despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Ratatouille în tabără

scris de Sonia Ratatouille

Lasă că nu-mi lipsește nimic ca să fiu ghid, doar am experiență: am fost pe munte, iar drumul a fost destul de lung.

În tabără, la Sâmbăta de Sus, am făcut de toate: am mers cu căruța, am mers pe munte și am făcut trasee la Aventura Park.

Dar cel mai mult mi-a plăcut excursia lungă, obositoare dar și amuzantă pe munte. Drumul era plin de noroi, iar la întoarcere a plouat cu găleata. Perfect! Eram uzi din cap până-n picioare și mașina era destul de departe. Ne era foame și sete, iar de oboseală nu mai vorbim.

Pe munte ne-am întâlnit cu o cățea roșcată, pe care am numit-o Curajoasa. Ea ne-a urmărit până jos, la mașină, de unde am plecat la Academia Sâmbăta de Sus, de lângă Mânăstirea Brâncoveanu. Apropo, mâncarea-i delicioasă acolo.

Eram așa de fericiți că am ajuns la adăpost, că puteam dansa Dansul Fericirii al lui Snoopy; de fapt, ne durea tot corpul – mai ales picioarele – că nu cred că ar fi fost o idee bună să dansăm.

Pe munte am băut ciocolată caldă.

Am mers și la o herghelie, unde ne-am plimbat o oră cu căruța trasă de doi cai mari și frumoși, albi.

Am văzut capre, oi, și chiar un cuib de rîndunici.

Am mers la Aventura Park, unde nu a fost așa de greu, mai ales că traseele erau destul de joase. În ziua aceea, după trasee, am mâncat pizza…

Am fost la o piscină din apropiere. Aveau și saună acolo.

Într-o altă zi am făcut adăposturi din crengi în pădure. Acolo am văzut o lipitoare.

Seara făceam activități amuzante: tir cu arcul, șotron, fotbal și chiar cules de cireșe. Bineînțeles, noi nu le furam, ca Nică.

Pe drumul de întoarcere m-am gândit la tabără și cred că am ajuns la o concluzie: vreau să merg și anul viitor.

Și sper că o să merg.

toate vacanțele noastre – lista episoadelor

Ratatouille: cavaler de Sighișoara

scris de Sonia Ratatouille

Ei, dacă eu nu sunt cavaler, atunci cine mai e?

Am urcat în turnul cu ceas, bifat! Am învățat multe despre Sighișoara, bifat!

A, am uitat! Trebuie să știu să mânuiesc sabia și d-alde d-astea.

Bine, poate că nu-s cavaler, dar expert în Sighișoara, da!

Trebuie, pentru început, să mergeți în Cetate! E frumos acolo. Are un turn cu ceas, care e și muzeu, o grămadă de turnuri mai mici și chiar și o piață.

Casele din Sighișoara sunt colorate, diferite și ornate cu fel de fel de modele amuzante și drăguțe.

În turnul cu ceas am văzut o machetă a cetății, multe obiecte vechi și chiar câți kilometri sunt de la Sighișoara până în alte orașe.

A fost frumos. Aerul de acolo te face să crezi că s-a inventat mașina timpului.

Credeți-mă! E super tare acolo. Frumos, minunat, incredibil și interesant nu sunt cuvinte destul de mari pentru acest loc. Orașul nu e foarte mare, dar este foarte frumos. E pe placul meu: frumos și istoric.

Turnurile au nume speciale: de exemplu, Turnul Croitorilor.

Sunt mai multe biserici în Cetate. Am intrat într-o biserică mare. Are două-trei covoare mai vechi, o orgă mare și o tăbliță pe care scrie din ce capitol din Biblie citesc în ziua respectivă. Pe dinafară, biserica este decorată cu niște modele interesante, iar mai jos, la cât de veche e, se văd cărămizile.

Am fost și în cimitirul vechi. Acolo nu sunt cruci. Mormintele sunt vechi, iar unele bucăți din pietrele de mormânt au căzut. Erau și cavouri. Drumul avea spărturi, iar printre morminte creșteau în voie multe buruieni.

Dacă te oprești din drumul spre cimitir și te duci aproape de balustradă vei vedea un peisaj minunat.

În Cetate poți găsi multe magazine cu suveniruri, restaurante și pensiuni. Cele mai multe restaurante au un aer medieval.

Am văzut și o școală. Era veche, după cum cred că știți.

Puteți să vă plimbați cu trenulețul. E comod, drăguț și poți observa orașul.

Prin Sighișoara trece Târnava Mare. Acolo, pe mal, pescuiesc diferiți locuitori ai orașului.

Mi-a plăcut tot orașul! Și vreau să ajung cavaler-reporter. Așa o să schimb eu istoria: Generalul Ratatouille.

           

toate vacanțele noastre – lista episoadelor

Ratatouille la Vulcanii noroioși

scris de Sonia Ratatouille

La Vulcanii noroioși – Pâclele mari și Pâclele mici – cu două ore și jumătate-trei pe drum poți admira un peisaj de neuitat.

Când am ajuns la Pâclele mari și am coborât prin râpele de pe lângă vulcani am observat cât de jos eram și cât de sus erau ceilalți. Vulcanii erau mari și plini-ochi de noroi; m-au și stropit. Răi au fost – cred că s-au trezit cu fața la cearșaf ori au probleme de familie…

La Pâclele mici mi-a plăcut cel mai mult, erau mai puține râpe, dar mai lungi și mai întortocheate!

… la un mic râu m-am plimbat printre pietrele ascuțite și mici din apă. Erau așa de multe lucruri intersante; la fel și pe drum.

A fost senzațional.

toate vacanțele noastre – lista episoadelor

Ratatouille la Egiptul Antic

scris de Sonia Ratatouille

Ei, un faraon am văzut, un sarcofag am văzut. Lista marii istorii a Egiptului e bifată toată.

La Biblioteca Națională, la expoziția „Comorile Egiptului” este foarte frumos.

Am învățat multe. Am văzut, deci, un sarcofag; o mumie falsă, statui cu zei, corăbii în miniatură și un sfinx.

Vă recomand expoziția! Este deschisă pînă pe 21 Iunie.

    

… la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Muzeul militar • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor

Ratatouille la Caro Emerald

scris de Sonia Ratatouille

La Sala Palatului, miercuri, a fost un concert Caro Emerald, preferata mea.

Caro a cântat „Tahitian Skies”, „Stuck”, „Watchugot” și multe alte melodii. A avut alături și orchestra ei, Grandmono, de obicei prezentată la începutul videoclipurilor. Caro Emerald cântă un fel de jazz.

Cea mai cunoscută melodie a ei este, după cum cred, „A night like this”.

În deschidere a cântat Irina Rimes.

A fost excepțional de frumos, excelent de minunat!

Caro a fost de nota 10!

Sala a fost plină și publicul, încântat.

Eu știam toate versurile.

Caro mi-a oferit cel mai frumos mărțișor. Sper să se întoarcă curând în România!!!!

Ratatouille la Talcioc

scris de Sonia Ratatouille

Robineți, scule, parfumuri, bijuterii, cărți, încărcătoare, telefoane, lanterne, biciclete, gemuri, carne și alte lucruri te surprind.

Singurul lucru pe care pot să-l spun e că are de toate. Dar multe sunt și vechi.

Are chiar și televizoare și monitoare mai măricele, nu chiar mari. Are și radiouri vechi.

Tare de tot este că are cărți.

Mie mi-au plăcut aproape toate – „aproape toate” înseamnă cele interesante; nu mă refeream doar la cărți, ci și la alte lucruri.

Distracție plăcută!

Talciocul e deschis în weekend, dimineața, la intersecția Valea Cascadelor-Timișoara. Doi lei intrarea, copiii nu plătesc.

Simțuri plăcute à la Muzeul Simțurilor

scris de Sonia Ratatouille

În Afi Palace Cotroceni, la ultimul etaj, este un muzeu.

Are 12 camere – o cameră cu oglinzi, o cameră cu stări de agregare, o cameră pusă cu tavanul în jos, o cameră puțin în pantă, o pasarelă și niște imagini cu linii egale, dar care par inegale.

Era să uit de patul cu cuie. Cuiele nu sunt ascuțite.

Sunt mai multe lucruri, dar nu pot să explic tot.

E foarte frumos.

… la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Muzeul militar • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor

„39 de trepte”

logo-Sonia

scris de Sonia Ratatouille

O piesă de teatru amuzantă. Ce să zic? E o comedie de râââzi…

Ei, să trecem la subiect:

O asociație de naziști vrea să plece din țară. Richard Hannay, acuzat de crimă, salvează lumea. Pe parcurs, le întâlnește pe Annabella Schmidt, pe țărăncuță și pe Pamela.

În piesă apar patru actori, care schimbă rolurile. Este o chestie grea. Au fost foarte bine îmbrăcați, că parcă nu-ți dădeai seama care cum este. A fost foarte frumos, dar dădeau senzația de roman polițist. Suspans, pentru a afla ce este „39 de trepte”. Așa că țineți-vă bine și aveți încredere în mine.

Este o comedie!

Distracție plăcută!

Ooooo, și piesa este la Teatrul Nottara.

Ratatouille la Prejmer

scris de Sonia Ratatouille

Ei, să văd cum explic. La Prejmer e cam așa: stai acolo, ești liniștit.

În Prejmer este o biserică fortificată. Biserica are în jurul ei un zid. În zid erau multe cămăruțe unde, pe vremuri, oamenii își puneau proviziile pentru cînd atacau turcii. Fiecare familie avea o cămară.

     

Zidul avea un pod din care ei se luptau cu turcii. Podul poate fi vizitat. Am uitat ceva: în câteva cămăruțe poți intra. Acolo e și școală și câteva camere care ne arată cum trăiau oamenii pe vremuri.

Am fost și în alte locuri, pornind din Prejmer: lacul Sfânta Ana, Balvanyos, Băile Tușnad.

În lacul Sfânta Ana poți să te bălăcești.

    

Apa e bună, dar nu de băut, bineînțeles. Oamenii se simțeau bine. Cânta o fanfară. Era frumos. În apă erau mulți oameni, care aveau multe activități: făceau surf, se dădeau cu barca, mergeau cu caiacul, stăteau pe saltele gonflabile. Totul era un mare joc. Erau mulți copii.

Eram foarte fericită când am ajuns în Brașov. Îmi fusese dor de Brașov.

 

Am apucat să văd o ploaie de meteoriți. De fapt, am văzut doar doi: ploaia de meteoriți a fost pe 12 august…

Teatrul în stradă

scris de Sonia Ratatouille

Teatrul este la statui la Universitate. Păsări, roboți, toboșari punk, dansatoare pe picioroange și o dresoare spectaculoasă. Totul e minunat!

Ei pleacă pe Calea Victoriei. Îi vedem la Odeon, la Palatul Regal, la Sala Palatului.

În fiecare weekend până la sfârșitul lunii. Puteți merge cu copiii sau cu prietenii, pentru că este distractiv.