despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

o dată-n an

poate nici n-ați văzut cît de primăvară-i afară…

S-au și scuturat magnoliile… de la o zi la alta, verdele-i tot mai des, urcă tot mai sus… ce păcat e să n-apuci să vezi toate astea. O dată-n an e primăvară! O dată-n an scăpăm de urît și de frig!

Ieșiți: nu doar din casă – ci din cocoloșu-n care sînteți: ieșiți!

Cel mai frumos oraș în care trăim v-așteaptă: și-i atît de frumos pe cît de frumos știm să-l facem. Nu-i căutați nici bubele – nici smacul ce le-acoperă… căutați Primăvara!

… și Paștele; Învierea – Sărbătoarea! Ne strîngem iar, neamuri și prieteni, ne veselim, ne-ndopăm, ne liniștim știind că sîntem strînși!

Dar și-o clipă de răgaz, fiecare cu el însuși, face bine.

Intrați și-ntr-o biserică. Ce liniște-i aici într-o după-masă luminată, cînd nu-i nimeni; stați cîteva minute așezați și-ați și uitat de zbuciumul de-afară, de ce-ar mai fi de cumpărat, de ce trebuie băgat la cuptor, de mașinile-nghesuite, de mesajele de pe telefon, de ceilalți oameni care-s răi!

Pîn’și bărbosul pîntecos zgîndărit de Mamona ce-și numără firfiricii-n altar ridică de-o dată ochii surprins de raza de Soare ce răzbate printr-un geam colorat: „dar dacă, totuși, Dumnezeu mă vede?”

La mulți ani!

Fuse – se duse. A fost un an bun, totuși: lăsați la o parte aiurelile și mizeriile și-o să vedeți c-a fost, chiar a fost, un an bun.

Ce dovadă mai bună vreți – decît Soarele care ne-a-ncălzit, vesel, în ultima zi?

A-nceput un an nou acum. Anul bun se cunoaște din prima zi.

Și-a-nceput bine: tot cu Soare.

Deie Domnul să fie tot așa.

… tuturor.

cele bune!

Poate și vouă vi s-o fi părut la fel.

… că zilele astea, de dinaintea Crăciunului, lumea chiar s-a purtat mai frumos.

Parcă oamenii – sastisiți după un an greu și-ncîlcit – căutau să-și regăsească, cumva, omenia.

Și dacă n-o fi fost așa – păcat.

Tuturor, în toate casele: cele bune!

Liniște și veselie!

spurcată-i, Doamne, băutura

img_8530

… mă găseam – să tot fie trei ani de-atunci – într-o vinărie.

Toamnă, ca acu’: frig, umed, mucezeală. Soarele, ascuns – te puteai gîndi c-o s-apară de-abia la primăvară, iar. Nici nu știai pe unde-i mai bine; înăuntru ți se chirceau deștele de la picioare-n pantofi, afară-ți dîrdîiau mîinile-n buzunare…

Cri, cri, cri, toamnă gri!

În vinărie, o iluzie de căldură, de la mustul care dădea să lucreze. Ziua, nehotărîtă, scurgîndu-se fără chef. Fără chef, și oamenii; și eu.

Aveam o pauză, dădeam să mă-ntorc la treabă – cînd a intrat în vinărie un omuleț.

Fusese om, ca să zic așa. Hainele, croite bine cîndva, din ștofă bună, acuma aveau pete și petice. Se vedea că mai demult fuseseră încă reparate cu grijă, poate cînd mai avea cine să-l grijească.

Venise după vin. Și-n vin era adevărul.

N-avea bani, cine știe cît de dator o fi fost; dar găsise – cine știe pe unde – o chestie care fusese la un moment dat valoroasă, și-o adusese la schimb.

Știa că trebuie să plătească jumătatea de vin de care-avea nevoie.

Și-a plătit: omulețul a revenit la viață, i s-au aprins ochii, i s-a luminat fața. Și-a adus aminte de tinereți, de vremea cînd fusese cineva  – și fusese! – a povestit, a folosit cuvinte mari, a scos din minte vorbele de zile bune.

Hiii! ce viu era omulețul. Ce spectacol.

Și-a primit vinul: și sticla, și-un pahar bașca, pe care l-a mîngîiat și sorbit acolo.

Și s-a stins: plătise și primise, a tras cortina. Hainele i s-au boțit la loc. Ochii nu-i mai sclipeau, voia doar să plece-acasă și să bea.

… a plecat, am plecat și eu: dar nu l-am uitat nici azi.

Vinul, vinul însă, așteaptă-n nenorocitul ăla de butoi.

din zbor

… chiar din zbor am și primit scrisoarea asta – dintr-un autobuz turistic bucureștean.

img_5011 img_5012

… o campanie; dar una interesantă.

din zbor

… un soi de protest și de atragere a atenției, chiar în fața Ministerului de Interne:

img_4992

5000 articole 8 ani

din zbor

uite că nu știam: Secția a doua de Poliție s-a mutat. Unde s-a dus? Undeva la naiba-departe, între Băneasa și Aviației!

IMG_3836

clădirea de pe Ion Mincu șade goală.

din zbor

… dacă nu-i stricat, nu trebe reparat; dar dacă nu repari la timp, se poate strica…

mici lucrări de întreținere și reparații, zilele astea: una peste alta, jucăria funcționează.

din zbor

… încă – și azi – „Art Safari”, pe Lipscani, în clădirea de peste drum de Banca Națională – intrarea, lei 50. Cîndva, pe vremuri, aici la parter era magazin de încălțăminte – și nu rău: mai scăpau chiar și-adidași albi prin ’88-89…

… ieri – „Astrofest”, la Biblioteca Națională. Sute și sute de copii cu părinții aferenți și corespunzători; lunete; cosmonauți pensionari.

Și Alexandru Mironov. Păcat că Biblioteca – ea, instituția – nici acum nu e deschisă publicului peste weekend.