despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Brutăria cu maia

Îmi place – mereu mi-a plăcut! – strada asta, Maior Alexandru Câmpeanu. Mică – dar plină de fel de fel de surprize.

Una dintre ele e „Brutăria cu maia” – un loc de unde-ți poți lua nu doar pîine – de toate felurile, formele și mărimile, ci și felurite plăcinte, pateuri, prăjituri și… și vedeți voi ce vă mai face cu ochiul.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

… obiceiul pămîntului e ca vara – cînd nu prea mai e dever – unele cofetării să intre-n vacanță. Anu’ ăsta, zăpăcite de pandemie și de perioada-n care le-a mers prost deja întrucît s-au împuținat serbările, evenimentele, zilele de naștere și onomasticele ținute prin birouri, nu prea-și mai trag obloanele.

mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

Doar să așezăm lucrurile ce se mai întîmplă prin Oraș.

Nicoleta” s-a întors în locul ei de tradiție de pe Domnița Anastasia. În ultimii ani se peregrinase prin preajmă, ba pe Brezoianu, ba-n fosta agenție C. F. R. (loc unde parcă avea vad mai bun olecuță).

În fine – rămîne una din cele mai bune cofetării/patiserii. Are și buba ei: închide repede seara și nu deschide-n weekend.

Mai departe…

Sahin” (Dinicu Golescu cu Mircea Vulcănescu) e renovat și redeschis.

În Cotroceni se renovează casa unde se afla „Coquette food” –  s-o deschide după aia, cred.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

un leu prăjitura

Putem sau nu să considerăm „cartoful” prăjitură?

În galantar stă fără rușine lîngă savarină, ecler, amandină, mascotă, excelent ori violetă – deci e prăjitură!

Pe de altă parte, e făcut… cam din ce rămîne de la celelalte prăjituri – colțuri de foi și blaturi – așa că e o prăjitură, așa, mai de bogdaproste…

Cu siguranță însă prețul „cartofului” nu are nici un motiv să fie aliniat cu cel al prăjiturilor propriu-zise; și există cofetării care au bunul-simț să-l vîndă mai ieftin, la fel cum există cofetării care-l vînd și cu zece lei, fără rușine!

Mă rog – ca să-i justifice oarecum prețul – cofetăriile sclivisesc „cartoful” ba cu o glazură, ba cu cîțiva peștișori de ciocolată, ba tăvălindu-l prin cocos.

Dar există în Capitala noastră o cofetărie unde „cartoful” – pe lîngă faptul că e bun și gustos – se vinde cu un leu!

E vorba de cofetăria „Piticot”. Da: aici putem cumpăra o prăjitură cu un leu.

mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XII

Un nou an, cam aceleași recomandări – n-aș putea zice că-s mari schimbări în ceea ce ne place.

Patiseria bucureșteană e-n vădit regres, ajungînd în era monopolurilor și-a francizelor: „Luca” și „Petru” peste tot. S-a terminat și cu tentativa din anii precedenți, de-a produce ici-colea chestii oareșcum mai fine – erau scumpe și nu-ntotdeauna chiar atît de bune. Nici genul acela de patiserii ce-și zic „tradiționale” n-au propășit – și-astea-s scumpe, nici astea nu fac mereu cine știe ce bunătăți.

Cofetăriile staționează – prăjiturile bucureștene rămîn bune, așa cum ne-am obișnuit; rarele experimente din domeniu sînt legate mai mult de torturi.

Șaorma nu s-a stricat, mîncătoriile-s în regulă, grătarele din spatele piețelor vînd de n-au aer…

Stăm din ce-n ce mai bine la restaurante: oriunde-am merge ne place. Nu-nseamnă că avem cine știe ce lucruri extraordinare-n meniu, ceva atît de special și de reușit încît să te facă să vii și să revii într-un loc anume – poate vom face și pasul ăsta-n anii viitori – dar stăm bine.

Ar fi fost o bucurie să dăm peste magazine și magazinașe bune – nu contează specificul ori mărimea! – și, întrucît lipsa lor se-ntinde deja de ani mulți, ne-ntrebăm dacă-și va reveni cîndva comerțul ăsta.

Cam asta e; recomandările-s pe hartă – la fel și zonele comerciale bucureștene.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cealaltă parte a cofetăriei

Deși ni se pare la-ndemînă să luăm laolaltă prăjiturile de cofetărie cu fursecurile și bomboanele, e cuminte să le privim separat, căci așa se și cade, mai ales că se prea poate-ntîmpla ca o cofetărie ale cărei prăjturi sînt reușite s-o zbîrcească la fursecuri – ori viceversa.

Doar să ne uităm cu atenție-n galantar: avem fursecuri, paleuri, biscuiți, pișcoturi, pricomigdale, fundițe, limbi de pisică, șprițați… o droaie de bunătăți!

Și lîngă ele, bomboanele: trufe, fondante, vișine-n ciocolată, trufe, triplu sec, bănuți, „Carpați”, praline… nici nu știi ce s-alegi!

Adăugăm checurile, cozonacii, brioșele, sortimentul de prăjituri cu mere, cu gem, cu nucă… și nu uităm partea de patiserie, care ne oferă minipateuri, bușeuri, crochete, saleuri, cornulețe, fundițe, tarte și ne dăm seama că nici n-apucăm să le-ncercăm pe toate!

Este păcat că luăm toată partea asta a cofetăriei otova, fără să-i explorăm finețea și varietatea; este de asemenea păcat că privim toate bunătățile înșirate mai sus ca ceva care trebuie să umple un platou pe care-l comadăm la repezeală.

Desigur, ne dăm seama cînd fursecurile, pateurile și bomboanele-s bune și cînd nu; dar care-s detaliile care pot strica – care, cum se zice, fac diferența?

Frăgezimea aluatului, migala de-a nu lăsa coji în umplutură, calitatea și aroma lămîiei, vaniliei și-a pudrei de cacao (mare păcătoșenie, insistența de-a ne băga cît mai mult pe gît ciocolata așa-zisă „dark”; o comparăm cu aruncatul fulgilor de cocos peste orice) – și știința cofetăriei de-a produce cantitatea potrivită pentru a evita rămînerea produselor învechite.

Și nu putem încheia fără să amintim „în alte roluri” lucrușoare pe care am cam uitat să le facem: frișca, bezele, nugaua, alunele prăjite, parfaitul…

mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Delicii libaneze” vizavi de „Emilia”

Asta da, luptă cu înghețată! Pe strada Franceză, fix vizavi de „Emilia” a venit un ditai „Delicii libaneze”.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cum stăm cu prăjiturile

Continuăm turul de orizont al alimentației publice bucureștene; am aruncat o privire asupra restaurantelor, am băgat de seamă cum a evoluat nișa de „street food”, am vorbit despre ce mai e nou la patiserii, am văzut cum stăm cu pizza și ne-am străduit să găsim vreo gogoașă mai de Doamne-ajută.

Înainte de orice, să ne punem de acord că nu prea ne mai pricepem la prăjituri, uitînd rețetarul și pierzîndu-ne amintirile; și ca urmare sortimentul e sărăcit și-n voia sorții: nici o violetă n-are același gust, nici o amandină n-are acceași aromă ori cantitate de sirop, nici o mascotă nu-i umplută cu aceeași lucru, nici un ecler n-are aceeași cremă, nicăieri nu se mai face un cremșnit așa cum trebuie. Ți se taie cheful de-a dreptul cînd intri undeva și vezi felurite culori și nuanțe nefirești de glazuri – rozalii, movulii, portocalii – ce te duc cu gîndul la ciupercile nebune de prin pădure.

Nu trebuie nicidecum să credem că prăjitura și mini-prăjitura sînt același lucru, diferențiate numai de mărime. Întotdeauna prăjitura mare va fi mai bună decît cea mititică, căci doar ea are echilibrul știut și alternanța potrivită blat-cremă-glazură.

… din toate cofetăriile cunoscute, de la an la an mai scot cîte una-două din lista aceea scurtă de preferințe.

Nu pot să nu amendez, cu tristețe, bîlbele ocazionale ale cofetăriilor Liliana, Nicola, Anomis și MarVio: deși rămîn bune și rezonabile mai ales la prețul produselor (le-am ordonat oarecum de la cea mai ieftină spre cea mai scumpă), prăjiturile obișnuite – cele la care-i ușor să poți face comparații – se pot nimeri mediocre: mult prea dulci, mult prea aromate într-un mod artificial. Se mai întîmplă să nu găsești diferențe între prăjiturile lor și cele făcute-n cofetăriile de periferie sau în laboratoarele industriale care aprovizionează raioanele marilor magazine.

Țin în continuare în categoria cofetăriilor bune pe surprinzătoarea Nicoleta, urmată de Piticot, Minimal, Constance, Claus și Casandra; cred că nici Alice nu poate fi ocolită.

Vin, mai apoi, cofetăriile scumpe – cam prea scumpe! – care nu cam te mint niciodată: Peștișorii, Dolce Principessa, Capșa, Victoria.

Precizez – foarte important asta! – că e vorba doar de prăjituri; e cu totul altă discuție cea legată de raionul unde se găsesc fursecuri, paleuri, bomboane, checuri din cofetăriile noastre.

mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

• „Pikandy Plus” de pe Sebastian a renunțat la partea de servire la mese – îi ia locul o măcelărie. Pizzeria rămîne-n funcțiune: livrează acasă.

• Avem înc-un „Lidl” în Rahova, la cîțiva pași de cel de pe Năsăud (dar ce, n-avem tot aici două „Kauflanduri” la două stații distanță unul de cel’lalt?). E chiar pe Calea Rahovei, imediat după „Electromagnetica” și o să ia clienții care n-au răbdare să ocolească și să se-mpotmolească prin „Vulcan”. Următorul magazin cu care „Lidl” chiar o să-mpînzească sectorul va deservi zona periferică Sălaj-Humulești.

• S-a deschis și cofetăria „Victoria” de peste drum de Piața 1 Mai: bună, da’ scumpă, nenică!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Cartea de telefon din 1970

Știți – am mai parcurs împreună și alte cărți de telefon vechi (se găsesc prin arhivele Bibliotecii Congresului Statelor Unite):

Azi i-a venit rîndul celei din 1970, care cam cu juma’ de secol în urmă pe vremea asta începea să se pregătească pentru tipar…

Cîteva spicuiri care ne-ajută să întregim tabloul alimentației publice bucureștene de-acum 50 de ani: baruri, restaurante, cofetării, hoteluri.

Nu toate ouăle ședeau în același coș. Unele unități țineau de Întreprinderea de Hoteluri și Restaurante (viitorul I. T. H. R.), altele de Cooperația de Consum și – firește! – mai erau destule de capul lor.

 

După atîtea plimbări și distracție, aruncăm și-o privire asupra serviciilor dedicate populației, domeniu în care știm bine că partea leului era luată, firește, de către „Cooperație”.

   

Reclamele cooperativelor – cam tîmpițele – se mai redesenau odată la cîțiva ani, ca să aibă și industria de resort ce mînca.

 

Sigur, pe lîngă Cooperație funcționau și întreprinderi de prestări servicii și organizații comerciale locale (O. C. L.) care întregeau gama deservirii.

 

Imaginea se completează, cum e și de înțeles, cu înfățișarea pe larg a serviciilor P. T. T.:

listă de articole selecționate din presa vremii – aici