despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

la cofetărie în presa vremii

Dragii moșului, nu-i așa c-am uitat ce bunătăți se făceau la cofetărie odinioară – cu pricepere și rafinament?

Ia să citim, dintr-o reclamă a cofetăriei „Scala” de acum fix juma’ de veac, cam după ce ne lingeam deștele:

Parfeuri, casate, bomboane fine, rulouri cu cremă, ștrudele și trigoane cu brînză de vacă, ștrudele cu caise, plăcinte cu mere, torte cu cremă de nuci (Alcază), pateuri cu brînză și cu carne, batons salés, langues de chat, mille feuilles, pai parmezan, pișcoturi, fursecuri, vol au vent (de umplut cu ciuperci), scoici, coji indiene, coji meringue, tarte linzer, blaturi de tort, țigarete, frișcă…

Cofetăria, deschisă pînă la miezul nopții.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

S-a închis cofetăria Aldorin

Poate n-o părea a fi mare pagubă după o cofetărie din Ferentari, dar văzînd-o închisă, m-am întristat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

face unul, fac toți

… continuă tendința de sărăcire a sortimentului de prăjituri din cofetăriile noastre.

O simțim mai ales cînd călcăm mai rar pragul vreunei cofetării pe care-o știam și la care – mai ales – știam că un anume fel de prăjitură era mai bun ca altundeva, că doar aici găseam ceva mai deosebit.

Și vedem că… prăjitura aceea nu mai e, nu se mai face.

Amandină, ecler, excelent, savarină, cartof, violetă (reintrată acum vreo zece ani în modă, dar pe cale să iasă): găsim prăjiturile obișnuite peste tot… și cam atîta!

Așa cum am uitat de casată, așa cum uităm de cataif, o să uităm și de mascote, și de africane, și de altele – și e trist.

Dar cu ce înlocuiesc cofetăriile prăjiturile care dispar? Căci galantarele rămîn pline!

Se poartă din ce în ce mai tare – știm că dintre toate mîncărurile, prăjiturile-s cele mai influențate de ceea ce se poate numi modă – torturile la felie. Chiar foarte, foarte bune, nu mă plîng – recent am mîncat niște torturi geniale.

Încep să le facă tot mai multe cofetării; dacă bulgarii de la „Nedelya” au dat lovitura cu feliile de tort, rețeta e copiată!

Cum să nu? Tortul se poate vinde și întreg, și felii; e mai simplu să construiești un tort decît să porționezi și să glazurezi prăjitură cu prăjitură.

Păcat; iată, la „Anomis” nu se mai face nuga de ceva vreme, dar găsim tort „Oreo”: fiindcă asta se poartă.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XI

Ce bucurie, să știm și anul ăsta că avem încă de unde alege, cînd ne gîndim la lucruri bune – cofetării, patiserii, gogoșerii, restaurante, pizzerii, magazine…

Ca-ntotdeauna, toate-s arătate pe-o hartă – și la fel și zonele comerciale.

Cîteva vorbe, mai mult sau mai puțin cu gura plină:

  • O laudă nouă! – restaurantului chinezesc Pengyou de pe strada Occidentului.
  • Păcat, Moudy’s Kitchen a dispărut prea repede.
  • Șaormeria La Haleală a stat închisă cîteva luni bune, da-și revine.
  • Ne-am readus aminte cu drag de cofetăria Piticot.
  • O surpriză plăcută-n Rahova e Story Pizza, nu doar pentru pizza – mîncarea e bună.
  • Mari magazine nu s-au mai prea deschis și nici nu-s în plan, bătaia e la îndesirea celor mai mici – Lidl e campionul.
  • Rămîne ciudată lipsa marelui comerț pe ieșirea din București dinspre Giurgiu; nici un hipermarket, nimic…
  • În continuare e dezamăgitoare și lipsa magazinelor în partea unde se-nfundă Giuleștiul.

La cît mai multe.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

să nu uităm de Piticot

Piticot e una din cofetăriile apărute după ’90 care s-a afirmat, a confirmat, și s-a păstrat: mare lucru!

Mi-am readus aminte de ea taman cînd mă plîngeam de împuținarea cofetăriilor rahovene bune; cînd mi-am dat seama și că-i la nici o stație de mine, m-am și dus să văd ce face… bun.

Și face!

Piticot e o cofetărie bună și-mi pare bine și c-a păstrat obiceiul de-a vinde fiecare prăjitură la prețul potrivit; dacă face patru lei, patru lei costă – și dacă face șase, cu șase lei o cumperi: nu ca în restul cofetăriilor, unde prețurile-s aliniate la cel mai scump produs…

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

Cofetăria „Minimal” s-a retras și din Rahova, de la piață – păcat.

Amintesc – deși nu e o noutate, dar cineva trebuie să lase scrise și astfel de lucruri – și dispariția cofetăriei rahovene vechi „Virnuți”, din același leat cu săraca „Hristmari”…

Bag-sama că, odată cu schimbarea obiceiurilor de cumpărături ale oamenilor, începe să meargă tot mai bine cofetăria care deschide-n centrele comerciale, galerii, malluri; și cea cu sediu de sine stătător – stradal – dacă nu e cu adevărat spectaculoasă, cam gîfîie.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cofetărie pentru oameni ocupați

… să fim sinceri, una din cele mai frumoase părți ale cumpăratului e uitatul.

Știi ce ai nevoie, știi ce vrei, știi sortimentul… cu toate astea, nu te poți opri: te mai uiți odată-n plus în galantar, cine știe ce-ți face cu ochiul.

În tot iureșului comerțului online, atît de confortabil, experiența asta lipsește – și-ți dai seama că, într-adevăr, ai nevoie de ea.

Puține locuri se potrivesc uitatului precum cofetăria! Mereu ceva pare bun; mereu ceva pare proaspăt; mereu ceva arată de milioane!

În fiecare an obișnuiesc să tratez cu migală cumpăratul de prăjituri de ziua mea: ce cofetărie să aleg de data asta?… ce bunătăți merită prietenii?

Nu-i deloc un eveniment ușor; aleg platouri mari, mijlocii și mici, fiecare cu destinatarul clar – iar fetele din cofetărie, ca să umple cartoanele, petrec și-un sfert de ceas.

Cu siguranță e neplăcut pentru cei ce au ghinion să șadă la coadă după mine!

Fiindcă ne-am obișnuit să fim eficienți cu timpul nostru, am început de cîțiva ani să ne comandăm prăjiturile online – și noi doar ne ducem să le ridicăm de la cofetărie. Ce poate fi mai simplu și mai rapid?

De asta propășesc cofetării precum „Alice” – fiindcă au avut inspirația să creeze, la timp, site-uri funcționale unde clientul să poată comanda cu mare ușurință – și să facă ridicarea prăjiturilor comandate lesnicioasă!

Întîlnim trendul și la altele – bunăoară, „Constance”, acolo unde experiența cumpărării direct din cofetărie îți ia timp din greu.

Cu toate astea încă întîlnim multe cofetării bune, de încredere și chiar scumpe care n-au nici măcar un site de prezentare.

Oamenii ocupați, însă, deja au ales cum și de unde cumpără.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

… trist – mai trist decît pare: pe Titulescu s-au închis atît Megapanul cît și Fornettiul din preajma intersecției cu Dr. Felix. Pleacă pateurile, vin ciorbele și alte chestii scumpe!

Un alt loc trist, părăsit de posibilitatea de a-ți lua ceva la repezeală: au dispărut două patiserii bunuțe la intersecția 1 Mai (Mihalache) cu Turda și Miciurin (Averescu). Tot aici, cofetăria Cataif a renunțat la jumătatea care se ocupa de mîncare gătită. Măcar Liliana rămîne pe poziții; mai e și-un Tip Top, să nu murim de foame…

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cofetării închise

Strașnic ghinion pe cofetăria „Alice”! Una din cele mai cunoscute cofetării bucureștene; una care vindea enorm și prelua comenzi uriașe, zi de zi; una din cofetăriile bune și de-ncredere a pățit-o urît acum vreo lună. De la un tort, se pare: de-atunci e-nchisă – și cofetăria, și laboratorul. Vorba era să revină de pe 15 iulie, dar e și azi cu lacăt la ușă.

Actualizare: a redeschis pe 21 iulie.

În altă ordine de idei, cofetăriile care obișnuiesc să-și ia vacanță, deja o fac: „Constance” și „Maria” – prin rotație, că-s trei – cîte-o lună fiecare, pîn-la sfîrșitul lui august. „Liliana” deja-i în concediu (și niscai renovări) urmînd să deschidă pe-nceputul lunii viitoare.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Succesul, ce ghinion.

Au trecut mai bine de zece ani de cînd sînt client fidel al cofetăriei Constance, de pe Banu-Manta colț cu Dr. Felix. Pe vremea cînd am luat prima mascotă de-aici, sediul ei era mititel, cu două vitrine și vreo trei măsuțe. Prăjiturile erau oleac’ mai mari și – desigur – mai ieftine; așa se-ntîmplă cu toate-n viață.

Încet-încet, i-am încercat tot sortimentul, îndulcindu-mi pauzele de masă.

Nu cred să fi trecut vreo aniversare ori vreun alt prilej de sărbătoare fără măcar un platou cu bunătăți de la Constance. Și-n toți acești ani nu-mi aduc aminte să mă fi dezamăgit nici măcar o dată; deloc.

Bună cofetărie! Nu-i de mirare că și azi are un așa succes.

Și-a schimbat sediul, mărindu-l; obișnuiții locului știu ca-n preajma vreunui sfînt-ceva e rost s-aștepți la coadă și mai bine de juma’ de ceas.

E un spectacol să vezi clienții ieșind cu platouri în echilibru, cu plase atîrnate, căutînd, cu gesturi caraghioase, să pescuiască prin genți ori buzunare cheile de la mașina lăsată pe-aproape!

Dar au trecut cîțiva ani buni de cînd am încetat să-mi mai iau – la prînz – o prăjiturică-ceva-acolo. Nu mai am cum! N-am cum s-aștept dup-atîția cumpărători care iau numai platouri cu mini-prăjituri asortate, fursecuri și pateuțe. Durează prea mult și chiar nu pot – n-am timp! – să stau atîta la coadă.

Of!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos