despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Din zbor – Limba română (XVIII)

scris de C. D. Mocanu

„Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește
Pentru Dumnezeu!”

Au trecut doi ani de la producerea accidentului în care  și-a pierdut viața tânărul polițist Bogdan Gigină, motociclistul antemergător aflat în componența coloanei oficiale a ministrului de interne de la vremea aceea, Gabriel Oprea.

Direcția Națională Anticorupție se face că cercetează (Nu pricep nici bătut de ce Sperietoarea Națională caută corupți într-un accident rutier!) și bate pasul pe loc de atât amar de vreme. Cele șase cereri de urgentare a anchetei adresate procurorilor au rămas fără răspuns și fără efecte sporind suferința familiei celui dispărut.

O gureșă pitpalacă, o Roxană programată să scoată direct pe gură (fără ocolișuri stânjenitoare prin creier) prostii cu viteză maximă, profită de necazul oamenilor și se simte datoare să ne informeze:

Și familia dar și avocatul se gândesc și la alte măsuri, să se adreseze și altor căi pentru a face în așa fel încât Direcția Națională Anticorupție să soluționeze cât mai repede această cauză.”

O zicere tipică celor care sunt mistuiți de dorința de a se auzi vorbind.

Eu unul îmi doresc să asist la momentul în care gurista deghizată în reporter TV se adresează căii ferate București–Oltenița sau căii Văcărești solicitând finalizarea cercetărilor și trimiterea în judecată a celor acuzați de moartea polițistului aflat în misiune.

În limba românilor, substantivul feminin cale are înțelesul de „drum, fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor” sau de „arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă”sau de „element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină” sau de „succesiune de linii și centrale prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între localități.”

Verbul a (se) adresa are la rându-i înțelesul clar definit prin „ a (se) îndrepta (cu) vorba către cineva, a (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.”.

Calea nefiind nici persoană, nici instituție, formularea  „să se adreseze și altor căi” ofensează limba română și pe vorbitorii ei avizați.

Și uite așa, o ignorantă cu aere de vedetă a transmisiunilor în direct aruncă în derizoriu un fapt de viață grav, sensibil cu care niște semeni de-ai noștri se confruntă.

O singură măCiucă poate face zob un car de oale!

Din zbor – Limba română (XVII)

scris de C. D. Mocanu

„De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiți ca să roșească
Țărna ce călcăm?”

Ascult radioul de când mă știu. În familiile gospodarilor din Vitanul copilăriei mele televizorul a poposit târziu. Își construiau case, cumpărau în rate mobilă, aragaz și frigider. Televizorul era un lux. Nu încăpea în bugetul drămuit cu multă chibzuință.

Aparatul de radio îmi este prieten bun de mulți, mulți ani. Acasă, la birou, în grădină, în mașină, suntem nedespărțiți.

Zilele trecute, aflat pe niște drumuri lăturalnice din Ilfov, încercam să fac suportabilă monotonia peisajului ascultând o emisiune pentru prietenii de la zece!

Prezentatoarea descria în cuvinte meșteșugite belșugul unei piețe de aiurea. Legumele și fructele toamnei au fost trecute în revistă: mere, pere… și gutui, gogoșari, varză, castraveți… și ridichii. Cum? Ridichii?

Această formă de plural a substantivului ridiche a fost lansată public de „academicienii” de la „Academia Mega Image”. Nu credeam că vor face prozeliți, mai ales în lumea bună. Printre cei alături de care trăiesc într-o localitate mai apropiată de Fierbinți decât de București, mi-a fost dat să o aud foarte rar.

Academicienii de la Academia Română spun că e greșită. Sunt singurii pe care avem datoria să-i credem.

Dacă postul care a transmis emisiunea nu ar pătrunde peste tot în țară, aș fi tratat pozna cu oarecare toleranță acceptând că oricine are dreptul să greșească. Unii însă, abuzează de acest drept. În cazul limbii române, abuzul este doar neștiință și ignoranță.

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic face lumină. Acest valoros instrument de lucru pentru toți cei care au ca principal mijloc de producție limba neamului lor, ne învață că pluralul substantivului feminin ridiche art. ridichea (NU ridichie – ridichia!) este  ridichi – art. ridichile (NU ridichii – ridichiile!).

Sunt din ce în ce mai sigur că mulți dintre „meseriașii” presei audio–vizuale nu au scule.

Din zbor – Limba română (XVI)

scris de C. D. Mocanu

„Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește
Pentru Dumnezeu!”

„Analizele făcute de reprezentanții ASF arată că randamentul la pilonul întâi de pensii este de trei ori mai mare decât cel de la pilonul doi iar, potrivit unor surse, Ministerul de Finanțe face o simulare, fie pe mutarea banilor între cele două piloane, fie pe reducerea contribuțiilor.”[…]

[…]„Sindicaliștii cred că în spatele modificării raportului de contribuții între cele două piloane de pensii ar fi de fapt o gaură financiară care trebuie mascată, iar analiștii financiari sunt de părere că efectele se vor vedea în câteva luni prin deprecierea leului și prăbușirea economiei.”[…]

Această informație cutremurătoare a fost difuzată de o televiziune care nu transmite decât informații cutremurătoare, toate în exclusivitate. O pitpalacă anonimă a citit-o pe nerăsuflate într-o emisiune de știri (cum altfel?) cutremurătoare.

Redactorul textului, dar și gurista care l-a redat cum redă patefonul „His Master’s Voice” discul de vinil, au plasat substantivul pilon în aceeași categorie cu bulon – buloane sau piron – piroane.

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic îi învață pe cei care cutează să-l deschidă că  pilonul face parte din altă categorie, alături de neuron – neuroni.

Dacă cei doi i-ar fi avut (pe ei, pe neuroni) și aceștia (neuronii) ar fi fost antrenați pentru a cunoaște și a folosi „dulcea rostire românească, din ea născuți, și-ntr-însa aduși la țintirim”, atunci ar fi evitat să facă de râs televiziunea „Și mai mult decât atât – cel mai urmărit post din România la evenimentele importante” (căci despre ea facem vorbire).

De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Așa că le dăm o mână de ajutor: Pilon-un pilon-doi piloni.

Nu piloane! Altfel, pitpalacii ăștia ar trebui să poarte sub căciulă neuroane!

Din zbor – Limba română (XV)

scris de C. D. Mocanu

„Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește
Pentru Dumnezeu!”

„Zeului” Automobil i se aduce jertfă zilnică. Mulți, prea mulți oameni își află sfârșitul pe drumurile României.

Un autoturism a lovit în plin un motociclist și l-a proiectat peste „parapetele despărțitor”, pe celălalt sens de mers, unde a fost acroșat de un alt autovehicul care se deplasa regulamentar.

La grozăvia evenimentului, o pitpalacă de la una dintre televiziunile care deschid emisiunile de știri cu crime, violuri, sinucideri, jafuri, pedofili, proxeneți, scandaluri, incendii, accidente rutiere a adăugat și necunoașterea limbii române,  principalului ei instrument de lucru.

N-a trecut decât o zi și o altă ziaristă specializată în citirea prompterului, de la aceeași televiziune, prezintă ca știre de interes general (ce altceva?) un accident rutier soldat cu victime și face vorbire despre „parapeții” care mărginesc albia artificială a Dâmboviței.

Parapete, parapeți, ce contează! Pentru cele două pitpalace e tot una. Și totuși!

Substantivul neutru „parapet” are pluralul terminat în –e („un parapet – două parapete”, accentuat „parapetul – parapetele”). Fără a fi o regulă, forma de plural a substantivelor neutre se termină în -uri sau în -e. Când există forme diferite de plural, de obicei, este admisă în limba literară doar una dintre acestea.

Iată un motiv serios pentru a recurge la ajutorul dicționarelor de specialitate.

Oricum, „parapetele despărțitor” este o greșeală:

  • Dacă învățata ziaristă a folosit cu bună știință forma de plural, atunci a ratat acordul în gen și număr dintre adjectiv și substantivul pe care îl determină: parapetele despărțitoare.
  • Dacă a avut în vedere singularul, atunci lexicul limbii române este pentru dumneaiei o taină: parapetul despărțitor.

Cât privește „parapeții”…! Începând cu clasicii (Scriban, Șăineanu, Candrea…) și terminând cu Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic (DOOM) pluralul „parapeți” nu este nici măcar menționat ca variantă care trebuie evitată.

Prima condiție pentru a aspira la statutul de ziarist este cunoașterea și utilizarea fără cusur a limbii române. Apoi urmează talentul, inspirația, spontaneitatea, cultura generală, ……

Cele două mai au de lucrat. Nu au trecut încă de faza eliminatorie, chiar dacă se dau în spectacol la televizor. „Parapetele despărțitor” și „parapeții” le separă, fără îndoială, de limba neamului lor – „grai tămâiat, cățuie de petale” căci adesea amândouă proptesc oiștea în gard.

Din zbor – Limba română (XIV)

scris de C. D. Mocanu

„Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ștergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.

Doar ce a încheiat primarul general prezentarea contorsionată a concepției municipalității despre colectarea deșeurilor și o cititoare profesionistă de prompter, guristă cu experiență, de la televiziunea „Și mai mult decât atât”, a simțit nevoia să sintetizeze spusele primașului:

„Primarul capitalei Gabriela Vrânceanu Firea vorbind despre contractul semnat în urmă cu o oră de recoltare selectivă. Mai multe containere cumpărate de Primăria Capitalei amplasate în toate sectoarele capitalei astfel încât să se înceapă recoltarea selectivă. Un prim pas, spune Gabriela Firea, nu este suficient dar vom face demersuri în acest sens.”

Cartea („prietenul care vă sfătuiește fără să vă râdă”) ne învață că recoltarea este „operația de strângere, de culegere a roadelor produse de plantele agricole”, adică a „produselor vegetale obținute de la plantele cultivate”.

O și văd pe înrăita vorbitoare în dodii cultivând sticle de lampă și peturi. Numai după ce acestea cresc, se coc și capătă o culoare frumoasă, le poate recolta selectiv; sticlele de lampă în containerul verde, peturile în containerul galben.

Din zbor – Limba română (XIII)

scris de C. D. Mocanu

„Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește
Pentru Dumnezeu!”

Coana Joițica, ajunsă într-o dregătorie importantă, altfel damă bine, a fost invitată la un forum dedicat colectării și reciclării deșeurilor care amenință să copleșească orașul. Se cuvenea ca în fața participanților, majoritatea specialiști ai domeniului, să prezinte gândurile, înfăptuirile celor implicați în  cârmuirea Bucureștilor. A abordat subiectul cu siguranță de sine. Ajunsă la centrele moderne de colectare selectivă ce vor fi presărate prin capitală, Joițica noastră a grăit:

„…. opt-nouă în fiecare sector în special ne-am gândit în zona școlilor, liceelor, parcurilor pentru că în general copiii, tinerii sunt cei care învață cel mai ușor, sunt cei mai dornici să folosească aceste noi tehnologii și cu siguranță ne vor învăța, ne vor instrui și pe noi, cei mai adulți. Copiii vor fi dascălii părinților și bunicilor.

La aceste centre de colectare selectivă unele dintre ele sunt perfect automatizate, la altele există o persoană care asigură această colectare selectivă și prin acest gest de a merge cu un PET la acest centru există și un stimulent, fie financiar, fie vaucere cu reduceri la marii riteilări. Eu cred că este un prim pas, nu este suficient bineânțeles dar, este o dovadă că ne preocupă, că dorim, dorim să partcipăm la procesul continuu de educare a noastră, a tuturor și de conștientizare a faptului că deșeurile pot să devină resursă dar trebuie să fim capabili să le și colectăm începând cu această modalitate care poate să devină la îndemână și anume colectarea selectivă.”

Și constatând că nu este suficientă o măciucă la un car cu oale a continuat:

„Profit de invitația dumneavoastră la această dezbatere să mai punctez încă două-trei idei chiar dacă nu au strictă legătură cu deșeurile dar sunt în constantă și permanentă cu dezideratul nostru de a avea un mediu mai sănătos, un mediu mai curat și consider că principala problemă agravantă a poluării în capitala României este traficul foarte aglomerat, avem și câteva direcții pe care le-am prezentat și într-un material care este expus acum, cum ne dorim să acționăm și am început deja aceste acțiuni pentru a avea un oraș mai curat, un oraș cu poluare scăzută.

În primul rând încurajem transportul ecologic, transportul alternativ, cum vorbeam puțin mai devreme gestionarea deșeurilor și cu siguranță ne dorim să măsurăm și noi calitatea aerului în capitală și vă voi explica în câteva momente cum vom face acest lucru la modul concret.

În ceea ce privește soluții pentru reducerea aglomerației din trafic care produce poluare …..”

Mai bine tăcea! Dacă dorința nestăpânită de a ieși în față nu i-ar fi copleșit „uzul rațiunii”, ar fi desemnat să vorbească în public un specialist onest și cu siguranță utilizator mult mai iscusit al limbii române.

Până când va ajunge „mai adultă”, Coana Joițica, altfel damă bine, ar trebui să se întoarcă la școală!

Din zbor – Limba română (XII)

scris de C. D. Mocanu

„Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește
Pentru Dumnezeu!”

Televiziunea… să-i spunem „Și mai mult decât atât”, „cel mai urmărit post din România la evenimentele importante”, al cărei director și principal realizator plescăie indecent după fiecare trei–patru vorbe, scoate în văzul lumii cei mai mulți ziariști-guriști agramați, lamentabili utilizatori ai limbii române. Dacă pitpalacii s-ar produce la ei în baie sau în sufragerie, prestația nu ar deranja pe nimeni. Vorba unui vechi cântec lăutăresc:

„Haida, haida – nu-i nimic,

Nici pagubă, nici câștig!”

O fac însă în fața multor mii de privitori care le-ar putea urma exemplul. Tristă perspectivă!

Și mai mult decât atât (sic!), postul cu pricina are în program o foarte scurtă rubrică în cadrul căreia o tânără bine școlită ne învață, cu farmec și pricepere, să vorbim corect românește. Poate își face pomană și cu ziariștii-guriști care-i sunt colegi.

Din zbor – Limba română (XI)

scris de C. D. Mocanu

„Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește
Pentru Dumnezeu!”

Căldură mare monșer! Periculos de mare!

Coana Joițica, ajunsă într-o dregătorie importantă, altfel damă bine, i-a adunat la sfat pe toți cei care au datoria să facă mai suportabil zăduful îndurat de „bobor”.

Beleaua fiind mare, fără televiziuni, transmisiuni în direct și un stol de gureși pitpalaci, nu se putea.

Și Coana Joițica a grăit. Iar spusele i-au fost purtate fără sminteală către cei toropiți de arșiță.

Iată un fragment din zisele dumisale:

„ …. Dar totuși situația fiind critică, noi trebuie să luăm toate măsurile care se impun. Avem de asemenea la dispoziția tuturor cetățenilor și linia verde, dispecerul care funcționează non-stop, repet numărul de telefon …. unde cetățenii pot să semnaleze orice situație care apare legată ori de situația meteorologică, ori o altă problemă pe care o descoperă și vor să o transmită rapid către …..

Vreau să fac de asemenea o mențiune și anume faptul că toate cele …. spitale ale ….. care sunt coordonate de ….. sunt pregătite să facă față în această perioadă. Am suplimentat numărul de personal, atât la gardă, cât și în program astfel încât pacienții internați să beneficieze în continuare de profesionalismul medicilor și asistenților, dar și noii cetățeni care pot să vină temporar în această perioadă, acuzând diferite stări de sănătate, să poată să fie preluați. Sunt convinsă că același lucru este valabil și pentru celelalte spitale care aparțin de ….

Și pentru că am deschis acest subiect, al sănătății, deschid un subiect extrem de important care nu are legătură cu această situație de cod portocaliu dar, un subiect, repet, sensibil și la care autoritățile trebuie să se implice.

Am observat că este criză de sânge, mai ales în perioada verii, tradițional, se întâmplă această neplăcere care nu trebuie să ne lase indiferenți. De aceea am luat decizia ca săptămâna viitoare …. prin …. și cu sprijinul Ambulanței București–Ilfov care întotdeauna a fost prezentă, această instituție foarte importantă, de acțiunile pentru cetățeni, să organizeze o acțiune prin care să se stimuleze donarea de sânge, prin care să vină cât mai mulți tineri sau persoane care îndeplinesc condițiile medicale să poată să doneze sânge, să îi ajute pe bolnavii care au nevoie în această perioadă de transfuzii.”

Greu cu limba română! Gângav, poticnit, chinuit și dezlânat discursul Joițichii. Altfel damă bine!

Din zbor – Limba română (X)

scris de C. D. Mocanu

„Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește
Pentru Dumnezeu!”

Fug infractorii de sub  ochii autorităților ca potârnichile. Și după aia, aceleași autorități fac tot ce pot ca să nu facă nimic pentru a-i prinde. În schimb se mobilizează presa!

Cu ceva timp în urmă, un pui le-a dat cu flit polițiștilor, procurorilor, judecătorilor și s-a chivernisit temeinic peste „mânecă”, la loc sigur, cu circulația pe stânga.

Televiziunea „Și mai mult decât atât”, singura de altfel, a trimis pe urmele lui o respectabilă ziaristă.

L-a localizat, l-a identificat și a început a-l pândi stăruitor pe la uși pe la ferești. Din când în când intră pe post cu transmisiuni în direct. Românii trebuie să știe tot ce face puiul în cotețul lui de aur. Chestiune de covârșitoare importanță pentru națiune!

Iată ce ne-a transmis cu ocazia uneia dintre primele sale intervenții:

„Bun găsit! Până în acest moment puiu nu a venit la secția de poliție de aici din …dra. B…..via Police Station este locul în care de trei ori pe săptămână trebuie să vină puiu’ să semneze, să le arate de fapt …..nicilor că respectă toate condițiile impuse de ei. Așa cum știm a depus o cauțiune de două sute de mii de lire. Puiu’ poartă o brățară electronică ce îl lasă să se miște numai într-un anume perimetru și de trei ori pe săptămână trebuie așadar să dea cu subsemnatul, cum spunem noi, la secția de poliție. Până în acest moment nu au venit, nu l-au cunoscut așadar polițiștii de aici pe pui!”

Aferim! A grăit cu dreptate! Să dea cu subsemnatul, cum spun numai ei, cei de la televiziunea „Și mai mult decât atât”. Sunt singurii care folosesc, fără reținere, expresii argotice, nedemne de un post cu audiență semnificativă și cu o oarecare ținută intelectuală.

Exprimarea argotică se asociază cu degradarea, cu poluarea limbii române, fiind plasată în afara exprimării literare.

Argoul este un „ansamblu de cuvinte și expresii cu caracter informal, utilizate cu precădere în limba vorbită de anumite grupuri sociale, profesionale, de vârstă, …”

Acum vreo cincizeci de ani, cu subsemnatul dădeau șmecherii Vitanului meu natal care, pentru diverse găinării, erau săltați de presari și depuși la Circa 8 Miliție unde încasau nelipsita mardeală.

Îi auzeam adesea povestind  pățaniile, atunci când mă bunghiam cum suceau oasele la partida zilnică de barbut. Dacă rămâneau fără  lovelele, puneau la bătaie pantalonii. Să te ții caterincă până ajungeau acasă în milanezi! Mișto spectacol!

Televiziunea „Și mai mult decât atât” trage spre mahala. Începutul este promițător. Guriștii și-au apropiat, fără discernământ, limbajul specific ofensând un simbol național: Limba română.

Post Scriptum:

  1. După ce respectabila ziaristă a zburătăcit puiul, sâcâindu-l cu două-trei întrebări stupide puse din alergare (al dracului pui, nu vroia să stea locului), transmisiunile în direct au încetat brusc. Ce s-o fi întâmplat????!!!
  2. Utilizarea adverbului „așadar” de către respectabila ziaristă merită o analiză mai atentă.

Din zbor – Limba română (IX)

scris de C. D. Mocanu

 Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.”

Furtuni violente, tornade, grindină, fenomene meteorologice neobișnuite pentru meleagurile noastre. Dar, cu necazu-i pân΄ te dai!

Dacă la grozăvia naturii se adaugă tonul panicard al reporterilor și mai ales ignoranța condamnabilă cu care utilizează limba în care au rostit primele cuvinte, atunci cu siguranță îți piere mahmureala nevinovată a trezirii în zori.

Într-un jurnal de știri de la ora 6.00, un pitpalac  ne prezintă ravagiile produse de furtună undeva în nordul țării și încheie prin a ne asigura că: „Autoritățile au acționat pentru degajarea trunchilor de copaci căzuți”.

Mamă, mamă! Prin ce școli o fi trecut „guristul” ăsta care vorbește limba română „după ureche” așa cum a învățat-o el? O fi auzit că substantivele neutre care la singular se termină în vocalele e și u accentuate sau i și o accentuate și neaccentuate au pluralul în –uri (un trunchi – două trunchiuri)? Eu cred că nu! Sau dacă totuși s-a întâmplat, atunci informația i-a trecut printre urechi ca rapidul prin Dâlga.

Că el se face de râs, nu-i nicio pagubă! Exemplul pe care, fără vreo apăsare, îl dă pe post ar putea fi urmat și de alții. Și asta chiar ne păgubește!