despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Naționalizarea farmaciilor în presa vremii

de Ando și HM

La 2 Aprilie 1949  s-a dat decretul privind Naționalizarea unităților sanitare: farmaciile urbane și din centrele muncitorești, laboratoarele chimico-farmaceutice, drogheriile medicinale, depozitele de medicamente și laboratoarele de analize medicale. Întrucît „unitățile sanitare particulare au fost înființate cu scop speculativ de a aduce beneficii materiale proprietarilor sau diferitelor societăți sau asociații particulare” nu puteau să asigure „prelucrarea și difuzarea medicamentelor pentru poporul muncitor”. Asta se petrecea la aproape un an după Naționalizarea principalelor mijloace de producție din 11 Iunie ’48.

Numărul farmaciilor bucureștene era de-a dreptul uriaș acum 70 de ani: 510! Nu cred că astăzi avem cu mult mai multe, zău așa! În urma Naționalizării s-au restrîns la 108:

Și, pentru că și la vremea aia ne pricepeam de minune să-ntărîtăm populația, numaidecît s-au găsit „mii de pachete și cutii de medicamente dosite la locuințele farmaciștilor”.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

pe la tîrguri

Dacă mă-ntrebați de celebrul nostru tîrg de Crăciun, sigur v-aș zice că-i strașnic – ceva cu adevărat folositor Bucureștiului, oraș atît de fără culoare acum.

Iureșul, buluceala, hărmălaia, puhoaiele de gură-cască, hoardele de turiști, bubuiala muzicii, fumul, aburul de vin fiert: ditai bucuria!

Ce dacă locul, în sine, e trist, rece – înconjurat de hardughii de ciment urît – oamenii, cumva, laolaltă, îl încălzesc.

Ce păcat că, odată cu creșterea tîrgului ăsta în fața Casei Republicii, s-a terminat cu mica tradiție a celuilalt – care ne obișnuise ani mulți și frumoși în fața Universității! Era așa plăcut să te dai jos din troleu direct în tîrg, să-l simți odată cu Centrul!

Din fericire, Bucureștiul – oraș lacom și vesel cum îl știm – face la tot pasul cîte ceva mic, dedicat Crăciunului. Ici, în curte, un market cu produse urîte, dar de design; colea, în hol, un altul, cu tristeți vegane; peste uliță, încă unul… și încă… și încă…

Intrarea-n tîrgurile astea, mai mici, îi pe bani: 10 sau 15 lei de căciulă; și nu prea merită, drept vă zic!

Unde-s vremurile alea cînd la Sala Dalles se ținea tîrgul acela de unde chiar puteai cumpăra, la o adică, un cadou?

Noroc că dădui și peste un tîrg mai de Doamne-ajută… în curtea Ministerului Agriculturii: cîrnați, slănină, brînză, cozonaci, miere, mere dulci – chiar plăcut.

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1973 (IV)

de C. D. Mocanu și HM

Gata și cu ’73 – călătoream comod și plăcut cu vagoanele-restaurant și de dormit, ne relaxam pescuind și predam deșeurile metalice și refractare.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1973 (III)

de C. D. Mocanu și HM

… lumea citea: avem calendarele Editurii Medicale, ale Difuzării Presei (cu o selecție de titluri), ale publicațiilor pentru prichindei dar și ale celor destinate publicului mai mărișor, pasionat de știință, tehnică și SF. Editura Stadion (o editură de succes) scotea cartea „Ar fi fost prea frumos” despre Țiriac și Năstase însăilată meșter de Ioan Chirilă.

Va urma!

comerț din presa vremii

1949: Comerțul intra, încet, în era sa etatizată. O vreme bunele practici rămase de dinaintea Războiului au persistat, pierzîndu-se odată cu foametea, stabilizarea, naționalizarea.

1959: întîi cu titlu experimental, se introduce instituția voiajorilor comerciali în comerțul de stat: cum ar veni azi, area sales representatives în retail.

Tot atuncea, în urma deciziei de a oferi o importanță mare industriei zahărului, urma să cumpărăm două fabrici gata utilate din Franța.

1969: o perioadă-n care se închegau binișor relațiile comerciale cu Vestul.

… orice mergea la export, dacă merita osteneala: și racii vii.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1973 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Hoteluri și restaurante: Union, Intercontinental (fusese început în ’68 și dat funcțiune în ’71), Hanul lui Manuc.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1973 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Începem anul ’73 cu calendarele emise de „Rompresfilatelia” – pe-atunci, colecționarea de timbre era o îndeletnicire des întîlnită.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1972 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Sport și plimbare: Clubul sportiv Steaua, Campionatul mondial de hochei și Tarom (care relativ recent se dotase cu Bac-ul 1-11)

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1972 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Avem o reclamă „sexoasă” a I. C. V. A. (Întreprinderea centrală pentru valorificarea ambalajelor cumpără sticle și borcane) și două de-ale A. G. V. P. S. (pescuitul sportiv însemna odihnă, aer și sănătate; ocrotiți vînatul!)

Va urma!

Cartea de telefon din 1970

Știți – am mai parcurs împreună și alte cărți de telefon vechi (se găsesc prin arhivele Bibliotecii Congresului Statelor Unite):

Azi i-a venit rîndul celei din 1970, care cam cu juma’ de secol în urmă pe vremea asta începea să se pregătească pentru tipar…

Cîteva spicuiri care ne-ajută să întregim tabloul alimentației publice bucureștene de-acum 50 de ani: baruri, restaurante, cofetării, hoteluri.

Nu toate ouăle ședeau în același coș. Unele unități țineau de Întreprinderea de Hoteluri și Restaurante (viitorul I. T. H. R.), altele de Cooperația de Consum și – firește! – mai erau destule de capul lor.

 

După atîtea plimbări și distracție, aruncăm și-o privire asupra serviciilor dedicate populației, domeniu în care știm bine că partea leului era luată, firește, de către „Cooperație”.

   

Reclamele cooperativelor – cam tîmpițele – se mai redesenau odată la cîțiva ani, ca să aibă și industria de resort ce mînca.

 

Sigur, pe lîngă Cooperație funcționau și întreprinderi de prestări servicii și organizații comerciale locale (O. C. L.) care întregeau gama deservirii.

 

Imaginea se completează, cum e și de înțeles, cu înfățișarea pe larg a serviciilor P. T. T.:

listă de articole selecționate din presa vremii – aici