despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

anii ’90 XXV – mărunțișuri

Trei decenii de cînd trăim liber – așa cum se cuvine, așa cum îi e scris omului. Nu strică să privim în urmă, la anii de-nceput, ca să vedem (atunci cînd ni se pare că n-o ducem prea strălucit) de la ce am pornit.

Cum era atunci, cînd nu știam de capul nostru, dar voiam să strălucească toate? Un lucru-i sigur, nu străluceau prea multe: atmosfera mohorîtă de dinainte ne-a însoțit destul de multă vreme: anii ’90 au fost ani cu noroi, cu mizerie, cu decădere, cu destrămare, cu prea multă sărăcie… cu toate astea expuse și exhibate.

Pornim iar într-o călătorie fotografică în atmosfera primilor ani de după Revoluție și vom scoate cîteva mici – foarte mici – înțelesuri din dovezile păstrate. Ne folosim de cîteva din imaginile lui Norihiro Haruta, pline de viață și de Oameni. Aproape-n fiecare găsim un mic ceva ce spune o poveste.

V-am zis că nu erau timpuri frumoase: se trăia greu. Lipsurile continuau. Oamenii ședeau încă la cozi – mai ales pentru lucrurile ieftine.

Două din scenele surprinse în stații ne arată cum se călătorea. Se călătorea prost! Nici un mijloc de transport nu era încălzit iarna, de-abia în 1991 au început să vină autobuze Ikarus ale căror radiatoare funcționau. Vedem și viața și forfota dintr-una din stații: atît de multă lume folosea transportul în comun.

 

Iacătă și altă instituție a societății: sacoșa! Eram încă obișnuiți să găsim greu ce-aveam nevoie, ca magazinele să fie rare și magazinele bune și aprovizionate cum trebuie să fie și mai rare; cine se gîndea că o s-ajungem să ne putem cumpăra totul și orice de la colț, de la doi pași în drum spre casă? Nici chioșcurile nu-ncepuseră încă să funcționeze cum se cade. Așa că să pleci de-acasă cu sacoșele după tine și să străbați juma’ de oraș căutînd ceva era un lucru obișnuit; iar întoarcerea cu ele pline o mică victorie. Să ai o sacoșă trainică, care să te țină ani buni de zile era ceva normal.

 

Trecem la lucruri mai ușurele, cum ar fi mapa asta, care se purta nonșalant, în două dește. Cam din liceu băieții – mai loaze – își permiteau mape, în care băgau un caiet-două; manualele n-aveau decît să fie cărate de fete.

 

Cei mici, săracii, aveau încă ghiozdane-servietă.

O scenă în care vedem un must-have bărăbătesc: espadrilele. Apăruseră de prin ’88, bricolate prin ateliere și vîndute pe sub mînă; erau bineînțeles proaste și de-abia duceau o vară, dar dacă ne gîndim că alternativele oferite de comerțul socialist erau fel de fel de teniși sau pantofi de vară cu talpă de caucuic (unii, fabricați la U.C.R. erau trainici și nu foarte mirositori), espadrilele chiar meritau. Vedem și blugii care se purtau atunci – Italia ’90, Casucci, Pyramid erau mărcile întîlnite pe stradă. Apăruseră deja prespălații, desigur; dispăreau încet bufanții. Ne sar în ochi și două din piesele de rezistență pentru căratul pe umăr: geanta Capris și – în poza color, care nu e a japonezului – sacul cu șnur; ambele intraseră cu cîțiva ani buni înainte pe piață. Dacă era făcut din pînză groasă, hătijacul cu șnur ținea ani de zile. În poza de la-nceput, cu oamenii care încearcă să se urce în autobuzul articulat, vedem și unul din modelele de geacă de iarnă care se produsese de către industria de îmbrăcăminte comunistă.

Poza color ne-arată și cum întorcea tramvaiul 32: odată cu începerea construirii Centrului Civic, legătura Rahovei cu restul orașului a fost distrusă; nici autobuz și nici tramvai nu mai ajungeau la Unirii. După Revoluție tramvaiele pur și simplu dădeau cu spatele și plecau înapoi: erau bidirecționale. Mai apoi s-a construit bucla de întoarcere pe care-o știm și azi.

Dintr-un tramvai umed și friguros, ne rămîn și modelele compostoarelor și ale coșurilor de gunoi care se goleau rotindu-se.

Oamenii se păzeu de frig și de zloată, noroi și bălți. Vedem una din cele mai căutate cizme de cauciuc de dinainte de Revoluție, care nu se producea în Țară. Avea și un ciorap care să țină de cald. În vitrina pozată – cîteva apreskiuri; talpa le era cam alunecoasă, fîșul nu taman impermeabil, dar țineau la tăvăleală.

Nenea ăsta din piață poartă ceas cu curea dublă, în care era băgată și-o busolă mititică.

O amintire a vechii intersecții dintre Berzei și Ștefan Furtună: bloculețul de colț la parterul căruia ființa restaurantul Jupiter, cu o firmă reușită, lucrată îngrijit și de efect. Azi avem aici un sens giratoriu foarte mare.

Așa eram atunci. Și nu era chiar o altă lume.

înțelesuri din alte fotografii: Șerban LăcrițeanuRobert JanakIliaș Duțescu

lista articolelor din seria anilor ’90

Ce era înainte acolo III – o completare

Cu bucurie am găsit o poză din 1989 ce ne arată cît era de frumoasă clădirea I. C. R. M. – fostul depozit de fierărie Carol Andrenyi.

Clădirea – azi schimbată complet pe dinafară – se află pe Viilor colț cu Năsăud.

Strada Năsăud de azi este vechea șosea Sălaj și odinioară se chema Măgurele, întrucît chiar ajungea la Măgurele.

Iată că „monografia” Șoselei Viilor capătă o neașteptată completare.

Imaginea – Andrei Bîrsan

Recomandare (V)

scris de C. D. Mocanu

Vreme trece, vreme vine…

A venit vremea virusului și a statului în casă. Dificilă îndeletnicire. O zi – două, hai trei, mai treacă – meargă. Dar când durata supliciului este nedeterminată viața devine tare complicată și de la un moment dat, a dracu de plictisitoare. Monotonia unor activități repetate zile în șir într-un spațiu relativ limitat sporește anxietatea determinată de situația inedită și mai ales incertă în care ne aflăm.

O bucurie pentru suflet și o provocare pentru minte care să ne scoată de sub apăsarea gândurilor ar putea fi vizionarea unor filme documentare. Site-ul pe care vi-l recomand (www.filmedocumentare.com) grupează pe cincisprezece domenii, pentru toate gusturile, o mulțime de creații interesante.

Încercați! Sunt sigur că veți găsi ceva pe placul dumneavoastră. Și foarte important! Filmele pot fi descărcate gratuit.

Vizionare plăcută!

Recomandare: București – încă o istorie ilustrată!

Florin Mardale revine cu continuarea albumului ilustrat al Bucureștiului. Partea a doua – cu aproape 800 de poze – acoperă anii comunismului, pîn’la Revoluție.

Găsiți albumul aici.

La mulți ani!

… cum trece vremea! Acu-n octombrie s-au făcut zece ani de blog pentru Adrian Crăciunescu, cu Analiza istorico arhitecturală.

Cu celălalt blog – Poze decât – se fac șapte.

La mulți ani!

de citit

Laboratorul de memorie urbană: istorii, istorie, oameni, locuri – lucruri frumoase.

«Revista urzica» – recomandare

Ne face plăcere să vă putem recomanda azi un site unde se strîng nenumărate caricaturi românești.

Găsiți albume-ntregi de Matty – firește! – Poch, Cobar, Pall, Pompiliu Dumitrescu… și mulți alții.

De asemenea puteți da și peste cîteva almanahuri din colecția Perpetuum comic.

Un efort extraordinar care se cade a fi lăudat și cunoscut.

Site-ul se cheamă «Revista urzica» – are și pagină de facebook.

o lansare și o recomandare!

Am urmărit cu drag fiecare episod din seria „de locuit și de povestit” publicată între 2012 și 2015.

Iată că Răzvan Voinea, unul din autorii acestei serii, lansează o carte – Idealul locuirii bucureștean: familia cu casă și grădină. Parcelările Societățile Comunale pentru Locuințe Ieftine – București (1908 – 1948).

Asociația Studio Zona lansează cartea istoricului Andrei Răzvan Voinea, Idealul locuirii bucureștean: familia cu casă și grădină. Parcelările Societățile Comunale pentru Locuințe Ieftine – București (1908 – 1948). Cartea este prima din seria dedicată istoriei urbane și are la bază lucrarea de doctorat a autorului, susținută în 2017 la Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu”. Studiul investighează activitatea Societății de Locuințe Ieftine și idealul care a guvernat o generație de medici, politicieni, ingineri și arhitecți: cel al locuirii într-o casă înconjurată de grădină, la un preț accesibil. Acest ideal s-a dovedit a fi imposibil de pus în practică, într-un București dominat de tuberculoză, inegalitate și de lipsa drepturilor sociale, departe de narațiunile romantice publicate după 1989. Între 2015 și 2018, Asociația Studio Zona a condus o inițiativă civică de conștientizare a istoriei fiecăreia dintre cele 25 de parcelări de locuințe-tip proiectate de Societate prin redactarea și distribuirea de pliante fiecărei familii care locuiește în cele peste 4000 de locuințe edificate între 1908 și 1948. Locuitorii parcelărilor sunt invitați la eveniment.

Lansarea va avea loc, luni, 4 martie 2019, ora 19.00 la Teatrul Național București, Foaierul Sălii Media. Cartea poate fi achiziționată la prețul de 15 lei, fiind subvenționată prin Timbrul de Arhitectură.

Răzvan Voinea (n. 1985 – Câmpina) este istoric, absolvent al Facultății de Istorie (2008), al masteratului de Studii Culturale Britanice (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, 2010), ambele în cadrul Universității București și al masteratului de istorie central-europeană din cadrul Universității Central-Europene (Budapesta, 2012). Doctor în istoria arhitecturii (UAUIM, 2017). Bursier al Academiei Române (2014-2015) și Fulbright Visiting Scholar la University of Pittsburgh (2016-2017).

Azopan – o recomadare

Ne face plăcere să recomandăm lucruri bune. Azi ne bucurăm să putem lăuda fototeca Azopan.

Sînt destule imagini bucureștene – pe unele nu le știți – deși grosul fotografiilor sunt de prin Ardeal.

Uitați-vă: merită.

Recomandare: București – o istorie ilustrată

Un album ilustrat cu mai bine de 650 de pagini, arătîndu-ne viața Capitalei din 1918 pînă-n 1947.

Frumoasă strădania lui Florin Mardale de a urmări, an după an, Bucureștiul și de a-l și povesti – fără a da în păcatul de-a fi nici plictisitor, nici chițibușar.

Felicitări! A ieșit frumos. Iată doar cîteva spicuiri.

Deocamdată, albumul se găsește aici.