despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

Cîndva, acum mai bine de un deceniu în urmă, a fost aici una din cele mai bune și de succes șaormerii din oraș. Dar au venit șantierul și demolările, vadul i s-a dus și lumea a uitat de ea – e vorba de șaormeria La Matache. O vreme i-a luat locul Dinner Food. Acum s-a deschis aici un Jerry’s Pizza: „se știe dintr-o felie”.

Multă vreme restaurantele La Mama au rămas în urmă, cum s-ar zice. Așa că-i de bine c-au făcut un pas interesant, deschizînd taman la Muzeul Țăranului, în locul vechiului club. Un mare cîștig pentru zonă, care – deși aparent plină de mîncare – ducea lipsa unui restaurant solid.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor: La Mama

… mi-am dat seama că, dus de-ale vieții valuri, n-am mai fost pe la un La Mama de ani și ani de zile. Se-ntîmplă, nu mi-o luați în nume de rău…

La sfîrșitul anilor ’90, Bucureștiul încă nu se dumirise bine care-i treaba aia cu civilizația, cu consumul, cu pauza de prînz, cu prinsul mușteriului în mreje.

La Mama este, poate, primul restaurant bucureștean care-a-nțeles că se poate face treabă-n domeniul ăsta, al mîncatului. Și-i datorăm multe și azi, acestui restaurant – fără glumă.

Și azi, La Mama” este un soi de etalon de eficiență și civilizație în lumea restaurantelor. E-un soi de eficiență cinstită, care nu-și dă cu firma-n gard – și asta-i grozav. Mă uit la restaurantul de lîngă Ateneu – solid și perfect și-mi pare bine că s-a menținut într-un simbol al zonei, că a devenit un etalon, că a ajuns o rețetă copiată.

Așa pare – și așa e; lucrurile care par într-un fel suficientă vreme, înseamnă că… așa sînt.

Și… cum naiba poți asculta aici, la restaurant, pe bandă, muzică mai bună, mai inspirat-aleasă, decît la radio?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Caru’ cu Bere: Restaurantul destept

O buna parte din meritul pentru mancarea buna, servirea corecta si atmosfera suportabila din majoritatea restaurantelor de azi se datoreaza unui lant ce-a-nceput sa fiinteze cu aproape 10 ani in urma.

Se numeste La Mama, si de cand a fost clar ca stilul lui merge, a fost urmat, imbunatatit si depasit.
Cred ca stiti cam ce vreau sa zic: locuri curate, cu dever, cu portii mari, cu preturi mai degraba indreptatite-si cam atat. La Mama nu mai e chiar ce-a fost, dar dupa el, cum ziceam, au venit lucruri bune. Unul dintre ele e City Grill, un concept ce s-a dezvoltat cu pasi repezi, si care acum trage in tot ce misca-nu gasesti zona noua de birouri fara unul pe-aproape.

In plus, s-a extins si altfel: iata, de ceva vreme au redeschis Caru’ cu Bere, si l-au facut sa zbarnaie, fara sa-i strice izul istoric. E drept ca eu as fi preferat niste portii mai mari.
Ca o curiozitate, are bucataria comuna cu City Grill-ul de pe Lipscani.
Sa fie adevarat zvonul ca vor prelua si Hanul lui Manuc? Daca da, nu mi-ar parea rau, caci fac treaba buna.

Ca bani: rezonabil
Curat: foarte curat
Servire: buna!

ultima dată acolo: toamna 2008