despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Claxonatul interzis în presa vremii

de Ando și HM

Toate au un început: și pe 1 Octombrie 1963 a-nceput să fie mai liniște în Capitală, întrucît claxonatul a fost interzis:

C-o lună înainte, spre cuvenita informare a cetățeanului, ziarele începuseră popularizarea hotărîrii luate în August de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei.

Pe măsură ce ne apropiam de ziua-ntîi, se-mpart 300000 de pliante cetățenilor și părinților, se tipăresc cîte 4000 de afișe pentru șoferi și pietoni, se difuzează anunțuri la cinematografe și o dubă cu stație de amplificare se plimbă prin oraș, făcînd mare gălăgie – să știe tot poporul.

Și oleacă de bașcălie – după intrarea în aplicare a interdicției – nu strică nicioodată.

Juma’ de an mai încolo, Miliția zicea că-ncep să se culeagă roadele: odată cu liniștea-n oraș crescuse și atenția conducătorilor auto și-a pietonilor.

listă de articole selecționate din presa vremii – aicilistă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

să fie făcut

… sînt cinci ani jumate de cînd bulevardul Buzești-Berzei își face treaba de minune.

Încet-încet (prea încet) o să se și integreze cumva în Oraș: copăceii de pe margini se-nalță, se mai oploșesc o samă de corporatiști în cîte-un building nou…

Bulevardul a fost prevăzut cu un soi de pistă de biciclete; cît de cît, stîlpișorii ce-o delimitau de carosabil au ținut vreun an de zile.

Apoi au dispărut cu toții, iar pista a devenit bandă de staționare pentru cei ce nu se-ndură să dea zece-douăzeci de lei pe ora de parcare prin preajmă.

Iacă, mare minune: de cîteva zile se montează iar stîlpișori!

… de unde i-or fi scos, nu știu; arată de parcă deja au fost tăvăliți și călcați de mașini.

În fine: e făcut să fie făcut.

Străpungerea Ziduri Moşi-Şos. Electronicii – un mizilic urbanistic!

scris de Ando

La sfârşitul lunii martie, aşa cum ne comunica pe pagina sa de facebook viceprimarul sectorului 2, şi aşa cum am văzut şi pe teren, au început lucrările la „Străpungerea-cale de acces – Ziduri Moşi-Şos. Electronicii”.

Să vedem, şi pe hartă, ce vasazică este această cale de acces:

Mai zice vicele că „…această lucrare va permite descongestionarea traficului în zonă prin asigurarea legăturii dintre aceste două artere, evitând astfel șos. Colentina”.

Aici, eu am ceva dubii, în sensul că grosul celor care ajung din zona pieţei Obor la intersecţia cu Şos. Colentina, chiar merg mai departe, pe Colentina – într-o direcţie sau alta. Prea puţini se duc să facă „bucla”, prin Colentina, ca să se întoarcă pe direcţia şoselei Electronicii, adică să ajungă undeva, în zona Baicului.

In fine, să acceptăm că, pentru aceştia, câţi or fi ei, va fi o soluţie bună. Ceea ce m-a frapat însă, a fost durata estimată pentru terminarea lucrării: patru luni!

Deşi cunosc bine zona, am fost din nou pe teren şi de curiozitate, am măsurat, cu pasul, lungimea viitoarei străduţe: fix 185 de paşi, deci circa 130 de metri! Chiar dacă dăm un „bonus”  pentru viitorul giratoriu, inclus în lucrare, tot mi se par exagerate cele patru luni pentru această spârcâitură de drum! Pe de altă parte, mă gândesc (ca un om rău, ce să-i faci?) că edilii şi-au luat o rezervă şi, la sfârşit, nu-i exclus să recurgă, victorioşi, la ruginita lozincă a „finalizării înainte de termenul prevăzut”!

Capitala trecerilor la nivel cu calea ferată

de la Florin Nicolas Stănescu

Un coșmar parcă fără sfârșit. Vedeți Strada Iza, Strada Teodor Neagoe, Strada Inovatorilor, Strada Modestiei, Strada Copșa Mică, Strada Chitila Triaj, Strada Baicului, Șoseaua Gării Cățelu, Șoseaua Dudești-Pantelimon, Șoseaua Pipera…

Când vom avea o capitală fără nicio trecere la nivel cu calea ferată, o capitală în care orice trecere de pe o parte pe cealaltă a căii ferate să fie necoplanară cu calea ferată?

Sunt încă străzi ce se intersectează cu calea ferată de care nu amintesc nimic Primăria Capitalei și Ministerul Transporturilor.

Când va fi și trecerea la nivel cu calea ferată de pe Strada Chitila Triaj substituită cu pasaj rutier și pietonal?

Aceeași întrebare și pentru cea de pe Strada Baicului. Să nu mai zic că e crimă linia 143. Traversând căi ferate rezultă autobuze supraaglomerate.

Și în ce privește Strada Fiordului și Drumul Gării subliniez că sunt întrerupte de calea ferată neavând continuitate din punct de vedere rutier. Când vor avea și astea câte un pasaj rutier și pietonal să poată fi parcurse cu mașina și rutier cap coadă necoplanar cu calea ferată?

Și în privința micilor rețele de adrese care se înfundă în rețele de adrese izolate în “păienjenișuri” de șine de tren din prelungirea Străzii Teodor Neagoe, din cea a Străzii Inovatorilor, din cea a Străzii Modestiei și din cea a Străzii Copșa Mică subliniez că în cazul solicitării unei urgențe vehiculele ISU sunt dependente de traficul feroviar.

Când or gândi măcar un pasaj rutier care să lege Strada Teodor Neagoe cu Drumul Poiana Pietrei? Astfel conducătorii auto nu ar mai ocoli prin pasajul Constanța și pe podul Grant, ci traversând calea ferată pe Strada Chitila Triaj.

Și în ce privește Șoseaua Pipera subliniez că trecerea la nivel cu calea ferată și pasajul rutier coexistă. Nu-i normal. E suficientă legătura directă a capitalei cu Voluntari pe DN2, variantă preferabilă pentru conducătorii auto având în vedere că nu există trecere la nivel cu calea ferată. Cu cât avem mai multe legături directe între capitală și Voluntari cu atât încurajăm mersul cu mașina personală. Așadar când vor fi rase cele 3 treceri la nivel cu calea ferată ale magistralei 800?

Pe Șoseaua Industriilor, pe sensul spre Republica al liniei 103 stațiile de autobuz sunt lipsite de trotuare și expulzează fluxul de călători direct în calea ferată. Ce caută cale ferată să taie pe din două Șoseaua Industriilor pe lungime? Nu e suficient că există gara București Sud? Să se radă calea ferată cu pricina și să prelungească linia de tramvai de la terminalul Republica pe Șoseaua Industriilor. Trecerea la nivel cu linia de tramvai economisește timp comparativ cu trecerea la nivel cu calea ferată.

Să nu mai zic că autoritățile văd orice altă soluție la traficul rutier aglomerat al capitalei (park-and-ride-uri, benzi proprii troleibuzelor, autobuzelor, vehiculelor ISU, piste pentru biciclete, pasaje în intersecții ale unor artere etc) numai eliminat treceri la nivel cu calea ferată eventual substituindu-le cu pasaje rutiere și pietonale foarte puțin spre deloc. Suntem preocupați să investim în pasarele pietonale în 8 locuri în loc să investim în substituit treceri la nivel cu calea ferată cu pasaje rutiere și pietonale.

  • Listă de articole selecționate despre transportul public – aici
  • Listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

demolarea Giuleștiului

O privire de pe Grant, de la Cristian Malide.

Din fugă: Nu vă faceţi grijă! Groapa e la locul ei.

scris de Ando

După aproape un an (fără câteva zile), m-am pomenit din nou cu oarece treburi la capătul Pantelimonului, adică acolo unde Primăria Capitalei ne tot ameninţă cu construcţia unui Park & Ride.

Totul este neschimbat. Mă rog, aproape totul, dacă nu ţinem cont că s-a pus o plasă nouă (din aceea verde, din polietilenă) la gardul din jurul aşa-zisului şantier şi că vegetaţia din groapă a mai crescut. Plus câteva afişe noi. Rămâne să fim sănătoşi şi să vedem ce va fi… la anul, cam tot la vremea asta.

După juma’ de an

scris de Ando

Atât a trecut de la articolul acesta şi am zis că e timpul să vedem, la faţa locului, ce se mai întâmplă.

Clădirea de pe bulevardul Primăverii, colţ cu strada Heleşteului. Aici încă se lucrează: s-a mai degajat terenul din jur, au dispărut şi ultimele rămăşiţe ale vechiului gard şi, după cum este închis parterul cu panouri, e limpede că se acţionează în special pe interior. Sus, pe unul din pereţii clădirii, este deja montată o mică firmă compusă din 3, maxim 4 litere, ascunsă, deocamdată, cu o folie de plastic negru. Intre timp, am aflat „pe surse” destul de credibile, că aici va fi o galerie de artă. Rămâne de văzut.

In schimb, ansamblul celor două blocuri – unul cu intrarea direct din Piaţa Charles de Gaulle, celălalt din spate, prin strada Pictor Rosenthal – chiar se apropie de final.

Surprinzător, deşi era începută cel mai devreme, clădirea de pe Dorobanţi nr. 212 este înţepenită la stadiul lunii ianuarie. Aici am zbârcit-o cu previziunile dar, sper, în continuare, să nu ne pomenim cu un nou „schelet” imobiliar!

Mergem la categoria… „struţo-cămile” adică la acele clădiri „căpuşate”, folosite drept paravan, într-un fel sau altul, pentru edificarea de construcţii noi.

Mai întâi, pe strada Dumbrava Roşie, colţ cu Aurel Vlaicu. Aşa cum ne aşteptam, vechea clădire (sau mai bine zis, ce a mai rămas din ea) este deja „cocoşată” de masivitatea celei noi.

Pe strada Londra 21, deşi la o scară mai mică, avem cam aceeaşi situaţie, mai bine zis: „Consolidare. Extindere. Supraînălţare”, cum scrie în autorizaţia de construcţie.

Terminăm în strada Masaryk nr. 11, unde lucrurile sunt destul de avansate. Aici avem cele două aspecte: reamenajarea şi consolidarea clădirii vechi, cea de la stradă, şi construirea, în spatele ei, a blocului nou de locuinţe – care se vede cel mai bine din strada laterală: I. L. Caragiale.

 

Planează în continuare semnul întrebării asupra clădirii din capătul opus şantierului (pe Maria Rosetti nr. 4) care, deocamdată, e în picioare dar nu arată prea grozav.

Din fugă: lucrările la podul Mihai Bravu-Calea Văcăreşti

scris de Ando

E vorba de vechiul pod de peste Dâmboviţa, cel de sub arcul pasajului rutier finalizat anii trecuţi. Fără „net”, greu de aflat care e scopul lucrării, pentru că, pe teren, deşi am dat roată locului, nu am văzut vreun panou afişat, dar – din păcate – asta nu mai e o surpriză. Se văd clar intervenţiile asupra zonelor laterale ale podului în vederea lărgirii.

Undeva mai încolo, pe lângă barăcile organizării de şantier există un afiş dar care ne informează despre „reabilitarea colectoarelor principale de canalizare”. Să fie o legătură şi cu lucrările de la podul în discuţie? Probabil.

La fel de interesant este că, pe ambele părţi ale podului, au fost deja amplasate cele două pasarele pietonale semn că, la final, podul va fi rezervat numai pentru circulaţia auto.

valorificarea rocadelor

Ne-am obișnuit să socotim că Bucureștiul nostru se-ntinde pîn’la linia de Centură și nu-i deloc așa. În realitate, cu puține excepții, Capitala noastră-i mult mai mică: localitățile periurbane își întind hotarele cu mult dincoace de Centură.

De-asta, deși-s la un pas de metrou, sutele de blocuri noi dinspre Berceni țin de Popești – să dăm numai un exemplu.

Ce-nsemnează asta?

Simplu – că avem, între limita Bucureștiului (cea despre care zicem că-i acolo „unde-ncepea porumbul”) și Centură o zonă gri, a…. ƒnimănui.

De ce-i a nimănui? Pentru că nici Bucureștiul (prin administrația centrală ori prin sectoare) și nici localitatea vecină n-au conlucrat niciodată pentru a o dezvolta.

De cîte ori nu-ntîlnești o stradă ce iese din București că se-oprește tîmp, în cîmp – și peste cîmp, la un kilometru, străzile ce țin de Ilfov nu-i corespund?

Nu conlucrează localitățile ilfovene între ele, darămite s-o facă cu municipiul…

De asta, între București și Centură – în zona asta gri de care ziceam – e o-ncrengătură formidabilă de drumuri nevalorificate. Chiar așa le și găsim numite pe hărți – drumul cutare, drumul cutare.

Cum ar fi ca doar o parte din drumurile astea să fie deschise traficului?

Am avea, poate, ieșiri alternative din Capitală spre zonele limitrofe – și aceste ieșiri le-ar degreva pe cele existente.

Dar nu trebuie să gîndim doar radial, ci și inelar: fiindcă ar fi absolut genial ca fiecare „felie de tort” desemnată de două ieșiri tradiționale din București să fie străbătută de-un drum care să meargă paralel cu Centura. Da, dincolo de Centură există asemenea legături, dar dincoace nu!

Să luăm iar exemplul celor din Popești: dacă au treabă-nspre Jilava sînt siliți ori s-o ia pe Centură, ori să coboare prin oraș. Cu vreo două asemenea „drumuri” puse în valoare, le-ar fi așa de simplu să scutească timp, nervi, consum de carburant.

Beneficiile se văd cu ochiul liber. Chiar dacă acest trafic inelar, de rocadă, nu este chiar așa consistent, fiecare mașină mai puțin care-ncearcă să acceseze șoseaua de Centură ar conta. Ce să mai zici de fiecare mașină mai puțin care pătrunde-n București: s-ar simți inclusiv prin fluidizarea transportului public pe ieșirile din oraș tradiționale.

Cheia e, însă, la conlucrarea între administrații și consilii: între Primăria mare și cele mici; între ele și cele ilfovene; și între toate astea și executiv, deoarece acestea-s uneori investiții ce implică multe responsabilități.

Ce-i frustrant? Că nu-i inginerie atomică; că nu-i vorba de cheltuieli uriașe; că e doar o chestiune de vrut și de trecut peste niște obstacole formale…

Listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

1978 – noi ansambluri de locuit în presa vremii

de Ando și HM

Cu patru decenii-n urmă, Capitala era – ca azi – în plin avînt imobiliar. Cît mai mulți oameni veneau la oraș și aveau nevoie de condiții de locuit cît mai bune. Cutremurul dărîmase o droaie de clădiri centrale, în locul cărora trebuia să se construiască repede și-ntr-un fel care s-arate cît de bine își revenea societatea.

Le trece-n vedere Scînteia din 2 aprilie:

Blocurile de pe Calea Victoriei, cele de pe Magheru-Bălcescu (Grădinița, Scala), ansamblul din Piața Rosetti, blocul ce-avea să ia locul celui în care-a murit Toma Caragiu – toate-s amintite.

Ocazia reconstrucției masive era prielnică și pentru refacerea din temelii a Căii Moșilor. Intersecția ei cu Ștefan cel mare urma să fie reprezentativă.

Găsim în România Liberă din 13 septembrie detalii de lauda pentru noul ansamblu „Dunărea” ce-avea să ia locul bisericii ghinioniste Enei:

Listă de articole selecționate din presa vremii – aici.