despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Să nu rîdeți – ducem lipsă de sandvișuri simple și bune.
Știu: e plin orașul de încercări, de reușite, de concepte gustoase: cu pastramă, cu ton, cu „pulled pork”, cu sosuri interesante, cu pîinici după pofta inimii.
Alternativa lor, însă, rămîne nenorocirea de baghetă buretoasă tăiată-n două, mînjită cu-n ceva între margarină și maioneză, din care pescuiești niște șuncă, niște salam, ori ce-a rămas nevîndut dintr-un șnițel. O iei în grabă din supermagazin, de la benzinărie, de la automat…
Dar nu mai avem vreun loc unde să ți se facă sandvișuri cu lucruri simple ca acum 15-20 de ani!
Dacă n-ați prins vremea cînd apăruse „Gregory’s”, ce păcat! La-nceputul anilor 2000 puteai alege din mai multe feluri de pîinici pe care să ceri să ți le umple după cum vrei, sortimentul fiind variat și complet; țin minte și-acum cît de reușit putea fi sosul de ciuperci pe-l alegea lumea ca bază pentru crearea sandvișului. Într-adevăr, dura ceva să-ți fie făcut, dar merita cu prisosință!
Sau – un doar un pic mai încoace, la mijlocul acelorași ani – rețeta succesului din Victoriei, unde „Toscana” te lăsa să-ți bagi orice și oricîte ingrediente, fără să-ți ceară mai mulți bani pe un sandviș care ieșea gustos de fiecare dată!
Și micuțul loc de pe Știrbey, vizavi de Cișmigiu, care se numea – n-am uitat! – „Avec plaisir”…
Iacă-s toate demult amintire și-n locul lor n-a apărut altceva nici azi.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
 Gregory’s a redeschis taman în locul unde – cu ani buni în urmă – împărățea: pe Lipscani colț cu Smîrdan.
Mă bucură revenirile așa că sper să fie-ntr-un ceas bun.
Firma a trecut prin cuvenitul rebranding, avînd o siglă nouă, care face și cuvenita trimitere la tradiția francizei…
Față de cum îl știam odinioară, Gregory’s a renunțat la poziționarea mai degrabă occidentală, îndreptîndu-se spre filiația greacă.
În pas cu vremea, meniul însuși s-a mai subțiat.
… sau mai precis nu atît meniul cît posibilitatea de a personaliza anumite produse.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Gregory’s – localul de pe Batiștei colț cu J.-L. Calderon – e-nchis cam de multișor. Pe geam scrie „renovare”… da’ nu prea se renovează nimic…
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
… mai mult dintr-o nostalgie, intrai într-un Gregory’s. Într-unul din cele două care mai sînt în oraș; unul pe la Casa Scînteii și ăl’lalt pe Calderon colț cu Batiștei.
Încă mai fac sandvișuri bunuțe, asta m-a bucurat; chiar dacă nu prea e belșug, la ales dintre ingrediente.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Nu-i nici un secret: de mult Gregory’s nu mai contează pe piaţa fast-food din Bucureşti. Venit pe cai mari acum mai bine de zece ani, a deschis în locuri cu vad, unde făcea treabă bună: în Romană, la Unirii, la Gară, pe Lipscani, în Victoriei şi chiar la Casa Scînteii.
Azi nu ştiu dacă, în afară de micuţul local de pe Batiştei colţ cu Calderon, Gregory’s mai ţine ceva deschis.
Am scris, de-a lungul vremii, multe necrologuri pentru astfel de afaceri care s-au dus pe apa sîmbetei; de fiecare dată am încercat să înţeleg de ce au ajuns acolo.
În 2001-2002 sandvişul de la Gregory’s era delicios; mare; o încîntare. Desigur, punîndu-ţi de toate în el, preţul lui ajungea să fie destul de mare; dar nu conta – era bun. O pîine bună, în care-ţi puteai băga şuncă, brînză, roşii, ciuperci, sos de ciuperci şi altele: zău că-mi aduc aminte cu drag de el.
De ce am abandonat Gregory’s, atunci – eu şi alţi clienţi? Poate cînd dura prea mult să aştepţi să-ţi facă cineva sandvişul. Poate – mai degrabă – cînd roşia era scofîlcită, ciupercile fără gust, şunca ieftină, pîinea tare.
Apoi – între 2006 şi 2011 – cînd a venit vremea cînd Gregory’s a-nceput să facă alţi paşi înapoi, închizînd, pe rînd, localurile-fanion: Romană, Unirii, Gara de Nord. Dacă nu-ţi iese în drum, uiţi de el; alte chestii îţi apar mereu în faţă, ştiţi bine.
Asta e! A fost – şi nu mai este. Păcat, pe undeva, nu?
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Ştiţi cum e: nu e sigur, pînă nu e sigur. Gregory’s-ul din Victoriei era de mult închis; şi se tot renova ceva acolo. Părea că se va deschide altceva – şi acum ştim şi precis ce: un fast-food care se cheamă K-Grill.
Inaugurarea, astăzi. Mult noroc – şi să nu-şi bată joc de vad.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Paul Everac scria odată că, odată devenit absolvent de-cine-mai-ţine-minte-ce-facultate-făcuse-el, situaţia sa aducea cu Piaţa Victoriei: multe perspective frumoase, dar nici o alimentară prin preajmă…
S-au schimbat vremurile; Everac a murit, de perspectivele frumoase din piaţă a avut grijă Ceauşescu, dar – aflîndu-te prin Victoriei – ai ce mînca.
E patiseria de la metrou, care rămîne – după ani şi ani – bună. Este Spring Time, una dintre primele afaceri din alimentaţia publică apărute după Revoluţie; rezistă – mă-ntreb cît – Gregory’s. Toscanei îi merge la fel de bine ca-ntotdeauna; iar la City Grill e buluc la prînz.
Snack Attack are publicul lui; iar la covrigăria Petru e mereu cineva; şi mai e o covrigărie: Luca, Paul – nu ştiu, că mă-ncurc între atîţia apostoli. Jos la metrou de asemenea se găsesc covrigi. De curînd avem şi un Fornetti, care – în alte vremuri – ar fi rupt piaţa… În Decembrie Mc Donald’s s-a îndurat şi a deschis ditamai restaurantul în partea dinspre pasaj (la parterul America House) – aşa că numai cine nu vrea, nu poa’ să mănînce.
Nu pun la socoteală şi vreo două-trei chestii sezoniere, care se laudă că vînd ba bio, ba healthy, ba nu-ştiu-cum – dar care, la ora falimentului, descoperă că au vîndut doar scump…
Patiseria Bianca de pe Titulescu (imediat după Doctor Felix) încă se zbate să-şi găsească drumul prin valurile vieţii; şi trag nădejde că o să şi reuşească, că tare mult mai încearcă! Şi-n plus, imediat lîngă ea, se deschide mintenaş şi concurenţa – altă covri-gogo-patiserie…
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Pentru a doua oară Tip Top închide o cofetărie la Unirii. Pe prima – aceea din rînd cu fostul Gregory’s – a închis-o acum cîţiva ani (doi? trei? – am uitat), mutînd-o aproximativ în locul Panipatului, la intrarea pe bulevardul I.C. Brătianu, un loc fără un vad grozav. Ei bine, pe aia au închis-o acum; în locul ei se găseşte un soi de-mpinge-tava care se cheamă Paladium autoservire.
Tip Top mai are destule locuri în Bucureşti, dar mi se pare de rău-augur să renunţe la unul central. Dar şi mai rău este că nu prea mai ai ce mînca prin Unirii. În fine! întorcîndu-mă la Tip Top, îmi dau seama că i s-a cam dus vremea, nu ştiu cum să zic; ce prăjituri deosebite găsim acolo? Iar pizza e ca-n poveşti: a fost odată… nu mai e cine ştie ce.
————————
Vorbind de pizza, nu pot să uit cît de bună era aceea de la Panipat. Dar asta era prin anii 90, cînd Panipat tocmai se lansase: şi-n plus, ce prăjituri făcea! Ce mai rulade de ciocolată! Sediile Panipat de pe C.A.Rosetti şi Victoriei colţ cu Orlando (sau Gina Patrichi) au fost multă vreme o destinaţie pentru cei care voiau să mănînce ceva bun. Dar Panipat a decăzut rău; rînd pe rînd s-au închis sediile de pe Victoriei, Kogălniceanu (la drept, în locul vechii cofetării Tosca), Rosetti, Unirii, Bălcescu, Gara de Nord… Acu’ vreo doi ani am luat ultima pizza de la Panipat (din Rahova, de milă am luat-o) – şi tare proastă mai era!
————————
Ziceam la-nceput că e din ce în ce mai greu să găseşti ceva de mîncare prin Unirii – şi aşa e. Doar Gogoaşa Înfuriată a mai rămas, dintre toţi cei vechi; în rest, s-au închis toate fast-food-urile, patiseriile şi cofetăriile tradiţionale. Da – s-a închis pînă şi Fornetti-ul; în locul lui e o patiserie obişnuită.
Credeţi-mă, de Fornetti mi-e milă; dar Fornetti şi-a făcut-o cu mîna lui. S-a extins, s-a franşizat, s-a perfecţionat – pînă cînd a rămas fără o identitate. Acum 6-7 ani cu toţii făceam coadă la Fornetti, cu toţii ne luam pateuri de zece mii. Şi aş îndrăzni să spun că am face-o şi azi – dar a avut grijă Fornetti să lanseze zeci de pateuri cu orice: cu gem, cu nucă, cu brînzică, cu mere, cu pere, cu vişine, cu caise, cu cîrnaţi – uitînd să mai vîndă cum trebuie pateurile simple cu brînză sărată. Fornetti a luat-o-n jos cînd nu mai găseai pateuri cu telemea – scurt pe doi. Azi, nu ştiu cîte Fornetti mai sînt în Bucureşti; cele de la metrou au devenit toate covrigării. Anul trecut a tras obloanele şi primul Fornetti deschis în Bucureşti, cel de pe Kogălniceanu colţ cu Schitu Măgureanu.
Dar şi ascensiunea fusese un pic artificială: francizele se deschideau una după alta, pentru că se ştia că din Fornetti se cîştigă foarte bine; în realitate, cîştiga foarte bine doar cine avea vad. Restul cîştigau – dar nu îndeajuns de bine; şi au închis repede.
————————
E drept că şi gusturile oamenilor s-au schimbat: acuma se caută covrigii, o afacere la care se cîştigă mult mai bine! Uitaţi-vă la covrigăriile noi – cele de la metrou, sau la Georgi – vînd de rup, şi vînd scump! Covrigul e 1 leu – pare ieftin, nu? Cînd colo – e mult mai scump decît face. Mergeţi la o covrigărie veche, ca aceea de la Laromet; acolo covrigul braşovean nu e un leu, ci vreo 80 de bani – şi covrigăria aia are profit!
Asta-nseamnă că pentru la fiecare covrig cumpărat cu 1 leu, băgăm 20 de bani în plus în buzunarul covrigăriei!
Cum să nu-ţi faci covrigărie, atunci? Covrigii se vînd repede, covrigii nu se cîntăresc, restul e uşor de dat…
————————
Dar lucrurile bune, cele din care ai de unde să alegi, se împuţinează. Avem patiserii care vînd un foietaj dulce cu 3-4 lei, minimarketuri şi chioşcuri cu sandvişuri de cauciuc la 6-7 lei; aşa că mîncăm mult mai scump şi mai prost decît ar trebui.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
s-a închis Gregory’s-ul de la Unirii.
Nu-i nici o pagubă; sînt ani buni de cînd nu mai ai ce mînca de la Gregory’s.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii