despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

V V C XXX – complexuri comerciale

de Ando și HM

Primele construcții de apartamente din anii puterii populare au fost, mai degrabă „plombe” ce umpleau goluri rămase din urma Războiului; le-au urmat fronturile întregi de blocuri de pe marile magistrale – Nord-Sud, Ștefan cel Mare, Griviței și nu în ultimul rînd ansamblul Sălii Palatului Republicii – care puteau beneficia de spații comerciale generoase la parter. Odată cu-nceperea construirii marilor ansambluri de blocuri de locuit din anii ’60, a fost aleasă soluția complexurilor comerciale „plantate” la o distanță rezonabilă între ele care să servească cît de cît mulțumitor nevoile locuitorilor.

Soluția este întîlnită, în special, în Drumul Taberei, Balta Albă, Berceni, Militari și Pajura.

Așadar, avem blocuri de locuit – doar de locuit – și concentrări cu specific comercial la care locuitorii ajungeau relativ lesne, pe jos, în cel mult șapte-opt minute.

Specificul vremii este respectat și în arhitectura complexurilor comerciale. Blocurile însele se construiau răsfirat, nu rareori obținînîdu-se veritabile curți interioare liniștite care, zeci de ani, au fost nederanjate cu nimica. Complexurile comerciale sînt pe măsură: copertine, ganguri, retrageri, patio-uri, trotuare generoase – o adevărată risipă de loc, fără a se face însă rabat la capitolul eficiență. Accesul subteran pentru aprovizionare nu este o raritate și nici folosirea subsolului drept parcaj.

Din multitudinea complexurilor care-s de referință pentru acea perioadă amintim doar Favorit, Orizont, Drumețului și Rîndunica din Drumul Taberei, Rucăr, Gloria și Potcoava din Balta Albă, Diham dinspre Pantelimon, Dridu din Pajura, Răzoare și Nițu Vasile din marile ansambluri de locuit din Sudul Capitalei, Apusului și Veteranilor din Militari. Lista lor e, desigur, mai mare. Colocvial, ici-colea le-am cunoscut și ca „Geamuri-multe”.

     

Fără îndoială, ne aflăm într-o perioadă în care întregul cartier este gîndit de la bun început ca un tot armonios. Chiar dacă complexurile erau date în folosință poate mai tîrziu după ridicarea blocurilor de locuit (știm că aprovizionarea inițială s-a făcut improvizat, din barăci, remorci amenajate ori magazine mobile) unitatea arhitecturală a raionului e indiscutabilă. Azi nu mai avem dovezi fotografice, dar pînă și refugiile stațiilor de troleu și autobuz se încadrau în peisajul general, fiind construcții acoperite, cu mini-spații comerciale incluse.

Exemplificăm, mai jos, atmosfera păstrată și astăzi în genul ăsta de complexuri, dînd atenție și detaliilor constructive ce îmbogățeau aspectul vizual.

 

Larghețea asta cu care s-a construit în anii ’60 urma să dispară odată cu faza următoare, în care cartierele de blocuri aveau să se-ntindă și mai mult spre periferie. Se preferă deja soluția blocurilor de zece etaje cu șiruri de magazine la parter – și ele „plantate” judicios astfel încît locuitorii să nu meargă prea mult. Pentru o mai mare ușurătate a aprovizionării cu pîine și lapte, mai subzistă chioșcuri între blocuri și încă se mai practică lăsatul navetelor cu sticle pe trotuar, oamenii pur și simplu servindu-se.

Nu se renunță în totalitate la construirea de complexuri comerciale, dar acestea sunt inferioare din punct de vedere arhitectural – conglomerate de clădiri banale – și încercările arhitecturale din anii ’70 nu se ridică deloc la cele din deceniul precedent. Cu siguranță spațiul începe să fie folosit mai cu zgîrcenie pe orizontală: dispar părțile pietonale, copertinele, terasele.

Reprezentative ar fi clădirile de la Dimitrov și de la Iancului (complexul „Mediaș”), precum și complexul mai generos Matei Ambrozie:

  

Este vădită „sărăcia” arhitecturală pe care o întîlnim la complexul dintre Racoviță și D-tru Petrescu, la extinderea modernă de la Străduinței dinspre Metalurgiei ori în Pantelimon, la „Cosmos”.

 

Nevoile de consum ale populației se satisfac și prin construirea de magazine mari, departamentale, în conceptul „BIG” – Băcănie-industriale-gospodina; foarte interesant cum, în Titan, la o distanță de cîteva minute de mers pe jos, apar două mari construcții comerciale – magazinul „BIG” și magazinul „Titan” (îl mai țineți minte, după Revoluție, ca „Titan Mercato”). La construcția magazinului similar din Drumul Taberei s-a renunțat. În Berceni, pe lîngă „BIGul” arhicunoscut – inaugurat la 22 februarie 1975 -, se plănuia încă unul, în zona Reșița,

 

Odată cu sfîrșitul anilor ’70 sîntem martorii unei îndesiri excesive a blocurilor de locuit și magazinele-fanion mari de pe fronturile stradale deseori sunt etajate, noile artere avînd un caracter comercial vădit.

Totul se schimbă-n anii ’80, cînd, odată cu spațiile rezultate în urma demolărilor excesive apare conceptul cunoscut de bucureșteni ca „Circul foamei” – o duzină de complexuri agro-alimentare uriașe.

  

Surse foto: Berceni de poveste, Silviu PescaruBucureștiul în imagini

Lista episoadelor din seria Civilizaţie publică • Lista episodelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

Naționalizarea farmaciilor în presa vremii

de Ando și HM

La 2 Aprilie 1949  s-a dat decretul privind Naționalizarea unităților sanitare: farmaciile urbane și din centrele muncitorești, laboratoarele chimico-farmaceutice, drogheriile medicinale, depozitele de medicamente și laboratoarele de analize medicale. Întrucît „unitățile sanitare particulare au fost înființate cu scop speculativ de a aduce beneficii materiale proprietarilor sau diferitelor societăți sau asociații particulare” nu puteau să asigure „prelucrarea și difuzarea medicamentelor pentru poporul muncitor”. Asta se petrecea la aproape un an după Naționalizarea principalelor mijloace de producție din 11 Iunie ’48.

Numărul farmaciilor bucureștene era de-a dreptul uriaș acum 70 de ani: 510! Nu cred că astăzi avem cu mult mai multe, zău așa! În urma Naționalizării s-au restrîns la 108:

Și, pentru că și la vremea aia ne pricepeam de minune să-ntărîtăm populația, numaidecît s-au găsit „mii de pachete și cutii de medicamente dosite la locuințele farmaciștilor”.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

pe la tîrguri

Dacă mă-ntrebați de celebrul nostru tîrg de Crăciun, sigur v-aș zice că-i strașnic – ceva cu adevărat folositor Bucureștiului, oraș atît de fără culoare acum.

Iureșul, buluceala, hărmălaia, puhoaiele de gură-cască, hoardele de turiști, bubuiala muzicii, fumul, aburul de vin fiert: ditai bucuria!

Ce dacă locul, în sine, e trist, rece – înconjurat de hardughii de ciment urît – oamenii, cumva, laolaltă, îl încălzesc.

Ce păcat că, odată cu creșterea tîrgului ăsta în fața Casei Republicii, s-a terminat cu mica tradiție a celuilalt – care ne obișnuise ani mulți și frumoși în fața Universității! Era așa plăcut să te dai jos din troleu direct în tîrg, să-l simți odată cu Centrul!

Din fericire, Bucureștiul – oraș lacom și vesel cum îl știm – face la tot pasul cîte ceva mic, dedicat Crăciunului. Ici, în curte, un market cu produse urîte, dar de design; colea, în hol, un altul, cu tristeți vegane; peste uliță, încă unul… și încă… și încă…

Intrarea-n tîrgurile astea, mai mici, îi pe bani: 10 sau 15 lei de căciulă; și nu prea merită, drept vă zic!

Unde-s vremurile alea cînd la Sala Dalles se ținea tîrgul acela de unde chiar puteai cumpăra, la o adică, un cadou?

Noroc că dădui și peste un tîrg mai de Doamne-ajută… în curtea Ministerului Agriculturii: cîrnați, slănină, brînză, cozonaci, miere, mere dulci – chiar plăcut.

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1973 (IV)

de C. D. Mocanu și HM

Gata și cu ’73 – călătoream comod și plăcut cu vagoanele-restaurant și de dormit, ne relaxam pescuind și predam deșeurile metalice și refractare.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1973 (III)

de C. D. Mocanu și HM

… lumea citea: avem calendarele Editurii Medicale, ale Difuzării Presei (cu o selecție de titluri), ale publicațiilor pentru prichindei dar și ale celor destinate publicului mai mărișor, pasionat de știință, tehnică și SF. Editura Stadion (o editură de succes) scotea cartea „Ar fi fost prea frumos” despre Țiriac și Năstase însăilată meșter de Ioan Chirilă.

Va urma!

comerț din presa vremii

1949: Comerțul intra, încet, în era sa etatizată. O vreme bunele practici rămase de dinaintea Războiului au persistat, pierzîndu-se odată cu foametea, stabilizarea, naționalizarea.

1959: întîi cu titlu experimental, se introduce instituția voiajorilor comerciali în comerțul de stat: cum ar veni azi, area sales representatives în retail.

Tot atuncea, în urma deciziei de a oferi o importanță mare industriei zahărului, urma să cumpărăm două fabrici gata utilate din Franța.

1969: o perioadă-n care se închegau binișor relațiile comerciale cu Vestul.

… orice mergea la export, dacă merita osteneala: și racii vii.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1973 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Hoteluri și restaurante: Union, Intercontinental (fusese început în ’68 și dat funcțiune în ’71), Hanul lui Manuc.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1973 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Începem anul ’73 cu calendarele emise de „Rompresfilatelia” – pe-atunci, colecționarea de timbre era o îndeletnicire des întîlnită.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1972 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Sport și plimbare: Clubul sportiv Steaua, Campionatul mondial de hochei și Tarom (care relativ recent se dotase cu Bac-ul 1-11)

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1972 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Avem o reclamă „sexoasă” a I. C. V. A. (Întreprinderea centrală pentru valorificarea ambalajelor cumpără sticle și borcane) și două de-ale A. G. V. P. S. (pescuitul sportiv însemna odihnă, aer și sănătate; ocrotiți vînatul!)

Va urma!