despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

ultimul must

Totuși este trist pe lume, vorba poetului: „Vinul Nostru” tocmai a adus ultimul must din anul ăsta.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

să facem oameni din dobitoace

Cred că a sosit vremea să facem încă un pas mic pentru civilizație: anume, să-i învățăm și pe cei „de la privat” să nu mai trateze clientul ca pe vită.

Știu că legendele-s cu totul altele, dar realitatea momentului e că angajații de la Stat au devenit – cu greu, cu timpul – mai amabili și mai drăguți. „Bună ziua”, „luați loc aici”, „vă rugăm să aia, să ailaltă…”, „ne pare rău că nu avem acum…”

De foarte multe ori am plecat plăcut surprins din interacțiunile cu un reprezentant al Administrației!

Fiindcă mitocănia din societatea noastră trebuie să se menție, cumva, constantă, asta se contrabalansează prin mitocănia crescută a angajatului „de la privat”.

M-a ferit Dumnezeu de păcatul de-a trata oamenii ca pe servitori. Vînzătorii, angajații de la relații cu clienții, agenții de pază nu-s sclavi; cel puțin nu sclavii mei.

M-a ferit Dumnezeu și de păcatul de-a fi arțăgos, sîcîit, chițibușar…

… dar dacă-ți zic „bună ziua” și nu-mi răspunzi, crede-mă: ziua ta n-o să mai fie bună.

… dacă-ți fac loc, te ajut, și nu te duce capul să-mi mulțumești, am grijă să-ți aduc aminte ce nu te-a-nvățat mă-ta cînd aveai trei ani.

… dacă nu te duce mintea să ceri iertare cînd m-ai făcut să aștept, o să te duci peste juma’ de oră la farmacie să-ți iei ceva pentru dureri de cap.

… dacă ești vreun șefuleț și-ți zici că nu mai e nevoie să pui și tu mîna la treabă cînd oamenii se strîng la coadă, sau că te faci că plouă cînd un coleg nu face față, zic să te gîndești mai bine.

M-am cam săturat de angajații „de la privat” cu privire bovină și cu lipsuri comportamentale elementare. De dobitoace!

M-am cam săturat de țîfna că trebuie să lucreze și sîmbăta și duminica și de tendința să mă pedepsească pe mine pentru că patronul nu-i tratează cum se cuvine.

Și m-am cam săturat de angajații ăștia care nu pun mîna să-nțeleagă ce vrea și ce așteaptă omul care interacționează cu ei.

Odată cu depersonalizarea comerțului, vînzătorii buni s-au pierdut; dacă vedeți o casieră de supermarket că știe să ia clienții, că-i rezolvă și că se mișcă repede e o mare șansă ca ea să fi lucrat înainte la un butic, la un magazin de cartier: acolo a învățat cum să se descurce cu oamenii.

Fiindcă cei mai mulți dintre noi n-avem nici timp și nici chef să le facem reclamații – asta e, lăsăm de la noi! – dobitoacele rămîn tot dobitoace. E greșit.

o recomandare

… din Kaufland – bune și dulci; tare dulci.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

luînd plasă la cumpărături

Se-ntîmplă în Lidl și-n Kaufland: cam de două săptămîni au început să dispară sacoșele de plastic pe care le cumperi de la case. La-nceput au dispărut cele mai mari și mai trainice, apoi s-au epuizat și cele mai mici și mai proaste.

Nu mai găsești decît sacoșe de hîrtie – unde sînt, adică-n Kaufland, că Lidl nu are – și dintr-acele scumpe-scumpe, din rafie. La Lidl, la o adică, poți primi de la casieră o pungă subțire transparentă gratis, dar trebuie s-o ceri.

E o bîlbă logistică pe undeva – ba chiar una mare – dar de unde să știm noi?

… nouă nu ne spune nimeni nimica niciodată.

Deci, luăm plasă! De-acasă.

(estimp, sacoșele de plastic de la Mega Image au ajuns să fie chiar rezistente)

programul de la „Vinul nostru”

Doar să știe tot poporul ce program e, toamna asta, la mustărie. Luni și marți – închis; miercuri și joi – de la 12 la 20; vinerea, doar de la 18 la 20. Sîmbăta și dumineca de dimineață – între 9 și 14.

Must proaspăt se-aduce miercurea și pentru weekend.

În plus, au struguri și mere. Totul ieftin și bun!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Începe sezonul mustului!

Ce poate fi mai plăcut decît să primești mesajul ăsta?

Tradiția se păstrează și anul acesta. Vinul Nostru vă oferă Struguri de masa proaspeți – 2.5 Lei/kg ; Must Alb Dulce – 4.5 Lei/L. ”

La țanc!

… împreună cu Vinul Nostru, pentru a noua toamnă la rînd: pe strada Octav Cocărăscu.

Ce bun!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

IKEA face economie de spațiu în revistă

E perioada aceea din an în care catalogul Ikea ajunge pe la uși. Mă bucur de fiecare dată găsindu-l, fiindcă-s destule lucurile bune pe care – de 11 ani – le am în casă cumpărate din magazinul ăsta.

Îmi place că în catalog prețurile sînt trecute în lei, așa cum se cuvine – nu în monstruozitatea aceea numită „RON”.

Dar nu-mi place cum sînt scrise, fără spațiu între prețul propriu-zis și numele monedei.

Ce-i aia, „179lei”?

de ce trebuie să se chinuie clientul pentru ca magazinului să-i fie bine?

Cînd e vorba de cumpărături, nu rar se-ntîmplă să vedem clientul că-și alege locul preferat nu numai după criteriul prețului cel mai mic.

Experiența de client, sigur că da, cuprinde mult mai multe aspecte.

Să știi ce sortimente ți se oferă și să te-mpaci cu ele; să-ți fie cunoscut drumul prin magazin, ca să nu bîntui inutil printre rafturi…

Și – mai important decît credem – să-ți meargă ușor de tot la raioanele cu servire asistată. Evit genul de mari magazine unde trebuie să stai la cozi suplimentare pe lîngă cea de la casă. Stai la o coadă pentru etichetarea legumelor, la altă coadă pentru a mezelurilor; la încă una pentru carne; și tot așa.

Și coada care-a fost ieri în stînga, azi e-n dreapta – „nu vedeți, domnu?”

Îmi place, așadar, să cumpăr din acele magazine unde-ți este la-ndemînă să-ți umpli coșul, fără să-ți bați capu-n plus.

Și-mi place foarte mult, atunci cînd ajung la casă, să am parte de rapiditate; îmi place să „se miște”.

Și, din acest punct de vedere, mi se pare absolut idiot sistemul folosit de Mega Image cu gestionarea la casă a produselor aflate la reducere.

Ce se-ntîmplă? La magazinele Mega Image cînd cumperi ceva redus produsul îți e pus pe un alt bon: da, pe un bon separat. Două bonuri, două plăți.

Personalul de la casă trebuie să-mpartă produsele de pe bandă în două; iar pentru cele reduse – pe deasupra – trebuie să ceară să vină un băgător de seamă din magazin care să dea cu cardul ca să poată fi „bătute pe casă”.

E de necrezut, dar sistemul ăsta continuă să fie aplicat.

Ce vină are clientul că pentru gestiunea magazinului așa e mai simplu, mai convenabil? Absolut nici una – de ce trebuie, atunci, să se chinuie clientul pentru ca magazinului să-i fie bine?

din zbor

Ba s-a făcut 11 lei… ba-i tot 10 lei: văd că „Mega Image” vinde iar meniul de prînz la cutie la aceiași bani ca înainte. Ciudat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Soare, unsoare

Peste vară se zice că-i bine să mănînci lucruri ușoare, răcoritoare – salate, fructe…

Mie taman pe vipia cea mai mare, pe urgia portocalie cea mai afurisită îmi vine pofta de-o fleică uleioasă, de-o șaormă picantă…

Și de slănină!

Omul de pe-alte vremuri, care obișnuia să-și facă toate ale sale, știa că vara greu mai dădeai de-o bucată bună de slănină: se rîncezea, se-ngălbenea dar – făcută fiind cum se cade – rămînea bună, gustoasă.

Cu-atîția „sibieni” în jurul nostru, ai zice că-i la îndemînă mereu să-ți faci rost de-o bucățică grasă pe sufletul tău – dar nu-i așa; niciodată nu nimerești două bucăți care să se-asemene la gust.

Să n-o mai lungesc prea mult: o slăină mereu bună și mereu la fel de bună se găsește la magazinele „Sergiana” (în București sînt doar două, deși produsele ambalate au pătruns și-n galantarele supermarketurilor).

… mergeți de vă luați – da’ să fie neapărat slănină de Mangalița.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos