despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Deşteptareaaa !!!

scris de Ando

Pentru ceea ce se joacă zilele astea la CM de fotbal din Rusia, nici că se putea o fotografie mai bună decât cea apăruta în ziarul Scânteia din decembrie 1963.

In ea este surprins celebrul „Tudorică”.

Personaj pitoresc, simpatizat de toti microbiştii, cvasi-omniprezent, cel puţin pe stadioanele Bucureştiului, el era cel care intona din trompetă „deşteptarea”, atunci când jocul lâncezea şi spectatorii se plictiseau.

Revenind la CM, deocamdată, dezamăgirea este mare. Fotbal cu ţârâita (să nu ni se aplece), spectacol, deseori, anost. Jucători totalizând sute de milioane de euro, plictisiţi sau obosiţi, fac greşeli de nivelul… Voluntari sau Chiajna, echipe cu ştaif „legumesc” câte un 1-0 cu neica nimeni, şi ăla obţinut chinuit sau norocos.

Păcat! La nivelul ăsta, aşteptările sunt mari şi nici măcar spectacolul plin de culoare, de entuziasm şi imaginaţie al suporterilor nu poate compensa lipsa fotbalului de calitate.

 

Case căzute 246 – Str. G-ral Alexandru Cernat 11A și 22

Stiluri diferite, amîndouă simple și încă nelăsate de tot în paragină; fiindcă-s peste drum una de cealaltă, le vedem la pachet.

Pe una dăm chiar de-o plăcuță de asigurare veche pe care n-o aveam în colecțiile noastre.

mai multe despre Case căzute

7 mașini vechi XCVI

de Ando și HM

Ne vedem de treabă, ajungînd la episodul 96.

Uite-un Pontiac Eight – unde-o fi Sergiu să-i urmărească pe legionari cu el?

Găsirăm un BMW de mare excepție, un coupé formidabil:

 

Ce linie, pe acest 3.0 CSI! – și la doi pași, vedem și unde-a ajuns marca asta-n ziua de azi.

Vedem cum arată o dubiță dintr-asta de unde-o să ne luăm burgeri și alte chestii la modă pe la festivalurile de street-food. Noroc c-o vedem așa cum e: așa cum a făcut-o Citroënul

Cît de frumos putea să șeadă sigla uriașă-n față – o încîntare! Adrian mai are una, mai dichisită, pe care ne-a arătat-o mai demult.

Mai avem și-o mînă de CX-uri, unul chiar break.

Nu strică niciodată să ne completăm colecția de Renaulturi 10. Uite-le: folosite și funcționale. Cel vișiniu de la  Dragoş Bora – cel alb-murdar de la Boemul. Îmi place că ne-nfățișează ambele variante de design.

Fiindcă-i așa cuminte, privim cu drag dubița asta – IFA Barkas:

… și încheiem cu japoneza de rigoare; azi e o mașinuță de ispravă – mică și de nădejde: Nissan Micra. A apărut la-nceput de ani ’80, noi vedem cum arăta varianta cu un face-lift a primei serii. La noi a prins de minune cea din seria a treia.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

Case căzute 245 – Str. Popa Nan 85

Nu-i singura amărîtă de pe-aici, dintre Delea Veche și Calea Călărașilor.

mai multe despre Case căzute

ce poză bogată!

Sînt poze care chiar le au pe toate.

Cum ar fi asta – o știm prin cei de la Cartierul Uranus la expoziția deshisă la hotelul Marriott.

Ce poză! Ce belșug de detalii! Cîte povești de spus – povești mici, căci poveștile mari sînt legate de loc, de atmosfera distrusă; doar ne aflăm la Niță Stere, acolo unde Uranusul se-ntretăia cu 13 Septembrie.

Poate aerul trist și mohorît te-ar face să crezi că zonei îi lipsea viața – canci! Era foarte vie; ia doar să privim cît comerț se făcea aici, în fața micului scuar!

Avem în dreapta un chioșc-tip de înghețată! Ținea exclusiv de fosta Intreprindere de Industrializare a Laptelui (era-n Militari, unde s-a făcut Cora Lujerului). Știm cum în anumite zone unde magazinele se nimereau mai rare, în astfel de chioșc se vindea lapte, iaurt…

După el, unul mare de „loto-prono”; era mare deoarece puteai intra-n el, ca într-un magazinaș, să te așezi chiar în tihnă cît îți căutai inspirația să-ți alegi numerele norocoase. S-ar putea să mai fie vreunul prin București? Acum nu mulți ani încă-mi săreau în ochi!

Al treilea e de ziare – difuzarea presei; cît am povestit despre frații lui!

Ne sar în ochi și vreo două tarabe; cea din mijloc are clar un lacăt. Oare ce s-o fi vîndut la ele? Poate ceva covrigi, în cea albă din dreapta? Tot în partea dreaptă se mai vede o cutie; nu e tarabă, ci avea-n ea nisip pentru pus pe șine, să nu patineze tramvaiul – treceau vreo cinci linii pe-aici…

În colțul din stînga mai zac niște chestii care nu se pot identifica – ne mulțumim doar să le vedem, și atît.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Case căzute 237 – Str. Vulturilor 56: nu mai e!

era ceva de capu’ ei – acuma nu mai e nimic-nimic. Au demolat-o. Pe Vulturilor se curăță aprig.

mai multe despre Case căzute

Civilizație publică XLIX – remorci și rulote

Ne-am obișnuit, de ceva vreme, cu imaginea rulotelor prin oraș. Că-s de recreere, că-s potrivite pentru muncitorii de pe șantiere ori că merg de minune pentru cei ce s-au apucat de ceea ce numim „street food”, le vedem tot mai des.

Descoperim, însă, că n-au fost vreo raritate nici în vremurile trecute. Așa că privim cîteva feluri de remorci închise – carosate – și rulote utilitare și istorisim despre ele.

Cu ce-ncepem? Cu un model de rulotă cu o singură osie foarte întîlnit în Capitală.

Astfel de mici rulote erau puse prin preajma piețelor, pe margini de bulevarde și-n ele se desfășura importanta acțiune de colectare a materialelor refolosibile, îndeobște maculatura. Înăuntru ședea cîte-un nene sau o tanti cu un cîntar – dacă te-mprieteneai cu ei poate mai puneai mâna și peste niscaiva reviste interesante. Programul era destul de lejer și nu rar le găseai cu lacăt pe ele.

Au funcționat pînă după Revoluție, cînd unele au făcut pași și-au ajuns prin piețe, pretîndu-se la comerțul cel nou; printre ultimele astfel de rulote în care chiar s-a făcut reciclare au fost cele de la Virgiliu, de pe colțul Berzei cu Dinicu Golescu; se ghicesc în spatele tramvaiului din poza de mai jos.

 

Nu știu cînd au apărut; în anii ’70 erau deja. Cu siguranță c-a fost o industrie care s-a ocupat sistematic de producerea lor; ca și de producerea altor modele de remorci mai mari – cu două osii -, cum ar fi cele de transport de persoane.

Le întîlneam pe șantiere, în agricultură: se legau de tractoare și mai rar de camioane. Erau tare incomode pentru pasageri, suspensiile fiind ca pentru cartofi.

 

Dată fiind existența din abundență a… lipsurilor socialiste, o bună parte au ajuns pe butuci, cauciucurile și alte piese fiind folosite pentru alte utilaje. În fapt, în astfel de remorci se țineau lucruri ori se mai încartiruiau niscai muncitori care n-aveau unde să doarmă.

Dar au existat și remorci destinate din fabricație locuirii!

… folosite la șantiere mai îndepărtate, prin țară. Pe cea de mai sus nu m-am învrednicit s-o pozez la vremea cuvenită și-așa că am mai găsit-o doar pe „street view”…

Bine-nțeles, întîlneam prin oraș remorci cu diferite aparate ori scule trebuincioase lucrărilor edilitare…

… plus cele de pe șantiere. Nu-s prea multe imagini oficiale cu ele, că nu poți zice că erau prea arătoase.

  

Au dispărut odată cu marile șantiere bucureștene, ajungînd la fier vechi, la țară, la stîne, ori transformate în magazii ori alte dependințe.

E momentul să coborîm mai mult în timp, și să menționăm că la vremea cînd s-au ridicat primele mari cartiere de locuit – precum Balta Albă – vînzarea alimentelor se făcea și din autobuze ori remorci transformate în magazine; asta fiindcă deși oamenii se mutaseră în blocuri, complexurile comerciale nu fuseseră încă terminate

Să revenim la ale noastre. Niște chestii mai mititele – cu o singură osie – se găseau pe străzi pe oriunde apărea cîte-un șantier de reparații ale „utilităților publice”.

    

În imaginile astea color mai apucăm să vedem și alte detalii interesante. Ca de pildă un camion de transport persoane – tot pentru muncitorii duși dintr-un loc într-altul – căruia-i lipsea confortul minim oferit de un autobuz și un „Buceag” carosat de I.T.B. și folosit pe post de depanare; ca el au fost multe.

Cine are chef să bată marginile bucureștiului o mai găsi, ruginite prin cine știe ce foste incinte de „coloane auto” ori de întreprinderi, droaște ruginite. Și poate s-or mai afla și printre blocuri, pe unde încă nu s-au apucat primăriile de desțelenit.

 

Uite, deci, că am mai reușit să descoperim o seamă de lucruri din trecut – din timpuri în care, surprinzător, coexistau atît penuria care ne silea să experimentăm troleibuze de marfă pentru aprovizionarea piețelor, dar și înțelepciunea de-a ține în funcțiune bibliobuze, care serveau drept biblioteci publice mobile.

surse foto: TramclubNorihiro Haruta • Cartierul EvreiescIliaș Duțescu • Cristian Malide • Aparu Ștefan-Daniel

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Case căzute 244 – Str. Radu Calomfirescu 8 și 10

scris de Ando

Am mai trecut noi pe aici, dar ne scăpase prăpădul de la numărul 8. Oarecum explicabil pentru că, acum câţiva ani, gardul din faţa acelui nefericit bloc era încă în picioare şi asigura, cât de cât, o protecţie.

Acum, cu gardul ciuruit, acolo e tărâmul nimănui! Jaf, mizerie, „personaje” ciudate care mişună pe acolo, câini agresivi, o adevărată cloacă! Şi asta, unde? La doi paşi de Sfântul Gheorghe, adică de kilometrul zero al oraşului! Iar pe fundal, avem acel sinistru schelet de beton cu găvanele ferestrelor golite de rame şi geamuri.

… În acel bloc a fost sediul „Romcim”, dar cum a ajuns în halul ăsta, nu ştiu.

Lipită de acest loc – sumbru şi nefrecventabil chiar în miezul zilei – avem clădirea de la numărul 10. O clădire interesantă şi care, deşi părăsită, se ţine (încă) bine. La parter, chiar se vede intenţia de protejare împotriva eventualilor intruşi, dar când ridici privirea spre etaj, aspectul dezolant e total. In afara clădirii de la stradă, se poate observa, în fundul curţii, un alt corp, la fel de pustiu.

Ajuns aici, îmi permit să fac o speculaţie. Să privim captura satelit a zonei care include cele două imobile alăturate, marcate cu X. Rezultă o halcă de teren de loc neglijabilă, nu-i aşa? M-am gândit la asta pentru că, la câte s-au întâmplat în oraşul ăsta pe partea imobiliară, nu mi se pare o ipoteză neglijabilă ca cele două imobile să fie cumpărate şi, apoi, rase „la pachet”.

Să vedem însă ce ne rezervă, concret, viitorul. Şi, dacă veni vorba despre viitor, pentru că tot suntem pe această stradă, merită să semnalăm faptul că imobilul de pe colţul cu Hristo Botev, de la nr. 15 – aşa cunoscuta Casă cu geamuri bombate – imobil clasat drept „monument de arhitectură al Municipiului Bucureşti” – este înconjurat cu schele şi acoperit cu prelată, semn că se lucrează la reabilitarea lui!

mai multe despre Case căzute

Case căzute 243 – Str. Matei Basarab 59

scris de Ando

Respectiva clădire este, sau mai bine zis era, chiar vizavi de fosta primărie a sectorului 3. Despre felul dramatic în care s-a ajuns de la Labirint la artera Matei Basarab, am scris şi noi aici şi aici.

Cert e că, după mai mulţi ani de zăcut în tristă paragină, dacă privim ce „curăţenie” s-a făcut prin curte, e clar că şi clădirii de la stradă i-a venit sorocul. Tare rău mi-ar părea, să dispară şi acel brad, rămas stingher…

mai multe despre Case căzute

Case căzute 242 – Str. Episcopul Radu 26

scris de Ando

Ca reper: suntem la doi paşi de Calea Moşilor, pe strada cu vestitul cavaler în armură căţărat în vârf de acoperiş.

O zonă imobiliară bălţată, cu clădiri vechi, de calitate şi încă bine păstrate sau reabilitate, dar şi cu destule case neîngrijite şi unde au apărut şi multe noutăţi, construite după 1989.

Aici, la numărul 26 , agonizează două clădiri „în oglindă” care adăposteau, până acum câţiva ani, un cămin pentru bătrâni. Părăsite de acea instituţie, acum, arată ca în imagini…

mai multe despre Case căzute