despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

nu pot!

Un colț banal, bucureștean – la Kogălniceanu.

Dar cît puțin banal e cînd te uiți mai bine. În dreapta găsim, aici, șaormeria aceea celebră de unde poți să-ți iei una mică cu 6 lei. Cea mare ajunge la 11: mai ieftin ca oriunde!

Iar în stînga, un locșor care face gogoși – berlineze – unde cea mai ieftină, fără nimic în ea e… 8 lei. Dacă vrei să te bucuri și de umplutură, mai pui 4 lei.

Cum ar veni, la doi pași distanță, două lumi. De ce-ntr-una e ieftin și-n cealaltă scump, nu-i căderea mea să-mi dau cu presupusul.

Tot ce zic e că eu nu pot. Chiar cred că gogoașa aia care se vinde cu 8 lei e bună; doar că nu pot să dau 8 lei pe ea. Sau 12 – nici 12. Nu, atîta vreme cît știu că există-n țara asta locuri unde gogoașa-gogoașă e UN LEU.

E normal ca fiecare din noi să tragă o linie și să nu poată trece peste ea. De-aia n-am putut niciodată nici să-mi iau vreun ecler de lîngă Ateneu, fiindcă acum acolo se vinde cu 17 lei. Ce, vreți să vă spun că și o prăjitură de cofetărie se poate cumpăra tot cu UN LEU?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (300)

Nu-i o noutate, doar închidem cercul – Mr. Purceluș din stația de la Manuc s-a-nchis.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

chiar cred că e momentul să evoluăm

Vara asta găsim pe infamul teren viran de la intersecția Griviței cu Budișteanu o împrejmuire unde s-au aciuiat cîteva camionete și rulote care fac ceea ce numim „street food”.

Pietriș pe jos, praf, mese, bănci, scaune, veceuri ecologice – cam știm rețeta.

Păi, sincer, cred c-ar cam trebui să lăsăm în urmă genul ăsta de desfășurări în inima Capitalei. Hai să nu ne mai jucăm cu burgeru-n țărînă.

Hai să nu mai lăsăm peste tot, prin toate parcările și prin toate coclaurile, furgonete – dacă după aia trebuie să mîncăm în praf, jeg, gunoi și pișat.

Ce-a fost distractiv și ce-a fost în regulă anii trecuți cu genul ăsta de „street food” s-a terminat: acum e vremea să mergem înainte, nu înapoi.

Za’atar

Nu, n-am luat plasă la Za’atar… dimpotrivă! Ce vedeți în poză e doar ce-a mai rămas din ce-am luat de la ei. Adică, da: am mîncat tot.

Ideea e de „lebanese street food”… și merge!

Za’atar e în centrul comercial „Vulcan” dintre Sebastian și Trafic Greu. Făceți-i o vizită.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (285)

Doar să știm – „KoGyros” s-a închis, în locul lui – pe Fabrica de chibrituri – e un „döner”

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (281)

Royal Kebab de pe Mărgeanului – fix lîngă biserică – face șaorma cu carne de oaie.

Și chiar e carne-carne, nu tocătura aceea procesată pe care-o folosesc restul șaormeriilor. Carne; carne adevărată. Rar așa ceva!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

momentul adevărului: sîntem buni la ceva?

La ce excelează Capitala?

Despre ce mîncare putem zice – cu mîndrie – că numai aici ne pricepem să facem și că ne iese cel mai bine?

Mici? Să fim serioși. Covrigi, pateuri, gogoși, prăjituri? Nu convingem pe nimeni.

În orașu-n care trei sferturi din patiserii-s francize, am uitat să coacem pînă și amărîta aia de merdenea; să nu ne amăgim cu patiseria din Amzei, ori cu cea de pe Batiștei – merdenelele lor sînt încă bune… dar doar prin comparație!

Gogoși? Cum să-ți fie inima mulțumită știind că la vreun parter de bloc din teritoriu se face o gogoașă care-i de două ori mai bună decît cea mai bună producție bucureșteană… și de cinci ori mai ieftină?

Prăjituri? Pizza? Șaorma? Haida-de! Nimic din Capitală nu-i memorabil și unic.

Vreun produs de măcelărie, de mezelărie, din domeniul lactatelor? Vai și-amar…

Poate finețea vreunui restaurant? Poate – însă, raportat la majoritatea unităților de alimentație, am mîncat de fiecare dată excepțional în restaurante de pluton de oriunde din Țară, așa că… ciocul mic!

Mă căznesc de cîteva zile să caut ceva cu care Bucureștiul să dea ora exactă; încă n-am găsit.

Vai.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Circus Döner – mațe fripte!

Bun… bun-bun!

… cui i-e dor de senzaționalul kokoreç – una din cele mai grozave mîncăruri turcești (fac și grecii, dar parcă nu la fel!) – să caute Circus Döner.

Numele-i dă de gol și locul unde se află – lîngă Circ, pe Lacul Tei 65; cine n-ajunge, n-are decît să comande prin platformele de livrare.

Kebabii-s extraordinar de gustoși.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor (269)

Fendi Kebap se mută acuș-acuș; rămîne tot pe Novaci însă – la nici 50 de metri depărtare.

Renovată anul trecut, mîncătoria „Coquette food” din Cotroceni – strada Carol Davila – e la fel de bună cum o știam. Bravo.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Hala Mahala: cele mai bune coaste afumate

În sfîrșit, ceva bun se-ntîmplă la Matache! Era și timpul, zău așa.

Ceea ce cauți se află pitit îndărătul unei uși de fier între pescărie și florărie, pe care-s lipite două mici abțibilduri; de un’ să ghicești ce-i în spate?

Bine, dacă stai vreo juma’ de minut în stradă – căutînd ușa spre tărîmul secret al coastelor afumate – s-ar putea să te prinzi: ba intră, ba ies livratori cu gențile lor în cîrcă; cum ar veni, ceva-ceva se petrece, nu?

Da, se petrece: deschide cu-ncredere – intră.

Hala Mahala” face… ce face? face, ca să zic așa, chestii afumate – afumate de ei – și mai apoi lăsate-ncet, pe jar, să se pătrundă.

Te lingi pe dește, nimic mai mult. Coaste, aripioare, pui… orice. Mai bune ca oriunde; nimeni nu le face așa. Și porțiile te satură – pe cuvînt.

Peste vară or să bage și pește, midii – belea!

Plata cu banii jos sau prin „Revolut” – nu merge altminterea. Sau îi găsiți prin aplicațiile de livrare, dacă vi-i peste mînă să mergeți la ei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos