despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

la „Edenland”

Ieeei, frumos loc! Frumos de tot.

Din Balotești te lași într-o parte, peste lacul Săftica, și mai mergi olecuță – nu poți zice că-i la capătul lumii, da’ cam e nevoie să te duci aici cu mașina ta; fiindcă autobuzul preorășenesc care trece cînd-cum prin cătun te lasă cam depărtișor.

E-n pădure – o lizieră tînără, curată, cu alei mari – și are de toate. Loc de joacă, biciclete, cai și căluți, ba chiar și cîteva animale-n cușcă, cam cîte țineau și Cămătarii.

Și mai are o droaie de trasee prin copaci: frînghii peste tot; într-o zi bună ți se pare că-s mai mulți copchii pe deasupra ta decît printre picioare.

Cu toate astea, nu-i un loc obositor; ba chiar are destule cotloane liniștite.

Și, bunînțeles, restaurant; mese; foișoare; tot ce-ți trebuie ca să stai aicea o zi-ntreagă… ba chiar și peste noapte.

Nu poți zice că-i scump; dar, cum am zis, nu-i chiar pentru toată lumea.

Și mai zic o dată: frumos loc.

5 locuri de joacă

Bucureştiul ultimilor 10 ani s-a mai civilizat în privinţa locurilor de joacă pentru ăi mici. Au dispărut toboganele ruginite, nisipul plin de chiştoace a-nceput să fie înlocuit cu prietenosul tartan, şi se vede că e un pic de grijă atît pentru siguranţa, cît şi pentru distracţia copiilor. Da! e un început de bine.

…am mers în destule locuri de joacă şi-n destule parcuri (exceptîndu-le, datorită depărtarii de casă pe cele din sectoarele 2, 3 şi 6). Uite că pot să fac un fel de top personal.

Şi încep cu Castelul din Parcul Izvor:

… cred că e cel mai reuşit loc de joacă din Bucureşti. E şi mare, e şi gîndit bine; e şi făcut bine. A fost inaugurat acum doi ani şi s-a păstrat bine – e drept că au fost furate mai toate leagănele, însă. Ce e bine aici e că nu e aglomerat; în vecinătate nu e multă lume. E accesibil prin staţia Izvor; vin şi oameni din Militari şi din sectorul 5. Copiii pot alerga în siguranţă şi – chiar dacă locul e în aer deschis şi nu sînt garduri – nu-i pierzi uşor din ochi. Seara e cam neluminat. Nu are nici o sursă de apă – ceea ce e nasol. Vara e de mers doar după 7 seara, nu e nici un pic de umbră. Firma producătoare este suedeză – Hags; foarte bună!

Parcul Lumea Copiilor

… sau Parcul lui Piedone; peste un an se va uni cu Orăşelul Copiilor şi va rezulta o nebunie. E un parc mare, sigur şi bine întreţinut; obositor prin lipsa stilului, totuşi. Se poate parca atît sus, cum intri pe lîngă Mc Donald’s-ul de la Brîncoveanu şi mergi prin partea Mărţişorului; se poate parca şi pe la Polivalentă; se poate parca şi jos, la poalele dealului. Aici e un loc de joacă inaugurat anul trecut:

– un tobogan înalt şi cu multe tuburi. Este aglomerat şi uneori vin şi ceea ce numim familii de cocalari; dar copii se joacă fără treabă. E cam obositor să-i ai mereu în vedere, însă: din punctul ăsta de vedere, nu prea e ergonomic – dacă ăsta o fi cuvîntul. Este şi apă – cel puţin de spălat mîinile.

Recent, sus pe deal s-a mai făcut unul:

Este, cu siguranţă, unul dintre cele mai reuşite locuri de joacă de suprafaţă medie din oraş. E şi frumos, e şi echilibrat în ceea ce priveşte amplasarea toboganelor, tuburilor şi scărilor. Îmi place că are un singur acces, aşa că nu prea ai cum să te pomeneşti că ăia mici o iau razna. Doar că nu prea e umbră, însă. În Parcul Copiilor locurile de joacă sînt produse în Turcia; nu egalează fiabilitatea celor suedeze, dar sunt rezistente şi sigure.

Parcul Bordei

Nu e un parc mare, dar e drăguţ. Avem aici un loc de joacă foarte bogat!

… asta e şi problema; e prea bogat. Nu cred că se plîng copiii că au prea multe tobogane, prea multe tuburi, prea multe leagăne – doar că toate astea sînt mult prea înghesuite. E cam prea năuceală, e cam prea multă încurcătură. Pe cei mai mici îi poţi pierde din ochi imediat; nici nu ştii prin ce capăt de tub o să iasă! Locul de joacă are şi un acces direct din stradă, ceea ce nu e bine: căci poarta stă deschisă mereu. Vin aici locuitorii din Primăverii şi Aviaţiei; nu prea ai cum să ajungi cu transportul public (doar cu 301.) Restul lumii care ajunge prin zona de nord se opreşte în Herăstrău: şi acolo sînt locuri destul de reuşite, dar care au nisip sau pietriş pe jos. Nu ştiu dacă locul de joacă de la Bordei are sursă de apă; ştiu că e şi el turcesc, şi că e foarte bine întreţinut.

Parcul Kiseleff

… între şoselele Kiseleff şi Aviatorilor este unul dintre cele mai aerisite locuri de joacă pe care le-am văzut la noi:

Aici copiii au cum să alerge! Din păcate, nu prea sunt multe aparate – şi chiar şi alea care sînt, sînt pentru cei mai mititei, parcă. Dar umbra copacilor înalţi, aerul plăcut şi liniştea sînt inegalabile. Nu e un loc de joacă prea accesibil, ceea ce-l face căutat de cei care nu prea vor să se amestece cu ceilalţi – ştiţi ce vreau să zic. De parcat, nu ştiu ce să zic; cred că pe Ion Mincu e singura soluţie legală. Sursă de apă nu e chiar la îndemnîna. Aparatele sunt tot suedeze – Hags – şi s-au păstrat destul de bine de vreo 2-3 ani încoace.

Corabia de la Sebastian

… e locul să vorbesc şi de ce poate oferi sectorul 5 copiilor – şi nu e atît de rău:

… e aglomeraţie mare aici! Dar locul face faţă cu succes. Corabia are ceva ani de cînd… navighează. E produsă de firma finlandeză Lappset şi e îngrijită cît de cît bine. E un loc de joacă reuşit, dar – repet – foarte aglomerat: fiindcă e într-un cartier aglomerat; şi cu problemele lui. Ca minus mare, multe păsări dorm pe catarge – şi e găinaţ pe jos uneori. Apă, parcă se găseşte pe undeva.

Hai! La joacă!