despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cofetării închise

Strașnic ghinion pe cofetăria „Alice”! Una din cele mai cunoscute cofetării bucureștene; una care vindea enorm și prelua comenzi uriașe, zi de zi; una din cofetăriile bune și de-ncredere a pățit-o urît acum vreo lună. De la un tort, se pare: de-atunci e-nchisă – și cofetăria, și laboratorul. Vorba era să revină de pe 15 iulie, dar e și azi cu lacăt la ușă.

Actualizare: a redeschis pe 21 iulie.

În altă ordine de idei, cofetăriile care obișnuiesc să-și ia vacanță, deja o fac: „Constance” și „Maria” – prin rotație, că-s trei – cîte-o lună fiecare, pîn-la sfîrșitul lui august. „Liliana” deja-i în concediu (și niscai renovări) urmînd să deschidă pe-nceputul lunii viitoare.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Succesul, ce ghinion.

Au trecut mai bine de zece ani de cînd sînt client fidel al cofetăriei Constance, de pe Banu-Manta colț cu Dr. Felix. Pe vremea cînd am luat prima mascotă de-aici, sediul ei era mititel, cu două vitrine și vreo trei măsuțe. Prăjiturile erau oleac’ mai mari și – desigur – mai ieftine; așa se-ntîmplă cu toate-n viață.

Încet-încet, i-am încercat tot sortimentul, îndulcindu-mi pauzele de masă.

Nu cred să fi trecut vreo aniversare ori vreun alt prilej de sărbătoare fără măcar un platou cu bunătăți de la Constance. Și-n toți acești ani nu-mi aduc aminte să mă fi dezamăgit nici măcar o dată; deloc.

Bună cofetărie! Nu-i de mirare că și azi are un așa succes.

Și-a schimbat sediul, mărindu-l; obișnuiții locului știu ca-n preajma vreunui sfînt-ceva e rost s-aștepți la coadă și mai bine de juma’ de ceas.

E un spectacol să vezi clienții ieșind cu platouri în echilibru, cu plase atîrnate, căutînd, cu gesturi caraghioase, să pescuiască prin genți ori buzunare cheile de la mașina lăsată pe-aproape!

Dar au trecut cîțiva ani buni de cînd am încetat să-mi mai iau – la prînz – o prăjiturică-ceva-acolo. Nu mai am cum! N-am cum s-aștept dup-atîția cumpărători care iau numai platouri cu mini-prăjituri asortate, fursecuri și pateuțe. Durează prea mult și chiar nu pot – n-am timp! – să stau atîta la coadă.

Of!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

… pasul următor?

Lucrurile-s clare. Gogoașa a murit, merdeneaua nu se simte prea bine; covrigul ce-o mai duce cît de cît (dacă e brănduit elegant, desigur)

Cam așa stau lucrurile pe frontul alimentației publice de stradă.

Cu toate astea, nicicînd parcă omul n-a fost mai dispus să scoată din buzunar nu un leu, nu doi, ci cel puțin cinci ca să-și ia ceva!

Este absolut sigur – și dacă omul nu dă banii ăștia nici pe covrig, nici pe merdenea… atunci pe ce-i dă? Și mai ales… cui îi dă?

… căci în industria asta se-nvîrt bani, ohoho!

Obiceiurile consumatorului sînt în pas cu vremurile.

Pare a renunța la pîine, la cocă; pare a se preocupa să mănînce verde, proaspăt, sănătos. N-ar timp să-și ia pachet de-acasă; mai mult, n-are nici timp să-și gătească; nici unde – bucătăriile de azi sînt tot mai de decor.

Vedem cu ochiul liber cît s-au extins vitrinele cu salate, cu semipreparate și cu mîncăruri gătite din supermagazine.

Vedem ce vînzoleală-i în Mega Image dimineața – oamenii-și iau de aici diverse lucruri mai degrabă decît să se-oprească la patiserie. Vedem la prînz ce iureș e pe la „mîncătorii”

Vedem și mai bine seara: cîți oameni iau la repezeală ceva din supermarket, ceva ce mai trebuie doar încălzit acasă? Cîți oameni șed un sfert de ceas la coadă la grill la Kaufland?

Nu mai trebuie dovedit că oamenii dau bani pe mîncare – și că dau chiar bani mulți pe mîncare.

Nu-i păcat că-i dau doar la Mega Image?

Nu-i păcat că patiseriile noastre n-au inventat ceva nou care s-atragă iar consumatorul de azi?

Ce?

Poate nu-i de inventat doar un ce… poate-i de inventat și un cum!

Patiseriile noastre – și cele mici, dar și cele mai mari, de lanț – își opresc motoarele dup-amiaza. Seara nu mai găsești la ele decît cîteva merdenele sleite, decît ștrudele reci.

De cîte ori mi-aș lua seara, pentru acasă, o plăcintă bună și fierbinte! Sau o felie de pizza proaspătă!

Cineva trebuie să riște și să cîștige și consumatorul de seară, cel care se duce acasă cu plasa de cumpărături plină, cel care vine cu ceva bun la copii, cel care simte nevoia să se răsfețe dup-o zi lungă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

O nuga bună!

… cîte lucruri simple am uitat să facem și să căutăm!

Uite: săraca nuga! Nimănui nu-i mai place, mai nimeni n-o mai cumpără…

În supermarket se găsește un soi de „nuga” ca un săpun dulce; pe la tîrgurile tradiționale, cînd-cum mai apare cîte-o bucată comestibilă, dar la un preț uriaș…

Dar eu știu o cofetărie-n București unde se găsește nuga – și nuga bună.

Cu alune; cu nuci…

E vorba de cofetăria Anomis din Panduri. Înc-o laudă pentru ea.

Dar dacă nuga, deci, se găsește… halviță n-am habar dac-o mai exista pe undeva.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă X

A venit timpul celei de-a zecea ediții a recomandărilor noastre de cofetării, patiserii, gogoșerii, restaurante, pizzerii, magazine și… și ce-o mai fi; tot ce ne place.

Așa cum știm, toate-s arătate pe-o hartă – și la fel și zonele comerciale.

Ne face mare bucurie, pe lîngă toate cele știute

… și să tragem nădejde c-or mai fi destule lucruri bune de dibuit și de lăudat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

iar la cofetăria Peştişorii

Nu-i alta ca ea.

Nu-i alta atît de ascunsă și de discretă!

Cofetăria Peștișorii – da, despre ea vorbesc iar. C-au trecut ani buni de cînd am lăudat-o.

Ascunsă pe-o străduță ce se face din Nițu Vasile – carevasăzică, în Berceni – într-o vilă; una dintre cele mai bune cofetării din Capitală.

Prăjiturile? Nu cu mult mai scumpe decît la cofetăriile bune pe care le frecventăm; nici mai mari, dar nici mai mici!

Dar – cum să zic? – perfect proporționate la gust: dulci, aromate cu adevărat, fără să devie grețoase: gustoase, într-un cuvînt.

Cofetăria Peștișorii se află pe strada Picturii, la numărul 19.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cît de mare trebuie să fie prăjitura?

De-abia ce ne-am amărît, dîndu-ne seama odată-n plus cît de ageamii am ajuns să fim în ceea ce privește dulciurile de la cofetărie.

Am uitat să mîncăm bine; am uitat rețetarul; și… e firesc, fiindcă cei mai mulți dintre noi pur și simplu n-avem de unde să știm cum ar trebui să se facă o prăjitură.

Și… cît de mare trebuie să fie ea!

Ne-ajută tot o fotografie istorică!

La fel am aflat și cît de mare ar trebui să fie banalul covrig.

Așadar, cînd dați peste vreo cofetărie care se laudă că se ține de rețete, că respectă cine știe ce tradiție – dar vă pune-n farfurie o firimitură-nsiropată, faceți bine să vă gîndiți la poza asta.

Da; cam așa trebuie să fie prăjitura de mare.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

oamenii nu se mai pricep la prăjituri

… de la o vreme-ncoace, se vede că oamenii nu se mai pricep la prăjituri. Nici consumatorii, nici cei ce le fac: cererea și oferta merg, firește, mînă-n mînă!

Da: cofetăriile s-au prostit, s-au plafonat, au subțiat serios varietatea din vitrină. Și în ultimul deceniu nici n-au mai creat vreo prăjitură nouă, care să prindă la oameni.

Era greu altfel, fiindcă toate ce intră-ntr-o prăjitură s-au scumpit, așa că – dacă nu vrei să vinzi cu zece lei bucata – trebuie să faci rabat la ingrendiente.

Și – o știe oricine! – cînd pui lucruri ieftine, rezultatu-i pe măsură.

Nu ni s-o trage numai de la sărăcie, zic eu. Ci și de la abundența de rețete rapide de la televizor și de pe internet, abundență care te face pe tine ba să-ncerci mereu ceva nou, ba să nu te mai încurci cu dulciurile obișnuite de cofetărie, simple dar bune.

Și mai e și timpul… că nici ăla nu mai e; căci o prăjitură veche nu se face repede; e cu foi care se coc de dinainte, e cu creme care șed cuminți la rece, e cu dichis – dichis peste care nu poți trece fără să se simtă.

Așa că ne-am dezobișnuit să căutăm și să apreciem prăjituri grele, gustoase, construite cu știință, răbdare și migală.

Vin generații de consumatori care nici n-au mai prins prăjiturile de la mama, cum s-ar zice; căci mama asta – săraca – n-a avut de la cin’ să mai fure vreo rețetă…

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Ce sărăcie – ce rușine

Să ne-ntoarcem la lucrurile importante

… cum ar fi la sărăcia centrului nostru: mă refer la aceea care te-mpiedică să-ți iei, acolo, o gogoașă… un covrig.

Cum? Cu toată abundența de patiserii și de covrigării, să cutezăm să ne plîngem?

Ba bine că nu! Fiindcă abundența asta-i atît de falsă!

Covrigării, zici, cumetre? Ce covrig îndrăznești matale să recomanzi, cînd toți covrigii se fac din cocă congelată?

Nu recomand nici un covrig – nici unul! – din cei care se vînd prin centru.

Da’ de-o gogoașă – fierbinte, tăvălită-n zahăr pudră – te-ai putea lipi? Unde; că nu știu barem o gogoșerie proastă-n Centru, darămite una bună!

Ce să zic de nenorocita aia de merdenea; e ditai rușinea să am doar cum să laud UN LOC care face merdenele: care altul, decît patiseria din Amzei, pe care-o știu de cînd eram atîtica… și azi mă bucur s-o pot arăta copiilor mei!

Ce sărăcie – ce rușine.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

La Gara de Nord, o patiserie-gogoșerie bună și de-ncredere; Mika se cheamă. Se găsește fix la coloane – le mai spune careva colonade? – afară-n dreapta.

Sweet Evy e pe șoseaua Sălaj-departe, la complexul de magazine de la bifurcația lui 117, unde Sălajul o tine drept și-n stînga se face strada Humulești. Se pricepe bine și la prăjituri, dar la pateurile cu ciuperci se pricepe cel mai bine de pe Pămînt.

Veni și vremea laudei pentru cofetăria MarVio – a pornit pe la Lizeanu și se extinde în galeriile centrelor comerciale, unde-i vad – la noi în Rahova, o găsim în centrul Vulcan. Bună-bună.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos