despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor

Ba s-a făcut 11 lei… ba-i tot 10 lei: văd că „Mega Image” vinde iar meniul de prînz la cutie la aceiași bani ca înainte. Ciudat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Soare, unsoare

Peste vară se zice că-i bine să mănînci lucruri ușoare, răcoritoare – salate, fructe…

Mie taman pe vipia cea mai mare, pe urgia portocalie cea mai afurisită îmi vine pofta de-o fleică uleioasă, de-o șaormă picantă…

Și de slănină!

Omul de pe-alte vremuri, care obișnuia să-și facă toate ale sale, știa că vara greu mai dădeai de-o bucată bună de slănină: se rîncezea, se-ngălbenea dar – făcută fiind cum se cade – rămînea bună, gustoasă.

Cu-atîția „sibieni” în jurul nostru, ai zice că-i la îndemînă mereu să-ți faci rost de-o bucățică grasă pe sufletul tău – dar nu-i așa; niciodată nu nimerești două bucăți care să se-asemene la gust.

Să n-o mai lungesc prea mult: o slăină mereu bună și mereu la fel de bună se găsește la magazinele „Sergiana” (în București sînt doar două, deși produsele ambalate au pătruns și-n galantarele supermarketurilor).

… mergeți de vă luați – da’ să fie neapărat slănină de Mangalița.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

de Ando și HM

Să mai și urmărim ce se mai petrece cu micile noastre subiecte.

Unu! S-au luat – după un an de tîmpeală – hîrdaiele cu pomișori din fața Cișmigiului, care ascundeau gardul infect de cei ce treceau pe Bulevard.

Doi! A dispărut duba mizeră din spatele hotelului „Irisa” – cea folosită pe post de magazie.

Trei! După cinci ani „Mega Image” a scumpit cu un leu meniul acela de prînz la cutie. Acuma-i 11 lei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

ultimul must din 2017

… dete canicula!

Vine șprițul ăla răcoritor, socata rece!

N-ai zice c-ar merge un must, nu-i așa?

Lăsasem de-astă toamnă, în congelator, o sticlă cu must…

Se zice că-s multe rețete de-a păstra mustul pentru mai tîrziu. Unii zic să-l fierbi tu înainte. Alții, să fierbi doar jumate și să-l amesteci cu cel nefiert. Să pui aspirină… să pui niște hrean…

Eu l-am pus ca atare, așa cum l-am luat de la mustărie-n Octombrie.

Și-a fost minunat!

Și-au mai rămas doar vreo trei luni și-o țîră pîn-la toamnă, leliță Ioană.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

mici dispariții

… mă bucur de fiecare dată cînd văd că se mai deschide cîte-o mică afacere: un mic magazinaș, un atelier – cineva care are curaj să-nceapă ceva.

Fiindcă mă uit cu tristețe-n jur și număr cîte-au tras obloanele. Mă gîndesc cum era cu ani în urmă, cînd m-am pomenit în cartier; pe strada mea se găseau vreo patru mici buticuri: acuma mai e doar unul. Pe străzile din jur țin minte cîte-un atelier de cizmărie, cîte-o croitorie mică; le găsesc cu lacăt pus la ușă…

Știți și ce altceva n-am mai văzut de ceva vreme?

Corturile acelea care se mutau de colo-colo, pe maidane, prin parcări și-n care se vindeau haine, încălțăminte și-o droaie de lucruri mici: ciorapi, chiloți, pijamale.

Erau bune – folositoare.

Dispariția lor nu-i un pas înainte spre comerțul „civilizat” – nu totul trebuie să fie impersonal, monopolizat și nu totul se poate face dindărătul tastaturii.

„La cort” găseam mereu și mici producători, și mici comercianți care se pricepeau să aducă chestii pe care cei mari le ignoră.

Mare păcat.

o recomandare

… cînd e vorba de covrigei, n-avem ce-alege mare lucru.

Ori dăm de-un fel de variațiuni ai celor numiți „de Buzău” în care-ți șubrezești caninii, ori de cine știe ce alte sărăcii care-s făcute – așa, la modă – ba cu ulei de măsline, vin, boabe și tărîțe

E drept și că asta-i oferta marelui comerț, acela care ține un monopol nefiresc și gîtuie mici producători care n-apucă niciodată s-ajungă la cei mai mulți dintre consumatori.

De-asta-mi și place să mai intru și prin micul magazin care subzistă, cu greu, printre blocuri: mult-hulitul butic, pe care-am fi destul de deștepți dacă l-am ajuta mai des.

Aici, în buticul ținut de cineva care-și știe clientul, mereu găsești și altceva – poate mai bun; și sigur mai altfel decît ce-a hotărît marele „retail” că vrem noi să cumpărăm…

Ca de pildă covrigeii ăștia.

Buni, gustoși, fragezi – cu totul altceva.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Aşa fac unii comerţ…

scris de Ando

Acum doi ani, eram în Franţa, undeva prin Alsacia. Din goana maşinii, observ pe marginea şoselei un afiş mare: „Fraises”( căpşuni)! Cum, eu unul, sunt mort după căpşuni, încetinesc şi văd un grup de maşini parcate, undeva la circa 100 de metri, în câmp. O iau şi eu pe drumeagul respectiv şi ajung la rulota proprietarului, lângă care erau înşirate circa 15 maşini. Pasagerii acestora erau deja răspândiţi prin căpşunărie… la cules.

Mă uit pe afişele din rulotă. Aşadar: preţul căpşunilor, gata culese: 2,90 sau 3,00 euro 250 grame, funcţie de calitate. Dacă însă le culegeai chiar tu, preţul era… 2,90 euro kilogramul, adică de 4 ori mai ieftin!

Vă daţi seama că nu am stat pe gânduri. Am luat o casoletă pe care, în circa un sfert de ceas, am umplut-o. Aş vrea să priviţi şi cum arăta pe jos căpşunăria. Folie de plastic, paie uscate între rânduri ca să nu se facă noroi de la irigarea culturii.

La plecare, după cântărire şi plată, am primit şi bonul fiscal: 1,380g x 2,90 euro + 0,10 euro casoleta, total: 4,10 euro.

Discutând, la întoarcere, cu gazda la care eram cazaţi, aceasta mi-a spus că metoda este foarte răspândită în zonă, nu numai pentru fructe dar şi pentru legume şi zarzavaturi, fiind multe astfel de ferme unde te duci şi îţi culegi singur ceea ce ai nevoie, la preţuri foarte bune, comparativ cu magazinele.

Episodul ăsta mă duce mereu la acea haioasă reclamă pentru Cava D’Oro şi la constatarea finală, rostită în zeflemea de un sătean la adresa grupului de francezi rămas în pană de automobil, undeva pe la noi: „Ce vrei, bă?… Nişte ţărani!”? Da, dar uite că ţăranii lor ştiu cum să facă şi comerţ civilizat.

o recomandare

La „Mega Image” se vinde o pîine tare gustoasă, cu usturoi. E o baghețică – costă patru lei – și o găsiți la raionul de pîine-patiserie.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„nu-i treaba mea”

… trec de ani și ani pe lîngă panoul ăsta publicitar, c-o reclamă vizibilă din 2006.

O fi „treaba cuiva” să-l vadă și să-i sară-n ochi.

Au, toate primăriile, o droaie de pîndari pe străzi!

Cu toate astea, niciodată nu-i păsă nimănui.

Și-i greșit să credem că nepăsarea asta se regăsește numai și numai la Stat și-n Administrație.

O-ntîlnim peste tot.

Acu’ vreo săptămînă casiera dintr-un mare hipermagazin bucureștean se chinuia să scaneze mezelurile împachetate și etichetate de către cei de la raionul cu servire la vitrină. Etichetele se tipăreau cîș; codul de bare nu apărea complet – casiera era nevoită să tasteze de fiecare dată numărul corespunzător codului de bare. Se chinuia și pierdea timp, da’ n-a pus mîna pe telefon să-i anunțe pe cei din raion să potrivească rola de etichete cum trebuie în imprimantă.

Nu era treaba ei.

Vracuri de calitate? Nu.

Început de primăvară!

Cu toate ale lui: frumoase și așteptate.

A fost Mărțișorul, e ziua Femeii: e-un adevărat iureș peste tot.

Cine vrea să vadă viață și oameni trebuie să se ducă – zilele astea – la Piața de Flori. O, e un zumzet uriaș acolo.

Sau prin magazine – după cadouri, după bomboane, după lucruri și lucrușoare.

Fiindcă, cu aceste ocazii, vin și-anumite obligații. Nu că-s împovărătoare – nu; dar trebuie rezolvate și ele.

Învățătoare, profesoare, colege – așa-s lucrurile lăsate, și nu-s lăsate urît!

E momentu-n care vezi și cum magazinele vin în întîmpinarea clienților – să le fie oamenilor mai ușor, mai lesne. Kilometri-ntregi de rafturi de cutii de bomboane-mbietoare; din care s-alegi? din care să iei?

E frumos să ai de unde-alege!

Dar și mai frumos e cînd îți dai seama cum magazinele astea – pîș-pîș – îți bagă pe gît unele lucruri.

Ia duceți-vă de vedeți ce mai găsiți la raioanele unde se vînd dulciuri… la vrac!

Sau – mai bine – duceți-vă de vedeți dacă mai sînt raioane de-astea! C-au început să dispară!

Lipsa sortimentelor de vracuri de calitate este chiar un lucru care mă dezamăgește.