despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Harbin funcționează

Unul din cele mai dragi restaurante s-a deschis iar.

E vorba de Harbin, „chinezescul” de la Alba-Iulia.

Arsese – acum vreo doi ani? nu mai știu – și din cînd în cînd mă mai abăteam să văd dacă se mai deschide.

Uite, că de fapt s-a redeschis de multișor; cică de prin februarie.

Arată, desigur, mai dichisit – nu că n-avea nevoie, oricum, de-o renovare zdravănă.

Dar… de unde să știe clientul?

Din stradă n-ai cum să ghicești; nici o firmă, nici un însemn care să te facă să te gîndești că aici ființează un restaurant! Doar un gard mare, orb, și-o poartă mititică.

În fine: s-a redeschis și trag nădejde că-și recapătă clientela.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Ce bine că există Harbin!

E o vreme pe care telefonul meu deştept nu ştie să o numească. Ştie să îmi spună cîte grade sînt în cartierul meu, dar cînd e vorba de definiţii, oscilează; între light fog şi – chiar – drizzle. În fine – ştiţi: frig nu e, dar umezeala se lasă jos, în picioare; poate cineva ar trebui să pună cuvîntul moină în dicţionarele aplicaţiilor meteo.

E umezeală şi înăuntru, acolo unde mă aflu. E cald, dar din cînd în cînd cîte o uşă se deschide – dar aerul rece de afară parcă nu intră proaspăt. Înăuntru miroase a fum de ţigară, a abur care se lipeşte de geamuri – şi a mîncare. Miroase înnebunitor de bine a mîncare.

Sînt într-un loc pe care îl găsesc neschimbat de la an la an; şi îmi dau seama că s-or face zece ani de cînd îl ştiu şi-mi asta. În zece ani am văzut nenumărate restaurante deschizînd şi închizînd – dar locul ăsta e acelaşi.

Slavă Domnului! – sau oricărei zeităţi în care-o crede oamenii ăştia; pentru că mănînc demenţial de bine, odată-n plus, la restaurantul chinezesc Harbin.

Am întîlnit oameni – deştepţi altimterea – care socot că Harbin nu-i decît o bombă ordinară. Am întîlnit oameni – la fel de deştepţi – care iubesc locul ăsta. Ei, îi înţeleg pe toţi. Dar nu asta contează.

Eu merg la Harbin cu drag, cu poftă, cu bucurie. Ce bine că există Harbin!

Restaurantul nu e scump. Rezervări se fac doar pentru grupuri mai mari. Se află în zona Alba Iulia, pe strada Păunescu Paltin – pe lîngă Ruby Tuesday.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din nou la Harbin

… îmi place să-mi urmăresc subiectele, dar nu de asta am trecut iar pe la Harbin; am trecut pentru că mi-era dor de el – adică de mîncarea de-acolo.

Nimic nu mă face să-mi schimb părerea că Harbin este unul dintre restaurantele chinezeşti bune; nici felul în care pare că nu pune prea mult preţ pe curăţenie, nici faptul că s-a mai ‘aerisit’ meniul, nici decorul aşa… mai kitsch.

Am regăsit mîncarea aia care-mi place şi cred că oricine merge-acolo, o face pentru mîncare.

Harbin e un restaurant simpatic, cam tot timpul plin, care merge bine – am văzut că apropierea de zona de fiţe Alba Iulia-Decebal i-a priit; greşelile din meniu sînt simpatice şi (zic eu) e foarte rezonabil, ca preţ.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Restaurantele chinezesti: Harbin

Tot chinezeste se maninca foarte bine intr-un loc al carui nume mi-a scapat o groaza de vrema (ii spune Harbin, insa eu eram sigur ca-i zicea totusi Beijing – insa Beijing este altul, si inca tot prin zona), cu toate ca am mers de ani buni acolo. Il gasiti undeva intre Piata Alba Iulia si Dristor, pe una din stradutele ce fac la dreapta-Paunescu Paltin se cheama. Un punct de reper solid este restaurantul Ruby Tuesday- cind il vedeti, mergeti pe linga el si va descurcati voi.

Restaurantul nu arata ca si cum ar face multe parale- eu as spune ca a reusit sa se mentina la un prag constant de necuratenie de-a lungul timpului, insa mincarea e grozava si am impresia ca asta conteaza cel mai mult la restaurantele chinezesti. Mergeti mai degraba vara, cind terasa e deschisa, si mincati, mincati tot.

Ca bani: rezonabil
Curat: mda
Servire: asa si-asa

ultima dată acolo: iarna 2015