despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1970 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Reclamele a trei hoteluri bucureștene – Victoria, Union și Negoiu (calendarele au și riglă și centimetri, și-n țoli, să fie acolo) – și a întreprinderii pentru exploatarea vagoanelor restaurant și de dormit a Căilor Ferate Române (Romvared): „voiajul devine mai plăcut călătorind la vagonul de dormit și servind masa la vagonul restaurant”

 

Va urma!

un ciot uitat de vreme

… recent, s-a deschis o clădire de birouri pe Coposu, una dintr-acelea terne, neinteresante. În spatele ei, cum te uiți din strada Matei Basarab, dai de o alee blocată cu barieră: cum ar veni nu o stradă, ci o parcare.

Doar că acolo este stradă. Este fosta albie a străzii Matei Basarab, care ajungea oblu spre Sfînta Vineri pe vremea cînd nu fusese demolat tot cartierul ăsta.

Să fim cinstiți: închiderea acestui ciot uitat de vreme nu chinuie cîtuși de puțin traficul auto local, iar pietonii se pot deplasa nestingheriți. Pîn’la urmă, artera în sine încă există, e practicabilă, iar cu istoria ei – mă scuzați – zău că mare lucru nu mai putem face.

Dacia 1300 la 50 de ani

de Ando și HM

Nici nu se pornise bine producția modelului Dacia 1100 la Colibași (azi Mioveni) și după un an ne pregăteam să aducem un alt Renault în tînăra noastră industrie auto.

L-am numit Dacia 1300 și l-am lansat acum juma’ de secol, în toamna lui 1969: s-a văzut vineri, pe 3 octombrie, în cadrul Expoziției Realizărilor Economiei Naționale.

Modelul francez – Renault 12 – de-abia fusese și el lansat; și presa a fost invitată mai tîrziu în octombrie să testeze ambele mașini.

 

Dacia 1300 a continuat să atragă privirile vizitatorilor și la expozițiile următoare, iar din aprilie 1970 s-au început și livrările.

Primele Dacii 1300 erau, desigur, „franțuzești” – cum ar veni, le asambalam; rapid, industria noastră a asimilat complet fabricarea mașinilor. Au urmat variantele break, pick-up și autoutlitarele derivate.

… și, la fel de iute, s-a pus pe roate și industria service-urilor auto dedicate, așa cum ne-arată deja Cartea de telefon din 1970.

Am analizat în detaliu schimbările prin care a trecut Dacia noastră în cei peste 35 de ani de fabricație, iar azi vă arătăm – mai jos – și-o sumedenie de poze cu mașini de prin oraș. Unele merg pe stradă, altele n-o să mai meargă decît la topit.

 

cu imagini și de la Boemul și Andrei Mihailista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1970 (I)

de C. D. Mocanu și HM

… un îndemn copiilor și tinerilor să citească revistele dedicate: Arici Pogonici, Luminița și Cutezătorii precum și pandantele ultimelor două în limba maghiară: Napsugár și Jóbarát. În 1970 se citeau cu plăcere, nefiind încă umplute de cultul personalității ceaușiste.

Campionatul mondial de hockey din acel an s-a ținut la… Galați și a fost un bun prilej și să crească vînzarea de săniuțe, schiuri, patine, accesorii din magazinele de specialitate.

În fine, un calendar destul de artistic al Întreprinderii pentru colectarea metalelor.

Va urma!

1979 – În Bucureștiul iubit

„Scînteia” – tot într-o duminecă, doar că era 2 septembrie 1979:

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1969 (VI)

de C. D. Mocanu și HM

Bunuri de consum: aspiratorul „Practic”, mașina de spălat „Alba Lux”, frigiderul „Fram” (ger în plină vară) – dar și probabil necesarale paste „Protex” (contra ruginirii) și „Cromex” (pentru curățat și lustruit suprafețele metalice)

Va urma!

1959 – Bucureștiul la 500 de ani

de Ando și HM

Pe 20 ale lui Septembrie – azi – e ziua Bucureștiului. 560 de ani face, dacă vreți să știți; 560 de ani de atestare, că așa ne-am obișnuit să ținem socoteala.

La mulți ani!

Ca cadou, ne gîndirăm să-nfățișăm felu-n care presa anului 1959 sărbătorea cei 500 de ani rotunzi ai Capitalei. Toată luna au curs articole lăudînd prefacerile orășenești prilejuite de tînăra putere populară.

Vedem, firește, noile construcții – blocuri, cvartale – precum și cîteva din planurile viitoare. Ni se arată schimbările din zonele Gara de Nord, Grivița, Piața Palatului, Bucureștii-Noi, Muncii, Floreasca. Mai vedem noul combinat APACA și cîteva din clădirile centrale ce umpleau goluri urîte – că așa gîndeam, că ce-i rămas de pe vremea burgheziei numai frumos nu era.

Ca să pricepem mai bine de unde plecasem și, dacă nu unde ajunsesem, măcar încotro vroiam s-ajungem, ni se-arată și cîteva pagini din istoria Bucureștiului, cu antitezele de rigoare.

Apăreau și oamenii Bucureștiului – ei și faptele lor.

Mare chermeză, nu știm să fi fost; dar despre niscai expoziții, spectacole de gală, oaspeți și discursuri – mda, destule discursuri la sesiunea jubiliară a Sfatului Popular! – tot am aflat:

Încheiem cu paginile pline cu poezele, prostioare și gargară dedicate sărbătorii chiar din ziua de 20, care-n 1959 a căzut – frumos – dumineca.

 

Nu fusese taman subiectul „fierbinte” al presei de-atunci: tovarășul Hrușciov taman vizita Statele Unite, Uniunea Sovietică lansase prima rachetă cosmică ce atinsese Luna, și spărgătorul de gheață atomic „Lenin” pleca-n cursa inaugurală – astea erau chestiuni mult mai importante la vremea aia.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1969 (V)

de C. D. Mocanu și HM

… o tranșă de calendare mai turistice: restaurantele bucureștene „Odobești” și „Caru’ cu bere”, unitățile cooperației de consum și Oltul.

Va urma!

7 mașini vechi CXIII

de Ando, Bobocul și HM

Ce repede le-a ajuns bătrînețea pe mașinile din episodul de azi – toate de-un leat! Cînd te gîndești că-s modele ce atrăgeau interesul în anii 2000, zău că te pune pe gînduri trecerea timpului. N-am n-am ţinut să avem numai maşini Hyundai… doar că aşa ne-au ieşit în drum – ce să faci!

Deci, dacă avem… să le vedem! Sonata a fost un model reuşit, măricel şi confortabil.

Santa Fe a ţinut bine la tăvăleală, de cînd a apărut el.

Tucson – părerea mea! – a fost genul de mașină care-a venit la țanc, pe o nișă-n creștere.

Getz, deşi micuţ, era încăpător şi echilibrat – reuşit.

 

… iar Hyundai Accent a fost multă vreme un model de succes la noi – în vest a mers bine o variantă cu fundul mai scurt -, atît cu seria pe care v-o arătăm (chiar dacă linia îi era deja desuetă), cît şi cu cea care i-a urmat.

Deși nu era decît un Elantra mai șmecherit, modelul Coupé – cunoscut și ca Tiburon – a avut căutare.

… încheiem c-un Elantra (s-a vîndut și ca „Lantra”) pe care l-am găsit pe străduțele din Kavala; pentru unele standarde grecești, chiar se ține bine.

Ce, doar Adrian să ne arate poze cu mașini din Grecia?

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1969 (IV)

de C. D. Mocanu și HM

O tranșă de calendare mai „generice” – la Luna Cadourilor, la bijuterii, la publicitatea prin „Recom” și – că tot vine bogăția toamnei – cîteva ale Direcției de valorificare a legumelor și fructelor.

Va urma!