despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

prin fundături XXV

de Ando și HM

Mergem azi să ne plimbăm la sud de Unirii; luînd-o pe Șerban Vodă, dăm în preajma liceului Șincai de intrarea Ion Pușcariu:

 

… din intrarea asta – n-ai crede! – se mai face o stradă-n buclă, numită Vuetului. Amîndouă se-nfundă-n dealul pe care se aflase spitalul de „dermato-venerice”

Merită pomenită – de ce nu? – și străduța Borodești, care pleacă din Lînăriei, pentru a se-ntoarce tot acolo, cîțiva pași mai departe. Cu tot cu treptele ei prăpădite, ce urcă-n Candiano-Popescu.

Ne ducem oleac’ și-n zona Gramontului – că tot am fost mai demult spre 11 Iunie – aici, din strada Slobozia se face fundătura cu aceeași nume, dar și străduța Gheorghe Munteanu Murgoci, al cărei nume-i mai lung ca strada însăși; nu-i fundătură, ci tot un covrig care se-ntoarce, două case mai încolo, din strada din care-a plecat…

… urcăm, în sfîrșit, din vale: sus, spre Filaret, dăm din strada Cuțitul de argint de strada botezată după sergentul major Ilie Ancuța. Aici găsim un ansamblu locuințe încîntător, străjuit de-o poartă frumoasă, cu-n scuar mare-n curte. A fost construit pentru funcționari de la finanțe, așa că nu-i de mirare că-i opera lui Statie Ciortan – arhitectul care-a lucrat mult la clădirile publice ale percepțiilor fiscale de odinioară:

prin fundături XXIV

de Ando și HM

Dăm tîrcoale un pic pe Dacia, de ce nu? Ia uite ce intrare mică, aici: se cheamă… Dacilor:

Vizavi, o curte de bloculețe străjuită de-un portal inspirat, ce mi-a plăcut întotdeauna.

Din Polonă, avem fosta intrare cu-același nume; numită azi însă Josef Pilsudski. Mergi pe ea pe lîngă case-n oglindă, renovate și refăcute după cheful fiecărui proprietar – așa că cu greu te mai dumirești de unitatea arhitecturii inițiale. Îs și smochini pe-aici.

Avem și intrarea Ion Voicu, ce duce-n părculețul Ioanid. Bietu’ părculeț de-abia a scăpat de nefericitul botez forțat. Intrarea, însă, nu; și ea se chema Ioanid înainte.

La sfîrșit, facem cîțiva pași spre Eminescu – tot pe lîngă Polonă, e și-o intrare lungă ce-i poartă numele poetului.

prin fundături XXIII

de Ando și HM

Na belea! Că trecurăm – de-abia trecurăm – pe Oltarului și nu băgarăm de seamă înc-o fundătură, ce se ițește-ndărătul unei porți. N-are nume, da’ merită luată-n seamă:

O luăm iară spre Centru; cum am merge spre fostul bulevard al Republicii, din strada Spătarului, dăm și de fundătura ei:

După ce trecem de bulevard, ne băgăm pe Mîntuleasa; și ea are una:

Rămînînd oarecum în cartier, găsim – din strada Ștefan Mihăileanu – fundăturile Bobeică și Securei. Ultima e frumoasă și îmbrăcată-n verdele verii, dar și-n albul ce ne-așteaptă acuș-acuș.

Iar din strada Sfîntul Ștefan ne-abatem pe Argeaua:

… și dac-am reveni spre mijlocul orașului, am găsi – din Hristo Botev – o intrare numită Ion Buzoianu.

prin fundături XXII

de Ando și HM

… astăzi parcurgem numai zona adiacentă Șoselei Viilor (din șosea am văzut deja intrarea Viilor și Podgoria) unde se face un mic cartier cu case aidoma, cu pomi bătrîni, cu liniște și mîțe cuminți care vin la poze. Se face din strada ce poartă numele inginerului Dumitru Teodoru – ea însăși are-un colțișor înfundat unde șade, cuminte un Fiat 1300

   

Avem două fundături – una mai lungă și cotită, numită Teremia

… și alta, scurtă, Trăznea!

Șira spinării a acestui cartier e strada Constantin Miculescu, ce-ajunge-n Fabrica de Chibrituri – despre ea am mai vorbit, fiindc-a avut o poartă la mijloc. Lîngă ea, mai e un intrînd al străzii Silexului; nu l-am pozat, întrucît duce-nspre o grădiniță unde se jucau copii.

 

Altminterea, peisajul de-aici face toți banii…

 

… și mîța la fel!

prin fundături XXI

de Ando și HM

Serialul ăsta nu-i despre numărătoarea fundăturilor, ci despre descoperirea lor; așa că mereu ne mai scapă cîte una, cîte două – chiar prin locuri bine cunoscute. Așa că mai revenim pe unde-am mai fost, fiindcă mai dăm…

… dăm, de exemplu, de o fundătură de țară autentică, care se face din strada Sergent Nuțu Ion, pe lîngă casele de la numărul 6… e așa de liniște aici!

… dăm – sub nasul nostru de la-nceput! – de intrarea murdară Buzești

… de bine ce-am tot zis c-am terminat cu tot ce-ar putea fi pe lîngă 1 Mai, am uitat de felu-n care se-nfundă-nspre clădirile sanatoriului Ana Aslan strada ce amintește de artista de teatru Frosa Sarandi (pe unele plăcuțe) sau Sarandy (pe altele)….

… bună vecină cu intrarea Maior Alexandru Cîmpeanu – cam peste drum de Mircea Măcelaru:

Mai departe, intrarea Carol Knappe, adiacentă străzii omonime, botezată după neamțul care, demult-demult, lumina orașul cu ulei de rapiță.

Și – prin dosurile șoselei Titulescu, o intrare care se crăcănează din Cojești și se cheamă Liteni.

prin fundături XX

de Ando și HM

De parc-am avea cum să le dibuim pe toate! – din strada Călușei uitasem să pomenim de intrarea Palmierului; asta e!

Tot pe-acolo mai dăm de intrările Vaselor și Pop de Băsești.

Rămăsesem datori cu recensămîntul fundăturilor de pe partea dreaptă a Căii Moșilor, cum mergi de la Obor spre Centru. Ce avem noi aici?

Prima de care dăm se face din Făinari și se cheamă Peșterii.

 

Dacă ne băgăm printre străzile de-aici, mai găsim fundături: Cobiliței și Precupeții Vechi, din strada Precupeții Vechi.

După ce trecem de Dacia, ne încurcăm oleacă prin spatele blocurilor care acoperă cîteva căsuțe vechi….

… și mai încolo găsim intrarea Procopie Dumitrescu, fostă Cocora:

Este foarte frumoasă! Ea dă din Oltarului… care-i și ea o fundătură, de vreme ce se-nchide traficului pe sub clopotnița bisericii Sfîntu Silvestru.

 

Paralelă cu Oltarului se găsește strada Venerei – azi botezată Părintele Galeriu. Aici avem intrarea Topliceni:

prin fundături XIX

de Ando și HM

… se-ntîmplă ca dintr-o rețea de străduțe paralele una să fie aleasă ca să devină bulevard – așa a fost soarta străzii Turda, odată cu construirea noului pod Grant.

Sau, ca vreo stradă importantă să-și piardă însemnătatea, fiindcă una paralelă era mai bine amplasată în schema orașului și se preta la dezvoltarea acestuia.

Cine știe ce-i aia șoseaua Gherase?

… și că există și azi?

Șoseaua Gherassy apare pe hărți de cînd lumea. Dă-n Colentina – la Doamna Ghica. Pe vremea de-nceput, Doamna Ghica de-abia de se prelungea peste Colentina, înspre Fundeni-încolo; dar, încet-încet, a sporit în importanță, pînă cînd…

… pînă cînd capătul șoselei Gherase dinspre Colentina a fost închis cu blocurile mari ce flanchează intersecția aceea mare și chinuită de azi, de la Doamna Ghica. Așa că, într-un fel, șoseaua Gherase – cea care se furișează azi prin dosuri de blocuri -, e una din cele mai mari fundături ale Capitalei.

Acuma o luăm înapoi, întorcîndu-ne-nspre Centru. După Obor, vedem intrarea Călușei – din strada Călușei, sigur că da.

 

… trecînd de Traian, și afundîndu-ne un pic printre străzile întortocheate dinspre Foișor – precum Rumeoara -, descoperim frumoasa intrare Margareta. Ea dă din strada Dimitrie Onciul.

Din Moșilor – peste drum de Popa Petre – iată și intrarea General Grigore Ipătescu.

Data viitoare, ne-o plimba și pe cealaltă parte a Căii Moșilor.

prin fundături XVIII

de Ando și HM

O fundătură mititică poate fi și obscura Ion Nistor, cîndva și Bibliotecii. Leagă strada Ion Ghica de zona statuilor de la Universitate, prin dosul Palatului Suțu. Se străbate, însă, cu piciorul.

Să rămînem așa, mai prin inima Orașului. Descoperim – în coasta minunatului părculeț Cazzavillan – o înfundătură a străzii Temișana:

… nu prea departe, iată și intrarea Sfîntul Sava.

… un intrînd fără nume, din strada Constantin Cristescu – cea ce coboară din Știrbey în Cobălcescu:

Revenim înspre Mircea Vulcănescu, din care se face intrarea Ștefan Furtună; numele nu i s-a mai actualizat, odată cu rebotezarea străzii mari:

Încheiem plimbarea cu fundătura Ecaterina Teodoroiu, în zona veche a Căii Grivița. Frumos loc. Intrarea s-a mai numit și Osiris, iar strada din care dă – Himerei.

prin fundături XVII

de Ando și HM

… zisărăm să mai terminăm cu cele ce se-nfundă prin preajma Unu-Maiului. Că mai sînt – iată!

Între Ion Mihalache și Clucerului nu-i numa’ cea numită 1 Mai. Găsim încă vreo două-trei: Serdarului; cu una fără nume lîngă el…

… și pe cea care poartă numele Andei Călugăreanu – înainte, zisă… nu știu!

Face să-amintești și că strada Profesor Nicolae Ionescu ajungea, odinioară, în bulevard. Și că, înainte de construirea blocurilor stradale, în colțul dinspre Arhitect Ion Mincu se găseau trei fundături uitate: Govora, Țambalului și Pictor Popescu.

Mai aproape de Victoriei, după ce trecem de-o intrare fără nume, care s-a pretat construirii unor clădiri noi…

… dăm de frumoasa Nopții:

E străjuită de două vile; înăuntru mai sînt încă două, din care una e-n ton cu cele de la stradă. E de văzut, mai degrabă – nu de pozat.

Nu-i gata decît atunci cînd e gata. Ne-ntoarcem iară-nspre cartierul ceferist. Înfundîndu-se-n terenul viran ce-a rămas după dezafectarea zonei industriale vechi a Cuțaridei, dăm de fundăturile mici numite Rotașului și Pușcașului

… care-s la doi pași de interesantul complex de pe Țintașului, anexă al Halei Grivița, cea dispărută-n Bombardament.

prin fundături XVI

de Ando și HM

E greu de deslușit complet încrengătura de străzi dintre Dorobanți și Floreasca. Un cartier care oscilează între sărăcie și opulență – interesant de luat la picior.

Găsești pe-aici străzi cu nume de intrări – precum Tudor Ștefan – rămase așa de pe vremea cînd nu corespundeau Căii Floreasca. Dar și cîteva fundături autentice, precum Bitolia și Aviator Teodor Iliescu:

Merită pomenit și gangul prin care se intră-n strada Constantin Aricescu; a apărut după ce s-au construit bloculețele stradale de pe Beller….

Mai spre Dinamo-ncolo, ne uimește numele vechi al actualei străduțe (nu e fundătură!) Albac; pînă-nspre anii 70, s-a numit Bunătatea samariteană.

O luăm încet spre centru, dar ocolim puțin pe Viitorului, unde găsim intrarea omonimă… atît de întortocheată, că-ți dă impresia că nu se-nfundă, că mai e ceva mai-încolo.

Lîngă Icoanei, din Eremia Grigorescu, detem de intrarea Sfatului; cît pe ce s-o trecem cu vederea, cînd am intrat pe Armașului!