despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Din fugă: INES redivivus!

scris de Ando

După o pauză de mulţi ani (să fie 6 sau 8?) patiseria-cofetăria INES, aceea unde seara cu greu găseai un loc la masă, s-a redeschis. Aproximativ pe aceeaşi locaţie din rondul de la Bucur-Obor. Ce pizza, ce prăjituri, ce alune prăjite am mai cumpărat de acolo!

Acum vine cea mai grea perioadă: cea a “probelor” 🙂

Să vedem dacă (bănuiesc) noua echipă va reuşi să reînnoade un nume aproape uitat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Locuri…

Azi, despre locuri: locuri care-au fost, care nu mai sînt, care încă mai sînt, care o să fie…

Ştiţi – de-a lungul vremii te muţi, îţi schimbi serviciul, îţi faci alte tabieturi. Aşa că-n locuri unde mîncai zilnic odinioară nu mai dai cu lunile; cu anii chiar. Despre unele afli cu uimire că s-au închis – despre altele afli cu şi mai mare uimire că nu s-au închis…

Săptămîna trecută mă găseam, puţin înainte de ora prînzului, pe la Obor; şi mă şi vedeam luîndu-mi vreo shaorma şi o prăjitură de la Ines. Dar Ines, aşa cum o ştiam eu, s-a închis – cine ştie de cînd! În locul ei este o shaormerie care vinde şi alte mîncăruri (arătau bine) – Mr. Peter’s, o cofetărie-pizzerie – Karamel – şi a doua cofetărie Istanbul din Bucureşti (bine, pe firmă scrie cofatarie):

… asta e, toate-s trecătoare!

… mai puţin patiseria-covrigăria de la Foişor (pe colţul dintre Traian şi Ferdinand), care se ţine bine pe picioare; şi tot în zonă, covrigăria de pe Ferdinand, din staţia lui 85 de peste drum de spitalul de oase rupte, care face-n continuare ceea ce trebuie să facă.

… n-am văzut să se fi schimbat ceva nici la patiseriile de pe Pache, de la Şcoala Iancului.

Acolo unde Carol face cruce cu Moşilor era, pe colţ, o cofetărie – veche. Nu mai e acolo, dar la cîţiva metri, adică imediat ce intri pe Moşilor este patiseria Imperial, care n-o duce rău.

Vă zic sincer că am regăsit patiseria de pe Vulcănescu colţ cu Griviţei la fel, la fel de bună.

La sfîrşit vă zic încă o dată că mă miră cît de goală e cafeneaua/braseria Capşa. E atît de goală încît nu-ţi vine să intri – te gîndeşti să nu sperii pe cineva. Da-i păcat să nu intri; pe lîngă faptul că au o cafea turcească de zile mari, se mănîncă bine şi nu atît de scump pe cît ai crede!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Prajitura cea mai dulce: Axa Tosca-Alice-Ines

Alice este una dintre cele mai vechi dintre cofetariile care si-au construit un nume si-un renume dupa revolutie, si e pacat c-am uitat multa vreme de ea. O gasesti pe Mihai Bravu, intre Iancului si Vatra Luminoasa, pe partea cu Politia-chiar pe linga Politie, de fapt.

Asta ma face sa ma gindesc ca n-o sa-ti scada niciodata glicemia daca trebuie sa strabati tot Mihai-Bravul intr-o zi aglomerata: gusti ceva in Dristor – la Tosca, apoi te opresti la Alice, si la sfirsit tragi undeva pe dreapta pe la Obor si te abati pe la Ines

Cofetarii: pe larg

Vorbind despre cofetarii, cred ca fiecare cartier a inceput sa aiba una-doua de referinta, cum este Tosca din Dristor, celebra nu doar pentru ca e la doi pasi de saormeria-cult a orasului. Si n-o uit pe sora ei din Piata Victoriei, Toscana.

Si aduc iarasi vorba de cofetaria Ines (cred ca Ines!) care se gaseste fix in diagonala de magazinul Bucur-Obor. (da, da, aia cu shaorma si pizza, dar ce prajituri sunt acolo!)

Marile cofetarii sunt uneori mari dezamagiri, insa ma feresc sa generalizez, pentru ca asteptarile legate de ele sunt, fireste, mari.

Oarecum, mari cofetarii sunt cele grecesti- Agapitos si Nefeli, la origine create si conduse cam de aceiasi oameni.
Dulciurile lor sunt bune pur si simplu, si nu doar bune pentru ca sunt altfel: sa recunoastem ca folosesc ingredientele comune diferit, si poate mai bine.
Oricum ce au e bun, insa nu o sa uit vreodata ca pe vremea cind Nefeli tinea o cofetarie mica la Unirea (in locul acela nenorocit unde pe vremuri a fost Banca Religiilor si mai apoi orice s-ar fi deschis- cofetarie, covrigarie, saormerie, butic de margele, sireturi, pantofi a dat faliment) am gasit mucegai intr-o bomboana. E drept ca acolo doar le vindeau si ca de-atunci n-au mai gresit, insa tot vorbeam inainte despre dezamagiri, nu?

Chocolat este un soi de bar-cofetarie asezat fix linga Carul cu bere (care are si terasa acum, apropos).
E mai degraba scump si cu siguranta bun, foarte, foarte bun. Dar m-a dezamagit servirea. Fata de-o cofetarie normala, platesti de trei ori pretul unei prajituri facuta doar de doua ori mai bine. Ei bine, diferenta ar trebui sa se vada in atitudine, si-mi pare rau, nu se vede.

La cofetaria Hristmari din Sebastian, colt cu Rahova, le iese orice. Pe linga prajituri, partea de bombonerie e grozava! Si pe linga asta, am gasit acolo cea mai buna placinta cu mere pe care-ai putea-o cumpara vreodata!

Ce faci pe strada?

Ce faci cand esti pe strada si ti-e foame? O sa fiu primul care recunoste ca shaorma este si o mincare delicioasa: si asa cum stiu eu orasul, fiecare cartier are locul sau renumit pentru asta; il recunosti dupa coada din fata. Fiecare stie unde sa manince o shaorma buna. S-ar putea sa para ciudat, dar eu n-am mincat niciodata din Dristor, ceea ce nu-nseamna ca nu mi-am lins degetele prin alte locuri. O sa laud insa doar un loc, pentru ca pe linga shaorma de toti banii fac si hamburgeri, si pizza, si patiserie, si niste prajituri bune de tot: e vorba de cofetaria Ines (cred ca Ines!) care se gaseste fix in diagonala de magazinul Bucur-Obor.

Fast-food inseamna prinzul pentru cei mai multi dintre noi. Ca vorbim de Snack Attack, de Mc Donalds, de KFC, de Spring Time, de Gregory’s (jos palaria pentru concept) de Dines, de Pizza Hut, de… ziceti! chiar de Fornetti ori Gogoasa Infuriata (desi intru in alta categorie acuma), nu conteaza: vrem sa mincam repede, ieftin si bun. O sa laud acum pe cineva putin cunoscut: se cheama Toscana, si se gaseste in Piata Victoriei, mai bine zis cum intri dinspre Titulescu. Tin de Tosca, cofetaria din Dristor (aha!) si au niste sandwich-uri bune. La inceput aveau toate acelasi pret, fie ca-ti puneai toate felurile de mezeluri si de brinza si de salata si de sos sau doar o rosie, insa au renuntat la sistemul asta. Si salatele sunt bune. Si cea mai buna limonada proaspata pe care-o poti bea-n oras. Si ca sa punem capac, mai tin si prajiturile de Tosca (aha!-si am mincat un mousse de ciocolata minunat). Ca o curiozitate, fix in stanga lor s-a dechis alt fast-food, mai mare si mai scump. Pin-acum nu pare sa fi furat din clientii obisnuiti de la Toscana.
Acum cativa ani dadusem peste un locsor unde se faceau niste sandwich-uri de toata frumusetea, nici mari, nici mici, taman bune. Mai e si acum, si-i zice Avec Plaisir, si e fix vis-a-vis de Conservator, adica pe Stirbey-Voda, pe mana dreapta. Fac si ceva lucruri de patiserie, si tare am impresia ca s-a mai deschis un inc-unul pe undeva…. dar nu stiu pe unde!
Mai e si pizza: pe strada cauti o pizza simpla si buna. Cea mai buna e (din pacate o sa-ncep sa zic ca era) cea de la Panipat. Tare-mi pare rau ca Panipat a tot inchis din magazine. Din cate vad, in afara de cel din Gara de Nord, a mai ramas cel de pe Stefan cel Mare.
Si chiosculetul de la Chirigiu, unde de la-nceput vindeau doar pizza.La fel de buna e si pizza de Tip-Top. Si aici mai gasesti si ceva sandwich-uri si salate.