despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

București văzut de un străin (VI – ultima parte)

pregătit de C. D. Mocanu

      

În 1982, Editura Sport–Turism a publicat albumul „București văzut de un străin” care conține o selecție din desenele realizate în perioada 1980–1981 de Christian d΄Auchamp, diplomat la Ambasada Regală a Danemarcei din Romania.

Prima parte • a doua parte • a treia parte • a patra partea cincea parte

București văzut de un străin (V)

pregătit de C. D. Mocanu

 

În 1982, Editura Sport–Turism a publicat albumul „București văzut de un străin” care conține o selecție din desenele realizate în perioada 1980–1981 de Christian d΄Auchamp, diplomat la Ambasada Regală a Danemarcei din Romania.

Prima parte • a doua parte • a treia parte • a patra parte

București văzut de un străin (IV)

pregătit de C. D. Mocanu

În 1982, Editura Sport–Turism a publicat albumul „București văzut de un străin” care conține o selecție din desenele realizate în perioada 1980–1981 de Christian d΄Auchamp, diplomat la Ambasada Regală a Danemarcei din Romania.

Prima parte • a doua parte • a treia parte

București văzut de un străin (III)

pregătit de C. D. Mocanu

 

În 1982, Editura Sport–Turism a publicat albumul „București văzut de un străin” care conține o selecție din desenele realizate în perioada 1980–1981 de Christian d΄Auchamp, diplomat la Ambasada Regală a Danemarcei din Romania.Va urma!

Prima parte • a doua parte

București văzut de un străin (II)

pregătit de C. D. Mocanu

   

În 1982, Editura Sport–Turism a publicat albumul „București văzut de un străin” care conține o selecție din desenele realizate în perioada 1980–1981 de Christian d΄Auchamp, diplomat la Ambasada Regală a Danemarcei din Romania. Prima parte – aici. Va urma!

București văzut de un străin (I)

pregătit de C. D. Mocanu

În 1982, Editura Sport–Turism a publicat albumul „București văzut de un străin” care conține o selecție din desenele realizate în perioada 1980–1981 de Christian d΄Auchamp, diplomat la Ambasada Regală a Danemarcei din Romania.

Înzestrat cu mână, ochi și suflet, adică cu dar și har, „străinul” a desenat Bucureștiul așa cum l-a simțit.

Atras de frumusețea clădirilor dar și de farmecul românesc al orașului, a colindat prin toate ungherele acestuia. A surprins nu doar edificiile care l-au atras, ci și ambianța în care acestea sunt plasate. Pentru un desenator, fie el și talentat, nu este puțin lucru.

Desenele „danezului” îmbogățesc tezaurul împătimiților de București.

va urma

de-a cîrciumarii… în presa vremii

… ca gen jurnalistic, foiletonul a degenerat în anii socialismului; dintr-o rubrică ținută cu har și haz de scriitori și reporteri, a ajuns un soi de pastilă chinuită care nu putea fi articol, nici caricatură nici măcar un soi de pamflet

Dar în ’45, foiletonul încă era simpatic, cu toate că-n spatele lui se-ntrevăd lipsurile și greutățile vremii. Avea să fie mult mai rău; și nu doar pentru crîșmari

„România liberă” – 22 Septembrie 1945.

printre cărți și librării, acum 90 de ani

… prin biblioteca digitală a României se găsesc, cuminți, niște almanahuri ale graficei române, de pe la sfîrșitul anilor 20 – începutul anilor 30: multă vreme a trecut. Răsfoindu-le, dădui, fără să mă mir, cam de-aceleași probleme ale Țării ca și azi; nimic nou sub Soare!

Ne plîngeam și-atunci că oamenii-s analfabeți; ne plîngeam și-atunci „că mergem greșit”; ne uitam și-atunci cu groază la Viitor și cu nostalgie la Trecut…

Ce s-a schimbat? Ia, poate, tonul… stilul: măcar pe vremea aia cei ce scriau o făceau nițel mai bine. Să privim, deci, cu simpatie peste umăr – și să spicuim cîteva idei.

Cartea! – frumos lucru. Să-ncepi a o iubi, încă din copilărie: oare cum trebuie să fie ea, cartea, ca s-o iubești? Cezar Petrescu – cu haru-i cunoscut – spune că Abecedarul trebuie să fie și frumos, nu doar funcțional; copilul să-l iubească, fermecat, ca pe-o carte minunată – nu împovărătoare. Avea dreptate, nu? Aidoma gîndea și Agîrbiceanu.

 

Ilustrația, deci, avea o importanță covîrșitoare. Urîțenia ilustrațiilor de carte pentru copii, însă, este perenă: mergeți la librărie de vă uitați.

Școlarul – și ieri, și azi – era dator să-nvețe; doar că… inima-l trage mereu spre altele; „sport și iară sport!” – se plîngea Dongorozi… azi ar scrie, poate, „pariuri și iară pariuri”…

Am pomenit mai sus de librărie – templul cărții. Librarul – credea Simion Mehedinți – nu se cădea a fi un fitecine; TeodorescuBraniște mergea mai departe, văzîndu-l ca pe-un duhovnic, fiindcă „nu poți minți cînd cumperi o carte”. Doar că… of! Doar că librăria începea să fie băcanie. Librarul, un nepriceput. Cartea, o marfă. Tot Cezar Petrescu înfățișează necazurile negoțului cu cartea.

  

Cîtă vreme a trecut! Război, nenorociri, schimbări de viață. Doar vaietul intelectualului îi același. Să fim, deci, optimiști? N-o fi dracul așa negru?

în tot acest timp-

V-arătam mai în toamnă felu-n care orașul ne e sufocat, mîzgălit, spurcat cu graffiti.

Zi după zi – noapte după noapte! – graffitiurile se-nmulțesc.

„Artiștii” se cocoață pe terase, balcoane, garduri…. și dimineața opera-i gata!

Treceți pe sub Pasajul Basarab și uitați-vă cum a fost murdărit!

Numărați seara cîte necurățenii sînt pe strada voastră și mirați-vă c-a doua zi e una-n plus!

… asta trebuie să se-oprească cît mai curînd-

din zbor

Calcanul de pe Verona – iată-l c-o operă nouă.

img_8500 img_8499 img_8492 img_8490 img_8527 img_8525 img_8523 img_8521 img_8517 img_8516 img_8513 img_8512 img_8511 img_8510 img_8509

… pare-a fi cea mai elaborată de pîn-acum: poți pierde cîteva minute bune tot deslușind detalii pitite.