modernizării și al extinderii liniilor de tramvai pare uitată de municipalitate Strada Iacob Felix.La troleibuze ați scăpat din vedere că sunt porțiuni în care încadrarea între tramvai și trotuar/ colțul de trotuar e anevoioasă fiind totodată dependentă de firele de contact.Un exemplu e curba dintre linia de tramvai și colțul de trotuar dintre Bulevardul Ioan Cuza și Bulevardul Gheorghe Duca a liniei 79.La autobuze ați scăpat din vedere liniile 103,143 și 246 care sunt dependente de traficul feroviar și porțiunile pe care încadrarea între tramvai și trotuar/ colțul de trotuar e anevoiasă sau chiar inexistentă.Vedeți linia 605 pe Calea Moșilor….

Am rugămintea să abordați într-un articol și străzile cu titulatura Intrarea.Vedeți Intrarea Aeronavei,Intrarea Grigore Alexandrescu,Intrarea Alexe Marin,Intrarea Alpiniștilor,Intrarea Amzei,Intrarea Anasonului,Intrarea Marcel Andreescu,Intrarea Armașului,Intrarea Augustin Dan,Intrarea Aurora etc etc etc.Intrare înseamnă o fâșie îngustă de drum pe care dacă se întâlnesc două mașini abia au loc una pe lângă cealaltă și se combină cu pietonii sau pe care abia are loc o mașină și întâlnirea acesteia cu un pieton e aproape imposibilă.În contextul în care s-a dezvoltat industria auto străzile cu titulatura Intrarea nu mai au rost pe harta rutieră a capitalei.Când se simplifică infrastructura rutieră a capitalei să nu mai existe străzi cu titulatura Intrarea????????????????????Să facă primăria generală în colaborare cu primăriile sectoarelor planuri urbanistice zonale în vederea construirii unor parcuri cu spații verzi și alei pietonale expropriind adresele străzilor cu titulatura Intrarea!În contextul poluării generate de traficul rutier al capitalei capitala are mai mare nevoie de spații verzi decât de blocuri și parcări!Rog redacția să abordeze și subiectul ăsta într-un articol.Mulțumesc anticipat. 

Le găsiți pe larg într-un material pe care ne-am făcut pomană să-l și publicăm odată, întrucît o parte din temele de-acolo nu-s de lepădat.

În fine; cineva e într-adevăr chitit și plătit încît să revină, din cînd în cînd, și să ne reamintească toate astea. Primim mesajele de la diferite „persoane” – Stănescu, Florescu, Andreescu, Popescu, Marinescu, Teodorescu botezate cînd-cum Florin, Sorin, Lucian, Marian, Viorel ori Marius.

Cu siguranță nu sîntem noi singurii adrisanți. Dar așa-i înainte de alegeri.

de la mural la mural, amical

Mărginind Cișmigiul, între Zalomit și Rigas, un dos de clădire care-i mult mai vesel acuma.

Dac-o fi un trend, nu-i unul rău; Bucureștiul are încă nenumărate ziduri proaste, calcane chioare, tencuieli scorojite ce de-abia așteaptă un pic de viață.

Civilizație publică LXXIV – Moțoflendere bucureștene

scris de Ando

Le vedem pretutindeni prin oraş. De toate felurile: dantelării traforate cu migală, bile de buzdugan, săgeţi avântate spre cer, giruete, talere sau farfurioare… aşa că le-am zis, la grămadă, cu de la mine putere: moţoflendere. Le-am adunat în timp, fără o idee anume şi am un singur regret: acela că nu am avut un aparat performant pentru a face fotografii mai reuşite.

Revenim. Fireşte, cele mai sofisticate ornamente de acest gen le găsim pe cupolele impozante ale clădirilor din centrul oraşului.

    

Fenomenul a făcut prozeliţi şi în cartierele mai depărtate de centru, unde mulţi proprietari de case mai răsărite nu s-au lăsat mai prejos când a fost vorba de împodobit acoperişurile.

  

Şi dacă tot suntem la acest subiect, este ocazia potrivită să prezentăm şi materialul scris de arh. Cristian Brăcăcescu despre vestitul artizan al metalului: Alexandru Dimitriu, cel de la care ne-au rămas câteva lucrări remarcabile ale genului.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

din zbor

În Cotroceni, străjuind micro-raionul de bloculețe dintre Carol Davila, Ana Davila și Eroii Sanitari, un gărduț care ține piticii de grădină departe de stradă – nimic mai mult. Îmi place.

citiți despre… garduri tip de beton • garduri frumoasegardul Ateneului

poate merge așa!

Bătaie, scandal, amendă, reclamație, pus lacăt, ștergătoare rupte – chiar le-a încercat, oamenirea, pe toate?

E o-ntrebare bună.

Poate ați băgat de seamă-n anii trecuți apariția multor țîșnitori în locuri nu prea aglomerate în fiecare zi – nici în stații, nici la interescții – anume, în preajma bisericilor.

Anul ăsta nu s-au mai montat la loc, odată cu venirea sezonului cald.

Da – au cam stat bisericile-nchise, cu oamenii veniți la slujbe prin curțile lor și pe trotuare – cu atît mai mult mă gîndesc că nu le-ar strica o sursă de apă.

Părerea mea.

cu Bobocul și mai chițibușar

De astă primăvară – ca să nu ne luăm cîmpii fără joacă, parc, copii și alte distracții – batem străzile. Pe jos, pe biclă ori – păcatele mele – în cîrcă.

Ca să nu schimbăm o monotonie pe alta, încercăm să găsim lucruri care să facă ieșitul ăsta mai interesant

Și unele-s mașinile stricate; vechi și stricate – dacă se poate.

Pasiunile, cum se zice, se moștenesc.

Și… mergem… și căutăm… și-mi aduc aminte de curți cu rable, de ganguri puturoase-n care zac droaște ruginite, de cine știe ce mașini uitate pe-un trotuar, de ateliere de tinichigerie unde epave așteaptă să fie tăiate – nu rămîne piatră neîntoarsă!

Și zău că-i tot mai greu să găsești ceva care – pe lîngă „calitățile” cerute – să mai și aibă o poveste!

Și-am văzut, zău că am văzut – și Imeseul de pe Maria Rosetti, și Fordul Taunus din gangul de pe Pitar Moș, și curtea mizeră cu Renaulturi 16, Jaguaruri și Range Rover de pe Philippide, și Mercedesul „coadă de rîndunică” de pe Cobălcescu, și ruginiturile priponite de Poliție pe Candiano-Popescu, și comorile ascunse sub prelate pe străzile Cotrocenilor…

… alte nenumărate curți, fundături și ganguri care de care mai pitite cu Dacii, mașini americane, dube și alte drăcării – cin’ le mai ține rîndul?

Să vedem ce mai găsim.

cîteva recomandări

Trei sferturi din poporul care face mișcare se duce de-și ia lucruri din „Decathlon”. N-am inventat noi apa caldă – mergeți și prin alte orașe mari din Europa și-o să găsiți magazine dintr-astea peste tot, chiar în buricul tîrgului.

N-am cum să fiu cîrcotaș – nu s-a-ntîmplat să am vreun lucru din „Decathlon” care să mă dezamăgească; treaba e cam la fel cu „Ikea”.

Fiindcă spori pofta oamenilor pentru mersul cu bicicleta, și sport în general, magazinul vinde de rupe; și, avînd deja prin casă o samă de lucruri luate de-aici, nu strică să las mărturie că-s reușite.

Trotinetele „Oxelo” – alea simple, fără farafastîcuri, care-s pînă-n trei milioane – îs trainice și țin la tăvăleală; un adult mai pirpiriu le poate folosi fără grijă.

O bicicletă de apartament „Domyos” – care, la cinci milioane, ține o familie-ntreagă-n formă.

O surpriză-i bicicleta pliabilă „B’twin” – am ales-o fiindcă intră lesne-n portbagaj, lăsînd loc îndeajuns și pentru alte troace plus cumpărături; poate s-o facă și s-o desfacă și-un copil; iar un adult – chiar și găligan – o să stea comod pe ea și chiar o să prindă ceva viteză.

Oleacă mai scumpă uneori decît echivalentul disponibil în hipermarketuri ori online, marca proprie „Decathlon” e – în utilizare – bună și simplă; ușor de scos din cutie și gîndită bine.