despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

orice pe bonuri

… ziua de salariu – ziua aia-n care „muncim pe bani” e ziua-n care oamenii, îndeobște, își plătesc datoriile. Ratele, banii ceruți „pînă pe-ntîi”, cumpărăturile trecute pe caiet.

Mai e o zi luminoasă; uneori se pupă cu cea de salarii, alteori pică altcîndva – depinde de ce socoteli are angajatorul: e ziua cînd vin bonurile de masă. Bun, desigur – pentru cine primește.

Cu bonurile de masă, oamenii se duc la cumpărături.

Cumpărăturile cele mari, alea care umplu un portbagaj…

În aste cumpărături, bunînțeles că intră și niște băutură – să fim serioși, cine nu bea bere? Cine nu bea un vin? Dar și țigări. Și altele.

E o lege, care spune că pe bonuri de masă poți lua doar produse alimentare; nu tigăi, nu șampon, nu hîrtie igienică, nici ciorapi; și-n niciun caz bere, tărie și țigări.

Dar toată lumea știe că… că nu-i așa.

Cu ani în urmă, la Carrefour casiera împărțea produsele care puteau fi luate pe bonuri și pe cele care nu. Îmi convenea? Hm… parcă nu – știind că în Cora aceeași casieră mai închidea ochii la trebușoara asta.

Apoi a venit Kaufland, unde absolut tot – orice! – putea fi luat pe bonuri: și mai ales țigări și băutură. Apoi a venit Penny, care face la fel. Și apoi a venit Lidl, care la-nceput nu accepta bonuri; dar de cînd s-a apucat s-accepte, păi – la fel! – vindea absolut totul pe bonuri de masă.

Aș greși dacă aș spune că azi – pe verificatelea – orice hipermarket dă totul și orice pe bonuri de masă?

Și că singurele magazine care se tem să dea băutură și țigări pe bonuri sînt – culmea! – amărîtele de buticuri; primele care sînt controlate și puricate de autorități?

Păi, dacă ai de ales între un magazin care-ți dă orice pe bonuri și unul care respectă legea și n-o face, tu unde mergi, cumpărătorule?

Mă mir că n-am văzut treaba asta luată-n colimatorul nici unei instituții.

Măsuţă pentru laptop

scris de Ando

În sfârşit, am găsit ce îmi doream mai demult. La un moment dat, am şi schiţat o variantă apropiată şi mă tot zbăteam să văd unde s-o comand.

Şi sunt convins că n-o scoteam la banii ăştia. Mi-am dorit-o pentru că, uneori, mi-e mai comod să scriu aşezat în fotoliu sau pe pat.
Aşadar, se găseşte la Cora (eu am luat-o din Cora Pantelimon). Preţ: 60 de lei.
Dimensiunile: 62 cm (la bază, extinsă) x 35 cm, lăţimea x 26 cm, înălţimea.

Mă rog, la mine a apărut acum şi o problemă de… coproprietate 😉

cora, mega image şi alţii

  • … încă vreo zece zile – cred – şi Cora deschide şi magazinul din capăt de la Alexandriei, ceea ce înseamnă că sectorul 5 va avea, în sfîrşit… două hipermarketuri. Ce să zic? –  se pare că era nevoie.
  • Am mai spus-o: ce a făcut Mic.ro bun a fost că a dezvoltat gustul pentru comerţul civilizat. Aşa că vedem tot (în Bucureşti şi pe lîngă) mai multe magazinaşe deschise sub franciza (sau ce-o fi ea) La doi paşi.
  • Mega Image trage tot mai tare pe Shop & GO – au început să deschidă şi în locuri fără mare vad, dar cu potenţial; se mişcă mult mai cu talent decît o făcea Mic.ro pe segmentul magazinelor mici. Oricum, eu nu sînt – şi n-o să fiu – mulţumit de faptul că Mega are un monopol adevărat pe comerţul bucureştean. Da – e bine că ai magazine civilizate la doi paşi de casă, oriunde-ai sta; dar mă pun în continuare pe gînduri lipsa concurenţei şi sărăcia sortimentelor.