despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

ce panoramă!

cu fotografia lui Cristian Malide

… uneori fotografului i se mai întîmplă ghidușia de a i se suprapune cadrele; dar cînd din asta iese o imagine nemaipomenită, nu face să se supere!

… Cît de genial a ieșit poza asta care te face să te gîndești la o pantă lină care se scoboară spre Herăstrău, lăsîndu-ți vederii o așa panoramă!

Îl găsiți pe Cristian Malide și aici.

din zbor

… zilele astea se dărîmă – că nu se mai putea altfel – scheletul nenorocit rămas în cartierul Aviației; ăla de la picioru’ podului.

 

Cristian Malide, la fața locului, ne-a trimis cîteva imagini.

Zona – de altfel, și ultimul cartier ridicat pe vremea comunistă – nu șade pe loc: se mișcă, se transformă.

pe Victoriei, prin ’94

cu fotografia lui Cristian Malide

Să vedem o altă ipostază a Victoriei, dar mai din cel’lat cap: dinspre Doamnei spre Bulevard, undeva prin iarna lui ’94 – care-a fost destul de călduroasă, una peste alta, deși capricioasă.

„Romarta Copiilor” era, încă, Romarta Copiilor; urmau să mai treacă vreo trei-patru ani ca să se transforme în magazinul „Benetton” (azi e B.R.D). Capșa avea încă firma veche.

În fața Romartei se văd posturile telefoanelor publice cu cartelă – o noutate încă. Reclama aceea cu leduri roșii era mai veche – s-ar putea să fie chiar dintre primele montate după Revoluție.

La parterul Palatului Nifon (azi, în renovare) se găsea magazinul „Incom Mod Italia” (nostim nume!)

Vizavi, pe colțul dinspre C.C.A. încă era pusă o alimentară bună; avea să mai reziste aproape zece ani.

Un amănunt foarte, foarte interesant era sensul unic din acel moment de pe Calea Victoriei: fix invers ca azi. Cînd eram mic, cărțile de istorie făceau haz de brambureala interbelică în care se instituise sens unic pe aici, dar pînă și comuniștii ajunseseră la soluția asta.

Ce să mai zic? Oleac’ de modă și – dacă mai reiese din poză și-altceva interesant… ziceți și voi.

Îl găsiți pe Cristian Malide și aici.

Case căzute 103 – Str. Slănic 24

cu fotografiile lui Cristian Malide

… pe Slănic – fostă Teilor – la doi pași de bulevardul Carol – fost și Republicii. Cît s-o mai încăpățîna, săraca, să stea-n picioare?

p1170685 p1170692 p1170707 p1170666 p1170676

Îl găsiți pe Cristian Malide și aici.

mai multe despre Case căzute

prin amintiri

cu fotografiile lui Cristian Malide

… ne plimbăm iar un pic printre pozele surprinse de-a lungul anilor.

Iată una care-mi place mult:

cfsw3233

Se vede Bulevardu-n jos, spre Cișmigiu; totul e sumbru – asfințit urît și zgribulit. Senzația e amplificată și de goliciunea străzii, pe care-o vedem cu circulație-n ambele sensuri. Cam acum 20 de ani s-au instituit marile sensuri unice actuale: Kiselefful, ȘtirbeyVodă, de la Ateneu în jos spre Berzei (cu perechea Ștefan Furtună) și Bulevardul, de la C.C.A. la Operă.

O altă imagine istorică:

16821929287_a2efe0be51_o

Fîntîna Miorița, așa cum era odinioară; dar nu doar atît: șoseaua, încă pavată cu păcătoasa aia de piatră cubică. Și troleul – ce să fi fost? 81 ori 82? – care ocolea Casa Scînteii prin dos. Mașinile goneau tare pe-aici și pe-atunci. Piatra cubică era frumoasă, dar tare lunecoasă – și chiar dacă fîntîna era semnalizată bine (baliza aceea cu soclul galben era luminoasă) multe mașini ajungeau în ea.

Calea Victoriei, înainte de Cutremur:

15827339639_7fb3b003fb_o

Pe stînga, Majesticul și Capșa; iar în spate, departe – vechea clădire Delta Dunării. Pe dreapta, se zărește un colț din firma Simplonului. După, Lîna de aur și Capitolul: existente și azi.

Îmi place și cum a surprins intersecția Căii Călărașilor cu Sfîntul Ștefan:

ppof8111

Se-ntîmpla, asta, prin anii ’80. Vedem că aerul nu diferea prea tare de cea din imaginile lui Dan Vartanian, luate cu vreun deceniu-nainte. Ceva-ul de-aici s-a păstrat, în linii mari, și astăzi! Chiar și hîrtoapele. Doar piatra cubică a fost acoperită cu asfalt.

dv-065-15

Dan  Vartanian a pozat mai mult partea stîngă a Călărașilor. Imaginea cu oamenii ce așteaptă tramvaiul în stație (la vremea aceeea treceau, de pildă, 13, 14 15 ori 23) arată și partea dreaptă. Cele două recipiente de lângă gard par a fi de petrol lampant. Probabil că cetățenii mergeau la „găzărie”, înspre Popa Nan…

Vedem iar Piața Aviatorilor:

piatacharlesdegaulles85 piatacharlesdegaulles85-3

Se petrecea-n ’85, cînd se construia Metroul spre Pipera: peste doi ani urma să circule. Ditai gaura fusese săpată și circulația troleelor – care, oricum, ocoleau piața pe aleile marginale – bramburită masiv. Încă mai treceau pe-aici 82-ul, spre Băneasa, și 83-ul, spre Nordului. Se vede fundul unui autobuz articulat; poate o fi fost vreun 131 (pe 331 erau încă numai Ik-14) sau vreun 333 ori 334 (strămoașele lui 335 și 330 de azi).

Deja transportul public de suprafață începea să fie distrus; urmau ani grei.

Îl găsiți pe Cristian Malide și aici.

liniște pe Labirint

cu fotografiile lui Cristian Malide

… săracă stradă Labirint, s-a cam dus de mult; ciuntită, ciumpăvită, cu două bucăți ce poartă alte nume azi.

În preajma clădirii Primăriei Sectorului 3 au apărut – în urma tăierii arterei noi Matei Basarab – blocuri de patru etaje. Printre casele căzute a fost și cea a familiei Malide; asta o știm.

Mai privim în urmă înc-o dată, căutînd liniștea din acele locuri distruse cam cu un an înainte de Revoluție; imaginile-s mai de pe la mijlocul anilor ’80.

labirint1985-delatabacu-sprescoala73-19 labirint1985-delatabacu-sprescoala73-15 labirint1985-delatabacu-sprescoala73-2 labirint1985-delatabacu-sprescoala73-4 labirint1985-delatabacu-sprescoala73-23 labirint1985-delatabacu-sprescoala73-12 labirint1985-delatabacu-sprescoala73-1

Oameni așteptînd în stație autobuzul 142. Trece și-un maxi-taxi păcătos, în care oamenii stăteau cocoșați; să fi fost 506? – cine să mai știe… O florărie „Codlea” – căutate, florile aduse de-acolo.

Nebunia demolărilor urma să vină rapid și pe strada asta așa cuminte, dar nu într-atît de liniștită pe cît am crede: de dinainte de Război, pe aici, pe Labirint…. treceau tramvaie. Strada s-a numit și Ghenadie Petrescu, mitropolitul. După ce s-au scos tramvaiele, a circulat autobuzul 38. La sfîrșitul anilor ’60 a devenit „titular” autobuzul 42, înființat ca să lege – pentru început – Titanul de… Ferentari. Cu vremea, linia i s-a scurtat, ducînd doar ba spre Rondul Coșbuc, ba spre Operetă. În ’86 s-a desființat pentru vecie.

La vremea pozelor, Bucureștiul se-mpînzise de maxi-taxiuri, cred că circulau spre 25 de linii.

Îl găsiți pe Cristian Malide și aici.

Nerva Traian, 92

Două poze făcute de Cristian Malide-n Iunie ’92. Ce noroi, ce bălți, ce oameni umiliți și chinuiți:

nervatraian_macaz-iun92001 nervatraian_macaz-iun92004

… și ce bătaie și ce scumpete e azi în locul ăsta: intersecția Nerva Traian cu Octavian Goga.

Vremea a trecut, dar tot nu trebuie să uităm. Ceaușescu căzuse de doi ani-jumate, dar noi trăiam încă-n mizeria lăsată de pe urma lui. Ni se păreau normale șantierele și noroaiele.

Să nu uităm nici ce fusese aici: un loc cuminte, așezat, ferit de larma centrului – ras pentru totdeauna cu nici șapte-opt ani înainte.

popa-nan-vitan

Nebunia de-a construi un Centru Civic imens a distrus străzi mici, care însă asigurau legături organice foarte bune în tot orașul. Da: vechile artere ale Dudeștilor, Călărașilor și Văcăreștilor ar fi făcut azi față traficului la fel de bine ca uriașul bulevard zis al „Unirii”: aveau tramvaie care tăiau centrul, aveau scurgere naturală-nspre Piața Unirii.

Calea Dudești nu-ncepea, ca azi, la Poșta Vitan, ci cu mult înainte, înspre Calea Văcărești (nu-i mai corespundea direct, deși într-o perioadă veche așa s-a întâmplat; legătura dintre aceste două artere se făcea prin strada Avram Goldfaden – Colonel Orero, în perioada interbelică). Întreaga zonă a dispărut, iar traseul actual al străzii O. Goga nu se suprapune cu vechiul Dudești.

Pozele făcute de Dan Vartanian în această zonă – în ’79 – ne înfățișau o altă lume. Era destulă paragină – accentuată și de distrugerile Cutremurului – dar tot era frumos, să știți. Să ne plimbăm oleacă prin amintiri!

Intersecția cu strada Nerva Traian, semaforizată. Pe Nerva Traian trecea autobuzul 33, ulterior 133. Și azi trece, dar este singurul lucru care nu s-a schimbat. Suntem relativ în locul unde găsim clădirea intrată în anii ’90 în conștiința bucureșteană ca Blocul Connex. Pe Dudești treceau tramvaiele 18 și 19:

img344

Vedere din Dudești înspre strada Bradului. Micuța stradă pe care fotograful a intrat se chema Asău. Fostul ei nume fusese, înainte de Război, altul: Crucea de Piatră. O Dacie albă aflată în pană și un Peugeot din Italia, lîngă un Imeseu. Se vede și însăși crucea de piatră – este vorba de acel monument de pe partea stângă a străzii, deteriorat la data la care a fost făcută fotografia:

img345 img346

Între Nerva Traian și Poșta Vitan… Mici meșteșuguri într-același loc: remaiat ciorapi și reparații încălțăminte. Senzația de tihnă și de mic-oraș de pe partea asta dispărută a Dudeștiului este uluitoare:

img341 img342

Îl găsiți pe Cristian Malide și aici.

Calea Victoriei – ’97

cu fotografiile lui Cristian Malide

… un set de imagini care au aproape douăzeci de ani: au fost făcute-n ’97. Vedem Calea Victoriei, așa cum începe ea (or, mai bine zis, cum se termină). Piața Victoriei se zărește-n spate; blocurile încă nu erau terminate – dar tronsonul Băncii Comerciale Române era dichisit, totuși – e la fel și-acum, doar că a mai îmbătrînit. Peste drum de el, blocul de colț și cel adiacent (ce urma să fie îmbrăcat în sticlă cîțiva ani mai încolo) aveau schele. Trotuarele erau sparte, mașinile modeste – și reclama la automobilele Dacia fîlfîia deasupra străzii…

Îl găsiți pe Cristian Malide și aici.

CaleaVitoriei-piata-97_ (3) CaleaVitoriei-piata-97_ (5) CaleaVitoriei-piata-97_ (8) CaleaVitoriei-piata-97_ (1) CaleaVitoriei-piata-97_ (2) CaleaVitoriei-piata-97_ (4) CaleaVitoriei-piata-97_ (6) CaleaVitoriei-piata-97_ (7)

7 mașini vechi LXVII

… începem, pentru a 67-a oară, plimbarea printre rable. Și o facem cu una veche!

… un Ford A; adică ceva ce se făcea acum 90 de ani. Ceva mai tinerel – doar de vreo 80 – mai jos:

E un Opel – un Super 6” – impecabil. Mai avem încă un Opel. Pentru prima dată – mi se pare! – vedem un Kadett B, de la mijlocul anilor 6. Ando l-a găsit într-o stare tare amărîtă…

… mai bine stă acest Triumph Spitfire:

… pare-a fi dintr-o serie anilor 70. Tot de pe-atunci avem și-un Ford Taunus părăsit, găsit de Ando într-un peisaj destul de bucureștean…

Trist, nu? Dar ce bucurie cînd dai de-o mașină impecabilă – mai ales dacă e și-un model care-ți e drag!

… bine-i mai șade-n gri, acestui Renault 16.

M-am bucurat, iar, dînd peste acest ARO 243; are aproape tot ce-i trebuie; grila tipică cu găurile de manivelă de jos, farurile dreptunghiulare, gemulețele mici de sus, de pe cocoașa acoperișului: o frumusețe.

… n-are gemulețele-nguste ce străjuiesc ușa din spate, și stopurile par cam prea jos – dar nimic nu poate fi perfect. Mai găsim – cu Ando – și-un 244, de pe vremea cînd se numea Forester și primise motor de Peugeot.

Încheiem cu alți patru Trăbănței. Unul al meu, altul al Boemului, iar ceilalți ai lui Cristian Malide.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

NU era bine.

Puține imagini îți trezesc atîtea senzații ca asta.

Cristian Malide a făcut poza, prin ’80. Se cheamă autobuz 31 la stop.

De fiecare dată cînd apare cineva, plîngînd vremurile bune de dinainte de Revoluție, îmi vine să-i bag pe gît astfel de imagini – să vadă, să revadă cît de bine era.

NU era.

Ce vedem în poză? Oameni umiliți, agățați de barele unui autobuz atît de plin, încît stătea într-o rînă. Oameni cu mîinile înghețate pe bare, cu obrajii ca de sticlă din cauza frigului, oameni cu picioarele bocnă după cine știe cît stătuseră s-aștepte nenorocitul ăsta de autobuz, în cine știe ce stație. Parcă simțim și noi frigul ăla.

Ce vedem? Un oraș pustiit, un oraș orb, mort. Mergeți azi pe Magheru și lăsați-vă inundați de Lumină – și apoi întorceți-vă înapoi în timp, să văd cum vă place.

NU era bine.

Și, în 1980, ÎNCĂ era bine! Încă se mai circula pe Magheru: încă mai mergeau autobuzele și troleele, unind Nordul de Sud, ajutînd omul să ajungă de la Gară în Berceni, din Vitan în 1 Mai, ori din Băneasa în Unirii! Încă autobuzele mai aveau nițică motorină în rezervoare – urmau să mai treacă mai puțin de cinci ani pînă cînd urmau să primească buteliile acelea cu gaz. Bieții oameni mai puteau să urce în autobuz, chiar dacă ușile nu se închideau – urmau să mai treacă vreo șapte-opt ani pînă cînd să se interzică în mod eficace acest obicei criminal.

Să nu mai credeți că era bine – dacă ar fi fost, am fi vrut să fi trăit și azi la fel. Dar n-am mai vrut.

NU era bine; iar argumentul că nici azi încă nu e bine e o prostie. N-are legătură lipsa binelui de atunci cu lipsa binelui de acum; acum ține doar de noi să facem să fie mai bine.