despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Il Cantuccio rămîne grozav

Cît de mult poate să-mi placă restaurantul ăsta! Aici, sus, în dealul Filaretului, e grozav. „Il Cantuccio” trece prin ani cu mîndrie, împrospătîndu-se discret și îmbunătățindu-se cu înțelepciunea de-a păstra, mai ales, ce merge.

Burgerul făcut de ei e foarte bun.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

o rețetă bună

Ca să vedeți cît de mult îmi place să fac ce fac, nu doar ce zic, de fiecare dată cînd se nimerește să fie cazul de-o chermeză – mai mică, mai mare –  merg la Il Cantuccio.

Nu mă pot gîndi la vreun moment în care s-ajung aici și să nu-mi placă cu adevărat.

(tigaia „Il Cantuccio” e de-a dreptul genială)

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Dineş – cine ştie.

… dacă nu am vorbit pînă azi de rotiseriile Dineş, iertare: am uitat. Sînt vreo trei: una la Foişor, alta la Şincai, şi-ncă una la Coşbuc; la şcoala de fete încă n-au făcut.

Pui prăjit, şaorme, sandvişuri, chiar şi dulciuri – n-ai cum să dai greş cu Dineş.

… Dineş se pricepe la mîncare. Pe lîngă rotiserii şi restaurantul din parcul Carol, tot el are şi Il Cantuccio.

Il Cantuccio (căruia mă încăpăţînez să-i zic în continuare La Pergola, ca acum vreo şapte ani) este restaurantul meu simplu preferat. E şi-aproape de mine – sus la Filaret; e şi liniştit; ştiu mîncarea, ştiu oamenii; niciodată nu m-a dezamăgit. Il Cantuccio are un fel simplu şi deschis de-a primii clienţii; n-are cum să nu-mi placă. E şi un loc unde poţi merge-n familie; fetele de-acolo ştiu să se poarte cu copiii foarte natural şi să nu-mi spuneţi că asta nu contează.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

o mare bucurie am avut cînd am găsit terasa Livada cu vişini la fel de plăcută şi liniştită; servirea bună, un pic de muzică live – o-ncîntare să uiţi de zgomotul Bucureştiului!

o recomandare din meniul terasei (că-i vară!) La Pergola / Il Cantuccio: pagina cu pizza specială… bun-bun!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor: de revelion

Hai c-ar trebui să mă-ntorc la treabă; dar înainte ca să-mi dau seama despre ce aş putea vorbi în 2011, lăsaţi-mă să-ncep cu o laudă – şi-ar fi frumos s-o ţinem aşa tot anul.

Îmi place să şi fac ceea zic; aşa că, atunci cînd vă povestesc despre vreo cofetărie, vreo patiserie sau vreun restaurant – chiar merg şi mănînc acolo. Să tot fi pomenit de vreo şase ori de-a lungul timpului despre La Pergola (căci aşa-i spun şi-acum restaurantului Il Cantuccio, de la Filaret) – aşa că a fost o alegere firească pentru revelion; şi să ştiţi că totul a ieşit foarte bine.

Cunoscînd locul, vă puteţi închipui deja porţiile mari şi mîncarea reuşită; dar chiar îmi aduc aminte cu mare plăcere, în mod deosebit, de friptura de vită cu ananas şi smochine pusă-n farfurie lîngă ciupercile umplute cu un sos de mărar.

Adaug servirea bună, prietenoasă, bunele-intenţii: şi Il Cantuccio s-a ales cu a şaptea laudă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

2010 – ce am mîncat noi bun

Nu-s prea multe de zis. În 2010 n-am dat peste foarte multe lucruri; cîteva, totuşi, mi-au rămas în minte:

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Iar de bine de la Il Cantuccio/La Pergola

Să tot fie a patra – a cincea oară cînd laud Il Cantuccio, fost La Pergola… de data asta pentru noutăţile din meniu (printre altele, ciorbă de fasole în pîine şi un şniţel imens, imens – de vreo 400 de grame).

Îl mai laud pentru că se descurcă bine fără să facă compromisuri la calitate şi la porţii. E drept că a mai ridicat preţurile pe ici-pe colo, dar am văzut şi că la unele feluri de mîncare porţiile au crescut niţel!

Iar criza, aş zice, i-a scăzut cam cu un sfert clientela…

site, aici

ultima dată acolo: vara 2010

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Il Cantuccio/La Pergola: încă ceva de bine

Restaurantul Il Cantuccio, fost La Pergola e – pur şi simplu – un restaurant bun.

Avea o hibă: toaletele; puţine şi destul de murdare. Am văzut cu bucurie că de curînd le-a renovat – şi nu doar atît: a făcut mai multe cabine (aşa că în loc de una sînt trei). Arată foarte bine, sînt foarte curate şi – să recunoaştem – asta contează foarte mult.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Ratatouille

Poţi să lauzi ceva de cîte ori este nevoie. Am găsit un ratatouille bun de tot într-un loc unde, în primul rînd, se manîncă: Il Cantuccio (sau după cum îl ştie mai toată lumea, La Pergola; cel de la Gara Filaret!).

Nu-i mare şmecherie să faci, cică, un ratatouille – trebuie dovlecei, vinete, roşii, ardei, usturoi, ceva condimente… Ai putea zice că-i din aceeaşi familie cu ghiveciul; dar la ce restaurant – în afară de cele turceşti – găseşti, de poftă, un ghiveci?

Ratatouille e pitit în meniul de la Il Cantuccio în secţiunea de Garnituri.

Trei recomandari

Unu: platoul italienesc de la Il Cantuccio (fost la Pergola); dupa care incepi sa te gindesti serios daca mai ai nevoie cu adevarat si de felu’ doi: e imens si e delicios!

Doi: Quesadilla care se gaseste la discretul La Casa: ce bunatate!

Si trei: un tort adevarat: tortul de bezea de la cofetaria Claus: bezea, ciocolata, bezea… si tot asa!