despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (VI)

de C. D. Mocanu și HM

Iată o comandă de calendare a O. C. L. „Alimentara” a raionului 16 Februarie din Capitală. Ca să ne raportăm la sintagme actuale, iată că instituțiile vremii aveau bugete de publicitate.

Ce găseam în unitățile de alimentație publică din piața Ilie Pintilie (adică Matache), de pe Berzei și de pe Nuferilor (adică Berthelot, dar și Alexandru Popov)?

Cafea și ceai…

… produse zaharoase „hrănitoare și gustoase” – jeleuri de fructe, ciocolată mocca și amăruie, caramele, dropsuri, bombonele – aș da orice să mai fie pe undeva, azi, bomboanele amandine pudrate cu cacao!

… și nectarul de fructe „gustos și hrănitor” de caise, gutui, pere, piersici și prune – pe scurt, un „izvor bogat în vitamine”. În timp, nectarul autohton urma să fie depășit de cel bulgăresc.

Raionul 16 Februarie se mai numise și Gheorghiu-Dej; mai apoi, după ce raioanele au fost transformate în sectoare și sectoarele însele s-au mai comasat, a cam devenit, în mare parte, sectorul 6.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (V)

de C. D. Mocanu și HM

Că tot se-apropie alegerile

Că tot se nimeri să fie și ziua păcălelilor…

Ce prilej mai nimerit decît să vedem cîteva calendare electorale ale Frontului Democrației Populare, întru victoria sa (cu 99 la sută) la alegerile din 7 martie?

Alegerile erau atît pentru Marea Adunare Națională (cum ar veni, Parlamentul de azi), cît și pentru Sfaturile populare.

În acele vremuri – ca să nu se iște cine știe ce discuții despre lipsa pluripartidismului – la alegeri participa această entitate numită Frontul Democrației Populare și nu Partidul Muncitoresc Romîn. Acestea urmau să se se redenumească, cît de curînd, Frontul Democrației și Unității Socialiste și, respectiv, Partidul Comunist Român.

1965 a fost și anul în care tînăra noastră republică a devenit – din populară – socialistă, odată cu schimbarea Constituției.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (IV)

de C. D. Mocanu și HM

Azi… ne cinstim cu cîte-un păhărel. Fie el de lichior – băutură, aperitiv sau desert, cum vrei să-l iei – aperitivul amărui „Carpați” mergea cu lămîe și sifon, căci avea 45 de grade.

Sau, dacă nu ne fac cu ochiul mocca, mastica, triplul sec (timbru sec, pentru cine mai ține minte) ori cherry brandy putem lua o cupă de vin spumos.

Mai la urmă, ca să mai treacă… urmările, ne puteam drege cu plantele și ceaiurile medicinale: izvor de sănătate!

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (III)

de C. D. Mocanu și HM

Transporturile aeriene române mergeau bine; se construiau aeroporturi și puteai ajunge numaidecît la capătul Țării în două ceasuri.

La CEC, economisirea aducea, probabil, numai avantaje; iar la Loto – ce mai! – știm că se cîștiga frumos pe vremea aceea. Îl vedem și pe Iliuță Pronosport, celebra mascotă a loteriei sportive: cam golănaș ‘mnealui, cu țigara-n colțul gurii.

 

Una peste alta, nu erau ani răi: consumul creștea – erai îmbiat să consumi.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Că tot trecu Ziua Femeii, hop și noi cu niscai calendare cu produse cosmetice.

Iată, regăsim celebrul lapte nutritiv „Doina”, cel care se vinde și-n zilele noastre, cu aceleași calități: catifelează și curăță pielea.

Cremele de față „Nutrin” și „Darclée” – cu efect nutritiv pentru piele, care combăteau formarea ridurilor – or fi dispărut în timp.

Nici pastele de dinți „Mărgăritar” și „Doina” – ultima spumoasă – nu mai există; curățau și albeau dinții și întrețineau o gură sănătoasă. Se făcea multă reclamă igienei orale-n acele vremuri.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Mai facem un pas: vedem ce calendare erau și pentru 1965.

De-abia se lansase sistemul „Gospodina”, al bucătăriilor de bloc. În București erau, atunci, trei unități; la o adică, livrau și acasă!

„Gospodinele” țineau de Trustul de alimentație publică locală București. T.A.P.L. avea, firește, și restaurante la care oamenii erau îmbiați să se simtă bine într-un cadru plăcut: preparate culinare de specialitate, vinuri selecționate, muzică. Doina, Cișmigiu, Feroviarul, Kiseleff, Universității și Perla erau cîteva dintre aceste unități.

După atîta distracție, mai veneau și îndatoririle casnice. Mașina de spălat „Albalux” și aspiratorul „Record” erau de ajutor atît pentru gospodine…

… cît și pentru cooperativele de reparații electrocasnice. Da’ despre asta nu scrie-n calendare.

Va urma!

1948 – anunțuri din presa vremii

de Ando și HM

1948: lumea veche continua să trăiască cu cea nouă. Cu tot avîntul puterii populare, oamenii căutau încă siguranța lucrurilor cunoscute, de dinainte de nenorocirea Războiului. Am mai deslușit, nu o dată, atmosfera ce reieșea-n anii aceia din mica publicitate și anunțurile publicate în presa centrală – aici aici și aici.

Viață nouă, așadar, cu obiceiuri vechi; chiar și noile intreprinderi de stat foloseau mici anunțuri de achiziție. Cum altfel? Economia și industria nu erau încă planificate, nici pe deplin etatizate: fiecare se descurca cum putea mai bine – și, mai ales, cum știa de dinainte.

Se-ntîmpla cu șapte decenii-n urmă.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

1968 – legea ilicitului în presa vremii

de Ando și HM

Acum 50 de ani și-o săptămînă Marea Adunare Națională vota celebra lege 18 – cea care-a transformat „ilicitul” într-o vorbă pe buzele tuturor.

Era, deci, legea privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobîndite în mod licit – iat-o mai jos.

Era nevoie? Statul zicea că da – același stat care de-abia ce lăsase mînă liberă comerțului își dădea seama că unii se-mbuibau prea tare.

A urmat fireasca vînătoare de vrăjitoare; sutele de gestionari puși la răcoare; ecouri hazlii, sigur, găsim cu nemiluita-n presă.

    

Zece ani mai tîrziu, în decembrie ’78, legea era un pic înăsprită:

Nouă ne rămîn poantele din ziare la care rîdem și-acum: fiindcă lăcomia omului n-a ținut seama, niciodată, de regim politic.

                                        

Listă de articole selecționate din presa vremii – aici.

mici dispariții

… mă bucur de fiecare dată cînd văd că se mai deschide cîte-o mică afacere: un mic magazinaș, un atelier – cineva care are curaj să-nceapă ceva.

Fiindcă mă uit cu tristețe-n jur și număr cîte-au tras obloanele. Mă gîndesc cum era cu ani în urmă, cînd m-am pomenit în cartier; pe strada mea se găseau vreo patru mici buticuri: acuma mai e doar unul. Pe străzile din jur țin minte cîte-un atelier de cizmărie, cîte-o croitorie mică; le găsesc cu lacăt pus la ușă…

Știți și ce altceva n-am mai văzut de ceva vreme?

Corturile acelea care se mutau de colo-colo, pe maidane, prin parcări și-n care se vindeau haine, încălțăminte și-o droaie de lucruri mici: ciorapi, chiloți, pijamale.

Erau bune – folositoare.

Dispariția lor nu-i un pas înainte spre comerțul „civilizat” – nu totul trebuie să fie impersonal, monopolizat și nu totul se poate face dindărătul tastaturii.

„La cort” găseam mereu și mici producători, și mici comercianți care se pricepeau să aducă chestii pe care cei mari le ignoră.

Mare păcat.

o glumă proastă de trotuar

Aș vrea tare mult să se-ntîmple ceva aici.

Sîntem pe Sebastian, la intrarea-nspre centrele comerciale Kaufland și Vulcan.

Se fac aproape nouă ani de cînd Kauflandul a venit și-a deschis și drumul ăsta. Și patru ani de cînd tot pe-aici vin și cei care-au treabă la Vulcan – unde-i Carrefour.

Să vă uitați cu atenție la trotuar.

E o glumă proastă de trotuar; o mizerie – și, peste toate, o zonă periculoasă: uitați la ce distanță de gard merg mașinile.

Da – să ne batem joc în continuare de cei care n-au cum să vină la cumpărături decît pe jos – de bătrîni, de oameni cu sacoșe cu rotile.