Fără să facem prea mult tam-tam pe chestia asta, uite că – minune mare! – avem deja vreo trei poduri în plus peste Dîmbovița!

Două între Vitan și Glina, ajutînd traficul rutier și permițînd noua legătură auto dintre Titan și Olteniței, plus încă unul la Ciurel, odată cu care în sfîrșit pe chei e sens unic.

Firește: nu e loc de laudă, întrucît ne putem pomeni că asta ar fi ceva care-i bine făcut de primărie.

Dar merită să amintim toate aceste îmbunătățiri de infrastructură bucureșteană, care se adaugă celor cunoscute din ultimii ani: pasaje noi și legături stradale îmbunătățite.

Cantitativ, nu-i puțin lucru; calitativ e încă… puțin.

Ușurătatea traversării Gîrlei cu mașina se traduce, indirect, într-un folos cetățenesc general – dar să nu uităm că, direct, pietonul nu prea-i îmbiat de rîul ce taie orașul nostru-n două.

Dîmbovița nu-i o promenadă și nici loc de petrecut vremea în mod plăcut; pe apele coclite și pline de buruieniș nu te poți da cu barca și nu s-au construit pasarele pietonale care s-ajute omul să treacă mai iute de pe un mal pe altul: ce bine-ar fi, de exemplu, să poți traversa la Mihai Vodă ca s-ajungi dinspre Centrul Vechi înspre Izvor!

Dîmbovița trebuie – cu orice preț – să fie a Capitalei.

listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.