despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

V V C X

Încet, seria noastră vestigii ale vremurilor contemporane a ajuns la episodul al zecelea.

Începem cu un anunț anacronic – în redactare, cel puțin! – pentru că nici azi protecția muncii n-ar trebui să fie o vorbă goală. Doar că nu-i mai spune protecția muncii, ci EHS; astea-s vremurile! Panoul e primit de la Ionuț Toderaș, căruia-i mulțumim mult!

Tot un anunț mai vechi din domeniul NTSM avem de la Ando:

Există și azi destule întreprinderi – devenite, desigur, societăți comerciale – care și-au păstrat aerul de… întreprindere. Pe holurile lor te-aștepți și azi să dai peste conțopiștii lui Matty… Iată un anunț de pe un lift:

… rămas de pe vremea cînd toate mergeau cu hopuri. Mașinile circulau o duminică cu soț, o alta fără soț; curentul se lua de două ori pe zi; făceam economie, tovarăși!

De ce trebuiau – lifturile – să oprească din două în două etaje? De ce era nevoie să circule doar cu liftieră? Și azi mai găsim liftiere; decît să le dea afară, entități comerciale anacronice le păstrează, prizoniere pe un taburet mititel în colțul liftului…

Ce ziceam de aerul de întreprindere? E surprins, de curînd, într-o astfel de societate comercială contemporană:

Cîndva – ne aducem aminte – totul era organizat. Fiecare lucru la locul lui; alimentara numărul 1, alimentara numărul 2; iar serviciile erau centralizate cum se cuvine; la nivel de sector – cel puțin:

Încheiem. Ando a ridicat un pic ochii, pe Calea Victoriei – și a văzut reclama asta la ONT:

Mie mi-a trecut prin față fără s-o văd pînă acum…