despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

o recomandare

… cînd e vorba de covrigei, n-avem ce-alege mare lucru.

Ori dăm de-un fel de variațiuni ai celor numiți „de Buzău” în care-ți șubrezești caninii, ori de cine știe ce alte sărăcii care-s făcute – așa, la modă – ba cu ulei de măsline, vin, boabe și tărîțe

E drept și că asta-i oferta marelui comerț, acela care ține un monopol nefiresc și gîtuie mici producători care n-apucă niciodată s-ajungă la cei mai mulți dintre consumatori.

De-asta-mi și place să mai intru și prin micul magazin care subzistă, cu greu, printre blocuri: mult-hulitul butic, pe care-am fi destul de deștepți dacă l-am ajuta mai des.

Aici, în buticul ținut de cineva care-și știe clientul, mereu găsești și altceva – poate mai bun; și sigur mai altfel decît ce-a hotărît marele „retail” că vrem noi să cumpărăm…

Ca de pildă covrigeii ăștia.

Buni, gustoși, fragezi – cu totul altceva.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

… pasul următor?

Lucrurile-s clare. Gogoașa a murit, merdeneaua nu se simte prea bine; covrigul ce-o mai duce cît de cît (dacă e brănduit elegant, desigur)

Cam așa stau lucrurile pe frontul alimentației publice de stradă.

Cu toate astea, nicicînd parcă omul n-a fost mai dispus să scoată din buzunar nu un leu, nu doi, ci cel puțin cinci ca să-și ia ceva!

Este absolut sigur – și dacă omul nu dă banii ăștia nici pe covrig, nici pe merdenea… atunci pe ce-i dă? Și mai ales… cui îi dă?

… căci în industria asta se-nvîrt bani, ohoho!

Obiceiurile consumatorului sînt în pas cu vremurile.

Pare a renunța la pîine, la cocă; pare a se preocupa să mănînce verde, proaspăt, sănătos. N-ar timp să-și ia pachet de-acasă; mai mult, n-are nici timp să-și gătească; nici unde – bucătăriile de azi sînt tot mai de decor.

Vedem cu ochiul liber cît s-au extins vitrinele cu salate, cu semipreparate și cu mîncăruri gătite din supermagazine.

Vedem ce vînzoleală-i în Mega Image dimineața – oamenii-și iau de aici diverse lucruri mai degrabă decît să se-oprească la patiserie. Vedem la prînz ce iureș e pe la „mîncătorii”

Vedem și mai bine seara: cîți oameni iau la repezeală ceva din supermarket, ceva ce mai trebuie doar încălzit acasă? Cîți oameni șed un sfert de ceas la coadă la grill la Kaufland?

Nu mai trebuie dovedit că oamenii dau bani pe mîncare – și că dau chiar bani mulți pe mîncare.

Nu-i păcat că-i dau doar la Mega Image?

Nu-i păcat că patiseriile noastre n-au inventat ceva nou care s-atragă iar consumatorul de azi?

Ce?

Poate nu-i de inventat doar un ce… poate-i de inventat și un cum!

Patiseriile noastre – și cele mici, dar și cele mai mari, de lanț – își opresc motoarele dup-amiaza. Seara nu mai găsești la ele decît cîteva merdenele sleite, decît ștrudele reci.

De cîte ori mi-aș lua seara, pentru acasă, o plăcintă bună și fierbinte! Sau o felie de pizza proaspătă!

Cineva trebuie să riște și să cîștige și consumatorul de seară, cel care se duce acasă cu plasa de cumpărături plină, cel care vine cu ceva bun la copii, cel care simte nevoia să se răsfețe dup-o zi lungă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

le dă mîna!

Nu pot să zic că nu mă bucur!

… uite o campanie unde covrigăriile „Luca” – jap! jap! – dau cîteva palme celor cu covrigii congelați.

Să fim cinstiți, covrigii de la „Luca” nu-s nici prea-prea, nici foarte-foarte…

… dar se vînd bine de tot!

De-ncercat e „haiducescul” cu ceapă, niscaiva mezel și cașcaval.

În plus, la fiecare covrigărie „Luca” se găsesc și ștrudele și merdenele.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă X

A venit timpul celei de-a zecea ediții a recomandărilor noastre de cofetării, patiserii, gogoșerii, restaurante, pizzerii, magazine și… și ce-o mai fi; tot ce ne place.

Așa cum știm, toate-s arătate pe-o hartă – și la fel și zonele comerciale.

Ne face mare bucurie, pe lîngă toate cele știute

… și să tragem nădejde c-or mai fi destule lucruri bune de dibuit și de lăudat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Ce sărăcie – ce rușine

Să ne-ntoarcem la lucrurile importante

… cum ar fi la sărăcia centrului nostru: mă refer la aceea care te-mpiedică să-ți iei, acolo, o gogoașă… un covrig.

Cum? Cu toată abundența de patiserii și de covrigării, să cutezăm să ne plîngem?

Ba bine că nu! Fiindcă abundența asta-i atît de falsă!

Covrigării, zici, cumetre? Ce covrig îndrăznești matale să recomanzi, cînd toți covrigii se fac din cocă congelată?

Nu recomand nici un covrig – nici unul! – din cei care se vînd prin centru.

Da’ de-o gogoașă – fierbinte, tăvălită-n zahăr pudră – te-ai putea lipi? Unde; că nu știu barem o gogoșerie proastă-n Centru, darămite una bună!

Ce să zic de nenorocita aia de merdenea; e ditai rușinea să am doar cum să laud UN LOC care face merdenele: care altul, decît patiseria din Amzei, pe care-o știu de cînd eram atîtica… și azi mă bucur s-o pot arăta copiilor mei!

Ce sărăcie – ce rușine.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

ăsta merge

… deci, s-a-nchis „Divanul” din Victoriei, așa cum v-am zis. Repede-repede, a apărut un „Luca”…

… și covrigii merg belea.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

Ia te uită cine vrea să se-ntoarcă!

Megapanul de pe Titulescu! Deschis în 2012, închis în 2014. Acuma dă să se redeschidă la doi pași de vechiul amplasament.

Între timp, pe cealaltă parte a șoselei, merge binișor și-un Fornetti mititel.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 127 – Str. Mendeleev 45

Nici n-ai băga-o-n seamă, nu? Lipită și eclipsată de altă casă abandonată – mai chipeșă – clădirea asta are, totuși, istoria ei: una dintre cele mai bune covrigării bucureștene pînă după Revoluție.

Strada s-a numit Nicolae Bălcescu pînă-n anii ’50.

mai multe despre Case căzute

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă IX

Recomandările noastre: strînse ca-n fiecare an și arătate pe-o hartă… plus cea cu actualizarea zonelor comerciale. Ambele sînt în format pdf.

Merită și niscaiva vorbe, de ce nu? De unde să-ți iei ceva chiar bun-bun?

  • Pentru merdenele recomand patiseria veche din Amzei, precum și cea de la metrou de la Victoriei.
  • Patiserii bune: cea de la Perla, cea de la Universitate imediat de lîngă librăria Eminescu, cea de la Gară – Vian.
  • Baclavaua din Vatra Luminoasă este excepțională.
  • Gogoșile cele mai bune-s în Orășelul Copiilor: Pisicile aristocrate și langoșeria de lîngă ea
  • Cofetării rezonabile rămîn Constance, Minimal, Nicoleta și Liliana.
  • Restaurant bun: Il Cantuccio. Sper ca Harbin să se redeschidă acuș-acuș. Îmi place Marin și taverna La Kostas, cînd mi-e dor de mare. Pește pâine: o surpriză grozavă. Pinar: mîncare turcească perfectă.
  • Micii de la Basarab sînt cei mai buni. Tot acolo, pastrama de berbecuț e extraordinară.
  • Șaorma cea mai bună-i la Gară, la Haleală. Un kebap foarte gustos – la Domenii Kebap.
  • Grătarul din fața oricărui Kaufland e-o foarte cinstită ocazie de-a mînca repede, bine și nu scump.
  • Toamna, mustul de la Vinul nostru e fantastic.

Despre magazine, ce să zic? Kaufland și Carrefour s-au întețit și se-apropie cel mai mult de zona centrală, ba la Basarab, ba la Obor, iar Lidl se ițește pe unde găsește un loc liber.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cît de mare trebuie să fie covrigul?

Covrigăriile noastre-și revendică tradiții străbune… chiar dacă ceea ce cumpărăm noi cu un leu e-un flecușteț congelat care de-abia-ți ajunge pe-o măsea, tradiția e importantă.

… poate tradiția găurii, mai degrabă…

În fine, dacă vreți să știți cam cît ar trebui să fie un covrig de mare – așa, din punct de vedere tradițional, vedeți în imaginea de mai jos:

ca_20150220_021

fotografie din fantastica colecție Costică Acsinte

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos