o ştie oricine – florile sînt frumoase.

Şi – cînd dai flori – e frumos să dai şi flori frumoase, şi ambalate frumos, şi flori care să ţină ceva timp puse în apă.

Să te tocmeşti cu vreo florăreasă o fi fost pitoresc în Caragiale; dar în Bucureştiul de azi e o mare scîrbă să ai de-a face cu negustorii ăştia de frunze veştede.

Nici să te duci la Piaţa de Flori nu-i o treabă: samsarii de buruieni tabără pe tine şi-ţi vîră pe gît – scump – nişte bălării împuţite, colorate atît de artificial de zici c-au fost spoite cu tempera.

Nu – tot florăriile adevărate sînt de bază, atunci cînd vrei flori frumoase!

Mie îmi plac mult florăriile (sunt deja o reţea!) Tria’s. Le ştiu de ani buni, de cînd aveau un magazin pe la Lizeanu (azi nu-l mai au). Niciodată n-am luat plasă la Tria’s – niciodată.

Şi – să fiu drept – nici cu florăriile Iris nu mi-e ruşine.