despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

IKEA face economie de spațiu în revistă

E perioada aceea din an în care catalogul Ikea ajunge pe la uși. Mă bucur de fiecare dată găsindu-l, fiindcă-s destule lucurile bune pe care – de 11 ani – le am în casă cumpărate din magazinul ăsta.

Îmi place că în catalog prețurile sînt trecute în lei, așa cum se cuvine – nu în monstruozitatea aceea numită „RON”.

Dar nu-mi place cum sînt scrise, fără spațiu între prețul propriu-zis și numele monedei.

Ce-i aia, „179lei”?

din zbor

… din categoria „drăguț, da’ nu știu la ce folosește”…

Ce-i drept, îmbogățește o zonă cam ofilită a Căii Victoriei și pare-a fi o chestie unde poți intra să vorbești cu cineva-n liniște și pe degeaba. Habar n-am la ce altceva-i bun, da’ rău, neapărat, nu e.

din zbor

S-au pornit lucrările la clădirile IKEA de la Timpuri Noi. Nu va fi magazin IKEA – asta știți – ci blocuri; de birouri? de locuit? o să vedem la sfîrșit ce și cum va fi; oricum, locul e bine plasat – metroul e la un pas.

Paul Ioan Pârlea a tras un pic cu ochiul peste gard, trecînd pe Ion Minulescu:

Gata, deci! S-a pornit serios treaba.

JYSK nu e IKEA

… de opt ani, de cînd IKEA a intrat în România, nu m-a dezamăgit. Nu doar calitatea cinstită a lucrului vîndut mi-a plăcut; ci – mai ales – felul în care magazinul ăsta vinde.

Și cînd te gîndești la conceptul de vînzare al unui magazin de mobilă, trebuie să incluzi în el și livrarea.

IKEA face paradă cu mobila sa care este perfect ambalată, astfel încît – cu o mașină măricică – să nu mai ai nevoie de servicii de livrare. Dar și livrează foarte bine, convenabil și elegant.

Ce deosebire de magazinele alea clasice, de prin Ghencea, unde, după ce-ți cumperi mobila, ești la cheremul șoferilor și cărătorilor cu cîrca! Unde livrarea se socotește pînă la ușa blocului – și unde trebuie să negociezi și urcatul la etaj, și băgatul în casă, și montatul!

La IKEA știi perfect cît te costă transportul; ba chiar știi și cînd vei primi pachetele cu mobilă sus, în casă. Sigur – vei lăsa băieților un bacșiș, dar asta – scuzați-mă – e normal!

IKEA îți montează mobila, dacă vrei – și știi cît te va costa trebușoara asta.

De-asta-mi place IKEA.

De-asta, deși nu-s client KIKA, am auzit și despre ei lucruri bune.

Și de-asta nu-mi place cel’lalt magazin de mobilă cu nume ușchit din București – JYSK. Pentru că la JYSK ești la cheremul samsarului de prestări servicii.

JYSK n-are livrare proprie. Te-ndrumă către un nene cu care lucrează ei care-ți face livrarea – contra-cost – pînă la ușa blocului. Livrarea la etaj este la mica-nțelegere: ceea ce pentru un magazin de mobilă modern, cu pretenții de civilizație este o porcărie; și una mare.

Pentru JYSK e greu să aibă un serviciu propriu și eficient de livrare, deoarece o bună parte din mobila sa nu este asamblată în pachete; așa că nu i-ar conveni să mînuiască canapele întregi pe scări, între etaje: înțeleg.

Dar eu sînt – înainte de toate – client; și eu, clientul, pot alege să cumpăr de altundeva.

Și – așa cum am zis deja – cînd vreau mobilă, vreau și s-o cumpăr și s-o primesc; fără să fiu jupuit, fără să mă tîrguiesc, fără să fiu lăsat să mă descurc de capul meu.

tot un leu

Hot-dogul Ikea e celebru, încă de la apariția sa, împreună cu magazinul-cult care-l vinde, în 2007. Celebru și pentru că s-a vîndut cu prețul psihologic de un leu.

Ikea a ținut cu dinții de prețul ăsta, pîn-acum vreo doi ani, cînd l-a dublat; dar chiar și la doi lei, hot-dogul se vindea bine. Trecînd pe aici de cîteva ori recent, am văzut că Ikea s-a întors la prețul-bombă: da, hot-dogul e iar un leu.

Da, Ikea își permite – restaurantul magazinului e cel mai profitabil stabiliment de alimentație publică al țării.


poziția IKEA:

În 2012, hot-dogul nu a fost scumpit la 2 lei. Pentru o perioadă, a fost vîndut și alt produs: cîrnatul polonez la grătar – cu 2 lei, într-adevăr.

Hot-dogul s-a vîndut doar cu un leu întotdeauna.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

poezie şi utilitate

IKEA – aşa cum văd eu magazinul ăsta – e doar utilitate. Trăinicie, lucruri care-şi fac treaba şi cumpărarea lor în doi timpi şi trei mişcări. E un magazin unde te duci şi gata – ştii ce vrei şi-ţi iei ce vrei şi te duci repejor acasă.

Dar trăim în secolul 21 şi-ntr-un mediu unde ni se spune că trebuie să fim tot mai conectaţi; aşa că nu mai e de-ajuns să fii doar bun, doar să-ţi faci treaba – trebuie să se vadă, să se creadă asta.

Aşadar IKEA a pornit asaltul asupra social media, captînd bunăvoinţa celor care se lasă influenţaţi de cei care influenţează. Prilej cu care vezi cît de trist ies lucrurile scrise la comandă.

Cred că-i greşită calea asta. Articolul scris la comandă n-o să aibă niciodată nici prospeţimea, nici buna-credinţă, nici utilitatea celui scris în urma unei experienţe plăcute. Articolul scris la comandă face greaţă, face rău, te face să asociezi numele care trebuia lăudat cu mişmaşul, cu lauda ieftină, cu ideile ascunse.

Părerea mea. Am citit cîteva articole din campania cu care IKEA a năimit blogurile şi n-am găsit nimic util în ele. Gargară, “citiţi catalogul IKEA”, “descărcaţi aplicaţia”, IKEA înseamnă acasă – şi alte sintagme. Sintagme, sloganuri, chestii abstracte; dar IKEA rămîne ceva concret – şi rămîne un exemplu de utilitate.

Ce nepotrivit – tocmai utilitatea, lucrul făcut eficient, să lipsească cu adevărat din atîtea laude. Să fi citit vreun pont ca să-ţi faci cu adevărat cumpărăturile mai iute – că mă ducea şi pe mine capul să mă uit pe catalog, altminterea. Despre scurtăturile din magazin, nimic. Despre faptul că poţi cîştiga minute bune intrînd pe la ieşire şi ducîndu-te de-a dreptul în depozit, nimic. Despre cînd să te duci, ca să nu te calci în picioare cu toţi ceilalţi, nimic.

Da-n schimb, poezie cît cuprinde. Şi “familie”. Trist – ca o haină primită cu preţul pe ea.

Doar ca să se ştie – IKEA-mi place.

Preţ psihologic, preţ corect

IKEA e la noi din 2007. Mulţi şi-au luat mobilă, farfurii, perdele… tot ce-au vrut de-acolo. La fel de mulţi merg la IKEA doar ca să mănînce. În tot acest timp, hot-dogul de la IKEA a rămas un leu (zece mii vechi) – asta e o chestie psihologică. Nu ştiu cît pierde IKEA păstrînd preţul ăsta, dar sigur cîştigă la volum. Oricine îşi poate lua un hot-dog; e drept că nu e altceva decît un crenvurşt pus într-o pîiniţă, dar costă doar un leu; doar un leu! Mai puţin ca un bilet de tramvai; cît un covrig, cît o franzelă: un leu. Ăsta e preţ psihologic; pentru că alături de hot-dogul ăsta, IKEA vinde un cîrnaţ nemţesc cu 5 lei; te face să te gîndeşti că şi cîrnaţul ăsta e ieftin, nu?

Preţ psihologic e şi hamburgerul de la Mac: doar doi lei cincizeci. E drept că e minuscul şi n-ai cum să te saturi nici pe-o măsea, dar cine n-are doi lei şi cincizeci de bani în buzunar? Cine? Cînd cu banii ăştia sînt patiserii care-ţi vînd amărîta de merdenea! Cu banii ăştia nu poţi să-ţi cumperi nici măcar o prăjiturică, cu banii ăştia de-abia-ţi iei o sută de Fornetti; doi lei şi cincizeci de bani înseamnă mărunţiş. Bine, dacă eşti în starea aia cînd ţi-e foame şi poftă de ceva de la Mac, nu-ţi ajung 20 de lei ca să te saturi de-acolo, dar asta e altceva…

Sau shaorma de la Kogălniceanu, care e 3 lei: poate ţi-e de-ajuns o shaorma mititică, dar poate-ţi iei una mai mare, cu 5 sau 8 lei – însă preţul care te face să te-opreşti acolo este acela psihologic: doar 3 lei!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

În IKEA

Daily Mail a publicat ieri un articol despre felul în care sînt gîndite magazinele IKEA – să te facă să te rătăceşti, să-ţi pierzi vremea prin fel de fel de raioane din care n-ai avea nevoie neapărat să-ţi iei nimic:

The theory is that while following a zig-zag trail between displays of minimalist Swedish furniture, a disorientated Ikea customer feels ­compelled to pick up a few extra impulse purchases. (articolul, aici)

Aţi văzut şi voi că-i aşa. De fapt, chestia asta se aplică la orice hipermarket şi la orice mall, dar nu despre aste vorbim azi. Vorbim doar despre IKEA, unde într-adevăr – dacă eşti slab de înger – poate să-ţi iasă sufletul căscînd gura la toate cele:

(poza – de aici)

Cu toate astea, dacă ştii ce vrei şi nu vrei altceva în plus, IKEA poate fi un magazin foarte simplu şi foarte la îndemînă. IKEA are multe scurtături; e drept că nu sînt toate bine semnalizate (ce haz ar mai avea?) – dar ele, scurtăturile, există:

… harta asta nu o găseşti în catalog. Dar scurtăturile există – şi, ţinînd seama că magazinele IKEA sînt aranjate şi compartimentate aproape identic oriunde în lume, aş zice că se potriveşte în orice IKEA te-ai duce.

În plus, dacă vrei neapărat să reduci la sînge timpul petrecut în IKEA, poţi face următorul lucru: să intri de-afară  pe la ieşire, să intri în magazin pe la casele de marcat şi să te duci direct în depozit. Ideea e să ştii ce vrei să cumperi şi ce cod are ceea ce vrei să cumperi (te uiţi în catalog sau pe net) – şi te descurci uşor pe-acolo, te îndrumă vreun angajat cu siguranţă către raftul unde se găseşte ce vrei tu.

În general, la IKEA cel mai liber pare a fi ziua, în cursul săptămînii şi seara tîrziu, în weekend.

Kika nu e noul Ikea

Nici n-are cum. Kika are mai multe lucruri; insa nu toate sint produse Kika – pe cind la Ikea toate sint Ikea. Kika e mult mai scump; Kika nu are lucruri atit de simple + ieftine + solide ca la Ikea. Kika nu are piesele de mobila cult pe care le gasesti la Ikea.

Pe de alta parte, Kika e mai tot timpul gol si atmosfera are timp sa fie mai prietenoasa. La Kika nu-ti iei singur lucrurile din raft, ci-ti sint aduse din depozit.

Ikea e insa mai mult decit un magazin de mobila, e… ceva ce ce-a dat dreptul multor oameni din lume sa aiba mobila frumoasa, solida si mai ales, bine-gindita.

Pentru Ikea gasesti pe net sfaturi de cumparat; afli ca cel mai bine – daca stii ce vrei sa iei – e sa intri pe la iesire si sa mergi direct in depozit, fara a mai ocoli prin magazin; afli ca cel mai bine e sa cumperi in timpul saptaminii (fiind mai aglomerat doar dupa 6 seara); iar in weekend ar fi bine sa mergi inainte de prinz.

Iar toti gauche-istii care urla ca Ikea e mondializare, macdonaldizare si alte-alea, sa-si cumpere canapea cu 6 milioane de la magazinele cu mobila din piata si sa-si gaureasca fundul cu cuie si arcuri plesnite. Ikea vinde de doi ani in Romania: si cea mai buna reclama pe care si-o poate face e ca ce-ai cumparat acu’ doi ani e si-acum la fel de bun ca acu’ doi ani.

cine vine pe simply bucharest?

… in afara de citiva oameni? La o luna de cind rulam in forma actuala, pot sa va zic ca 70% din vizite au venit din cautari; iar din astea, mai bine de jumatate sunt legate de ciuperci: oameni care vor sa afle pe unde se gasesc, de unde se cumpara, si – odata rezolvate astea – cum se pun pe iarna. Interesant. Patiseria Fadel, restaurante turcesti, restaurantul de la IKEA si locuri de baut must sunt in topul restului cautarilor.

Iar celor care-au dat vorba mai departe – multumesc.