despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

luînd plasă la cumpărături

Se-ntîmplă în Lidl și-n Kaufland: cam de două săptămîni au început să dispară sacoșele de plastic pe care le cumperi de la case. La-nceput au dispărut cele mai mari și mai trainice, apoi s-au epuizat și cele mai mici și mai proaste.

Nu mai găsești decît sacoșe de hîrtie – unde sînt, adică-n Kaufland, că Lidl nu are – și dintr-acele scumpe-scumpe, din rafie. La Lidl, la o adică, poți primi de la casieră o pungă subțire transparentă gratis, dar trebuie s-o ceri.

E o bîlbă logistică pe undeva – ba chiar una mare – dar de unde să știm noi?

… nouă nu ne spune nimeni nimica niciodată.

Deci, luăm plasă! De-acasă.

(estimp, sacoșele de plastic de la Mega Image au ajuns să fie chiar rezistente)

programul de la „Vinul nostru”

Doar să știe tot poporul ce program e, toamna asta, la mustărie. Luni și marți – închis; miercuri și joi – de la 12 la 20; vinerea, doar de la 18 la 20. Sîmbăta și dumineca de dimineață – între 9 și 14.

Must proaspăt se-aduce miercurea și pentru weekend.

În plus, au struguri și mere. Totul ieftin și bun!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Începe sezonul mustului!

Ce poate fi mai plăcut decît să primești mesajul ăsta?

Tradiția se păstrează și anul acesta. Vinul Nostru vă oferă Struguri de masa proaspeți – 2.5 Lei/kg ; Must Alb Dulce – 4.5 Lei/L. ”

La țanc!

… împreună cu Vinul Nostru, pentru a noua toamnă la rînd: pe strada Octav Cocărăscu.

Ce bun!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

IKEA face economie de spațiu în revistă

E perioada aceea din an în care catalogul Ikea ajunge pe la uși. Mă bucur de fiecare dată găsindu-l, fiindcă-s destule lucurile bune pe care – de 11 ani – pe care le am în casă cumpărate din magazinul ăsta.

Îmi place că în catalog prețurile sînt trecute în lei, așa cum se cuvine – nu în monstruozitatea aceea numită „RON”.

Dar nu-mi place cum sînt scrise, fără spațiu între prețul propriu-zis și numele monedei.

Ce-i aia, „179lei”?

de ce trebuie să se chinuie clientul pentru ca magazinului să-i fie bine?

Cînd e vorba de cumpărături, nu rar se-ntîmplă să vedem clientul că-și alege locul preferat nu numai după criteriul prețului cel mai mic.

Experiența de client, sigur că da, cuprinde mult mai multe aspecte.

Să știi ce sortimente ți se oferă și să te-mpaci cu ele; să-ți fie cunoscut drumul prin magazin, ca să nu bîntui inutil printre rafturi…

Și – mai important decît credem – să-ți meargă ușor de tot la raioanele cu servire asistată. Evit genul de mari magazine unde trebuie să stai la cozi suplimentare pe lîngă cea de la casă. Stai la o coadă pentru etichetarea legumelor, la altă coadă pentru a mezelurilor; la încă una pentru carne; și tot așa.

Și coada care-a fost ieri în stînga, azi e-n dreapta – „nu vedeți, domnu?”

Îmi place, așadar, să cumpăr din acele magazine unde-ți este la-ndemînă să-ți umpli coșul, fără să-ți bați capu-n plus.

Și-mi place foarte mult, atunci cînd ajung la casă, să am parte de rapiditate; îmi place să „se miște”.

Și, din acest punct de vedere, mi se pare absolut idiot sistemul folosit de Mega Image cu gestionarea la casă a produselor aflate la reducere.

Ce se-ntîmplă? La magazinele Mega Image cînd cumperi ceva redus produsul îți e pus pe un alt bon: da, pe un bon separat. Două bonuri, două plăți.

Personalul de la casă trebuie să-mpartă produsele de pe bandă în două; iar pentru cele reduse – pe deasupra – trebuie să ceară să vină un băgător de seamă din magazin care să dea cu cardul ca să poată fi „bătute pe casă”.

E de necrezut, dar sistemul ăsta continuă să fie aplicat.

Ce vină are clientul că pentru gestiunea magazinului așa e mai simplu, mai convenabil? Absolut nici una – de ce trebuie, atunci, să se chinuie clientul pentru ca magazinului să-i fie bine?

din zbor

Ba s-a făcut 11 lei… ba-i tot 10 lei: văd că „Mega Image” vinde iar meniul de prînz la cutie la aceiași bani ca înainte. Ciudat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Soare, unsoare

Peste vară se zice că-i bine să mănînci lucruri ușoare, răcoritoare – salate, fructe…

Mie taman pe vipia cea mai mare, pe urgia portocalie cea mai afurisită îmi vine pofta de-o fleică uleioasă, de-o șaormă picantă…

Și de slănină!

Omul de pe-alte vremuri, care obișnuia să-și facă toate ale sale, știa că vara greu mai dădeai de-o bucată bună de slănină: se rîncezea, se-ngălbenea dar – făcută fiind cum se cade – rămînea bună, gustoasă.

Cu-atîția „sibieni” în jurul nostru, ai zice că-i la îndemînă mereu să-ți faci rost de-o bucățică grasă pe sufletul tău – dar nu-i așa; niciodată nu nimerești două bucăți care să se-asemene la gust.

Să n-o mai lungesc prea mult: o slăină mereu bună și mereu la fel de bună se găsește la magazinele „Sergiana” (în București sînt doar două, deși produsele ambalate au pătruns și-n galantarele supermarketurilor).

… mergeți de vă luați – da’ să fie neapărat slănină de Mangalița.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

de Ando și HM

Să mai și urmărim ce se mai petrece cu micile noastre subiecte.

Unu! S-au luat – după un an de tîmpeală – hîrdaiele cu pomișori din fața Cișmigiului, care ascundeau gardul infect de cei ce treceau pe Bulevard.

Doi! A dispărut duba mizeră din spatele hotelului „Irisa” – cea folosită pe post de magazie.

Trei! După cinci ani „Mega Image” a scumpit cu un leu meniul acela de prînz la cutie. Acuma-i 11 lei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

ultimul must din 2017

… dete canicula!

Vine șprițul ăla răcoritor, socata rece!

N-ai zice c-ar merge un must, nu-i așa?

Lăsasem de-astă toamnă, în congelator, o sticlă cu must…

Se zice că-s multe rețete de-a păstra mustul pentru mai tîrziu. Unii zic să-l fierbi tu înainte. Alții, să fierbi doar jumate și să-l amesteci cu cel nefiert. Să pui aspirină… să pui niște hrean…

Eu l-am pus ca atare, așa cum l-am luat de la mustărie-n Octombrie.

Și-a fost minunat!

Și-au mai rămas doar vreo trei luni și-o țîră pîn-la toamnă, leliță Ioană.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

mici dispariții

… mă bucur de fiecare dată cînd văd că se mai deschide cîte-o mică afacere: un mic magazinaș, un atelier – cineva care are curaj să-nceapă ceva.

Fiindcă mă uit cu tristețe-n jur și număr cîte-au tras obloanele. Mă gîndesc cum era cu ani în urmă, cînd m-am pomenit în cartier; pe strada mea se găseau vreo patru mici buticuri: acuma mai e doar unul. Pe străzile din jur țin minte cîte-un atelier de cizmărie, cîte-o croitorie mică; le găsesc cu lacăt pus la ușă…

Știți și ce altceva n-am mai văzut de ceva vreme?

Corturile acelea care se mutau de colo-colo, pe maidane, prin parcări și-n care se vindeau haine, încălțăminte și-o droaie de lucruri mici: ciorapi, chiloți, pijamale.

Erau bune – folositoare.

Dispariția lor nu-i un pas înainte spre comerțul „civilizat” – nu totul trebuie să fie impersonal, monopolizat și nu totul se poate face dindărătul tastaturii.

„La cort” găseam mereu și mici producători, și mici comercianți care se pricepeau să aducă chestii pe care cei mari le ignoră.

Mare păcat.