despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

La Matache e acum Dinner Food

… după cum ziceam și mai demult, zona Matache va reveni greu la viață. E relativ departe de birourile din partea corporatistă a străzii Buzești – departe pentru lucrătorul la birou flămînd; iar legăturile proaste care deservesc Piața Matache o fac de ocolit pentru pensionarul care caută ceva mai lesnicios de adus acasă.

Chiar și în cele mai negre momente ale zonei, șaormeria – fast food La Matache nu a închis și nu a plecat; dar compromisul s-a simțit cam în tot ce făcea.

De curînd, La Matache caută să-și schimbe norocul. Se rebrănduiește, sub numele de Dinner Food:

… are din nou servire la geam; și – în deșertul urban de la Matache – e o oază de lumină. Să-i fie cu noroc.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

o să revină Buzeştiul la viaţă?

A trecut o lună de cînd şoferul bucureştean se bucură de lărăgămîntul noului ax nord-sud ce uneşte Victoriei de Virgiliu; asta nu înseamnă, din păcate, că restul cetăţenilor are vreun folos imediat.

E adevărat că de-a lungul străzilor Buzeşti şi Berzei nu era chiar o aglomeraţie de magazine, mici afaceri şi servicii prospere – cu mult înainte ca zona să fie închisă în vederea demolărilor erau zeci de spaţii comerciale goale, iar destule din cele care funcţionau se tîrau de pe o zi pe alta. E adevărat; dar adevărat este şi că şantierele şi închiderea traficului au pus cruce multor afaceri bune…

Am luat-o la picior, curios să văd ce a mai rămas în picioare după cei aproape patru ani în care locul a fost mort.

Am pornit de la intersecţia cu Ştirbey Vodă: prima clădire ce-ţi sare în ochi este aceea a fostului magazin de covoare Pronto Padimex – o clădire veche refurbishată. Ţineţi minte covoarele, carpetele şi preşurile scoase odinioară la vînzare şi atîrnate pe garduri, la stradă. Azi, aici, sînt nişte birouri.

Nu se întîmplă mai nimic pînă la intersecţia cu Berthelot, în afară de un butic şi de o farmacie care stă de ani de zile pe colţ; nu se întîmplă nimic nici mai departe, pînă la locul unde Abu-Bacri rezistă de ani de zile. De fapt, nu se întîmplă nimic pînă la giratoriul imens de la Mircea Vulcănescu, nici pe stînga, nici pe dreapta…

Majoritatea spaţiilor comerciale de aici – mai ales acelea cu profil de alimentaţie publică – sînt închise de peste un deceniu; e drept că sînt cîteva care au tras obloanele în istoria recentă. De pe partea demolată a străzii ducem lipsa unei covrigării bune, în special…

Giratoriul oferă o deschidere interesantă înspre Gară – o deschidere care pare folositoare; păcat că mai departe, în preajma Gării, traficul are tendinţa să se blocheze urît.

Mergînd mai departe, pe partea pieţei Matache, spaţiile goale – rămase în urma demolărilor – sînt largi; a rămas în funcţiune autogara de microbuze, cu toată ţigănia ei; pe partea de vizavi, doar magazinul de piese auto a rămas mereu deschis; în rest, pînă la semaforul de la bustul lui Haralambie Botescu toate spaţiile comerciale sînt moarte.

Aici – în zona asta – pare că lucrurile vor începe să se mişte, în viitor. Nu repede; fiindcă atunci cînd oamenii pierd deprinderea de a cumpăra, de a face un ocol pe undeva, de a se opri într-o staţie ca să ia un suc şi un pachet de ţigări, deprinderea asta se reface îngrozitor de greu. Nici tramvaiele nu mai opresc pe aici – şi asta contează; contează.

Şaormeria „La Matache” există şi azi – dar nu mai face nimic de luat în seamă. Nici ca mîncătorie nu mai este bine-văzută. Nu ştiu dacă-şi va reveni vreodată, tare-s sceptic.

Vizavi este, fireşte, un maidan urît care-ţi arată dosul meschin al Pieţei Matache – piaţă care nu o duce însă chiar atît de rău.

Ştiţi – nu Hala Matache însăşi dădea farmecul zonei, şi pierderea ei nu e nici o pagubă. Zona avea – da! – un şarm, un ceva al ei; dar era dat de îngustimea străzilor şi a trotuarelor, de gălăgia oamenilor, de încrucişarea tramvaielor, de gîtuirea traficului; astea s-au pierdut şi nu ştiu nici azi dacă îmi pare rău cu adevărat că s-au pierdut…

Intersecţia cu Calea Griviţei e „moartă”; văd însă că – cel puţin în aparenţă – înspre Gară atmosfera începe să fie un pic mai optimistă.

Mergînd înspre Polizu, vedem că nu se petrece încă nimic.

Zona este scoasă la lumină doar de activitatea unei şcoli particulare. În afară de garajele Radioului şi de o spălătorie, nu e altceva. Covrigăria – dacă n-aţi uitat de ea – nu se va mai deschide.

Pe partea de vizavi terenul este folosit ca parcare particulară – afacere care ar trebui să meargă bine de tot. Înainte de demolări, aveam aici – notabil – restaurantul turcesc Shark şi o frizerie ieftină, la care lumea stătea pe vremuri la coadă şi-n stradă…

La intersecţia cu Occidentului şi Polizu merge bine mîncarea „gătită” – multele clădiri de birouri din zona adiacentă trimit aici hoarde de oameni flămînzi la orele prînzului.

Mai departe, nu are rost să vă mai duc; intrăm în zona corporatistă, ne apropiem de Victoriei – zonă pe care-i bine s-o ocolim pe cît se poate, cînd sîntem cu maşina; nu strică, uneori, să ne băgăm pe strada Doctor Felix şi să ne căutăm scăparea pe aici. Păcat că segmentul ei de pînă-n Cuza este încă un dezastru:

Ce va fi aici, pe viitor? Nu ştiu. Se vor deschide, se vor re-deschide magazine, cum vor circula oamenii, care vor fi traseele şi interesele lor? Vom vedea, oameni buni.

Salvaţi şaormeria Matache!

Dac-am fi acum la radio, aţi putea şi auzi zgomotul inimii mele sfărîmate.

Fiindc-am poftit să mănînc o şaormă ca pe vremuri, cu vită şi berbecuţ, m-am dus la şaormeria La Matache.

Bună; am mîncat de atîtea ori acolo! Ştiam totul despre ea – şi nu din presa economică; se lăudau chiar băieţii de-acolo că în 2008 au fost cea mai profitabilă şaormerie. Vindeau sute de chile de carne de pui şi de vită pe zi; ţineau deschis non-stop şi – pe vremea aia – un vînzător bun pleca acasă şi cu 25 de milioane.

Doar că azi şaormeria La Matache de-abia se ţine cu dinţii de viaţă. Vinde pe sfert, clienţii au fugit – speriaţi de demolări, gunoaie, noroi şi ruine. Băieţii au rămas, cu salariile pe jumate – dar nu se lasă; chiar dacă zona a murit, poate mai e o speranţă. Iar şaormeria, aşteptînd vremuri mai bune, nu a făcut rabat de la calitate în tot timpul ăsta.

La Matache – laolaltă cu alte afaceri oneste din preajmă – speră să se termine odată bîlciul făcut în jurul Halei; că, după ce se va construi noua stradă Buzeşti, consumatorii se vor reîntoarce pe-acolo.

Şi nu! Nu Oprescu a nenorocit zona! Ci nişte oameni care nu văd, nu pot, nu vor să vadă mai departe de ideile lor fixe.

Salvatorii Bucureştiului cum de nu-şi dau seama că salvarea Bucureştiului înseamnă şi să te porţi în interesul Bucureştiului?

E în interesul Bucureştiului să blochezi proiecte şi investiţii? E în interesul Bucureştiului să nu poţi să beneficiezi de proprietatea ta? E în interesul Bucureştiului să dai faliment doar ca să se poată lăuda cineva cu lupta împotriva sistemului?

Mă, salvatorilor! Dacă v-ar fi păsat de Matache, în loc de proteste, procese, mitinguri şi marşuri, v-aţi fi strîns laolaltă şi, odată pe săptămînă, v-aţi fi dus la cumpărături în zona Buzeşti-Matache, ajutîndu-i astfel pe comercianţii afectaţi de lucrări!

Doamne, mi-e atît de silă!

Mulţumesc, salvatorilor! Fiecare chil de praf pe care-l înghit, din cauza voastră îl înghit. Fiecare kilometru în plus pe care-l ocolesc, din cauza voastră-l ocolesc. Fiecare leu pierdut de cei care nu vînd nimic, din cauza voastră e pierdut.

Din cauza voastră.

Şi în ciuda voastră, azi, înconjurată de praf, gropi şi moloz, şaormeria La Matache se încăpăţînează să trăiască.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos